joi, 27 octombrie 2011

CEI DIN PRIMELE RANDURI



Pe 25 Octombrie, m-am aflat în tripla calitate de cetăţean , militar rezervist şi  condeier amator, la ceremonialul organizat la Monumentul Eroilor Români de la Cimitirul Sineasca din Craiova, cu ocazia Zilei Armatei. Prezenţă slabă a localnicilor, practic au participat doar delegaţiile partidelor politice, PSD, PDL, PRM, PNL, UNPR ai prefecturii, primăriei si consiliilor judeţean şi orăşenesc, reprezentanţii a trei asociaţii ale  militarilor rezervişti din Craiova,  un sobor de preoţi şi bineînţeles reprezentanţi ai armatei . Nu se poate să nu fi simţit o strangere de inimă colegii activi ca şi veteranii de război văzând cât de puţină lume mai pune preţ pe sacrificiile militarilor. Dacă s-ar fi dat o masă câmpenească, de genul “bardului” de la Cetate, cu sărmăluţe, cârnăciori şi nelipsita fasole la cazan , am fi asistat la o trezire subită şi masivă a conştiinţei oltenilor. Dar aşa, la festivitate au participat doar militarii şi cei ce au atribuţiuni oficiale de la care chiar dacă ar dori, nu pot lipsi.
Am menţionat în articolul precedent lipsa de bun simţ a organizatorilor care deşi promiseseră că nu vor fi  discriminări faţă de o organizaţie a cadrelor militare în rezervă sau alta, au repetat isprava de la alte zile festive şi au nominalizat dintre  delegaţiile   militarilor în rezervă, numai ANCMRR, celelalte două fiind trecute în coada listei la “alte asociaţii “ mergând până acolo încât-ca şi în alte dăţi- nu au desemnat militari care să  ducă coroanele în faţa delegaţiilor acestora . Un gest discriminator, lipsit de respect faţă de cei care acum 20 de ani nu le-au întors spatele, nu i-au luat la puricat şi au avut decenţa ca după ce ţara s-a liniştit, să spună : “Noi până aici am condus maşina, de aici încolo ne retragem în cazărmi, ne vedem de instrucţie, e treaba politicienilor să conducă ţara. “ Ţin minte că erau voci şi nu puţine , care cereau o conducere militară până la alegeri şi mai departe până la instaurarea deplină a democraţiei. Armata a refuzat şi sincer să fiu, acum cred că a greşit, dar este tardivă orice discuţie acum. Numai că nu este târziu să întrebăm oficialităţile cine le dă dreptul să facă discriminări de acest gen şi ce vierme le mănâncă sufletele încât de Ziua Armatei, discriminează  pe reprezentanţii armatei în rezervă, în funcţie de simpatii? Astfel de atitudini nu fac bine nimănui, nici lor , pentru că se apropie alegerile iar reprezentanţii acestor asociaţii discriminate vor avea nu dreptul, dar şi datoria de a merge la vot iar modul în care vor pune ştampila, nu va fi discriminator ci compensator.
Şi ca o culme a impertinenţei, ca să nu o numesc  altfel, o întâmplare petrecută spre final, mi-a arătat care este politica unui partid aflat la guvernare.  Se pregătea momentul defilării  Gărzii de Onoare. Toate delegaţiile s-au deplasat spre locul de primire a onorului ( pe care unii, nu ar fi avut dreptul să îl primească, după modul în care au tratat armata ), la fel şi fotoreporterii. Mi-am căutat şi eu un loc de unde să fotografiez sau filmez momentul şi aşteptam să înceapă defilarea. Vizavi, peste alee  erau reprezentanţii  unor unităţi din garnizoană. Aud în spatele meu, o remarcă a unui civil: “ ia uite bă la ăia, unul cu un pantof, altul cu alt tip de pantofi. “ Am privit la grupul de colegi de peste drum şi am sesizat că într-adevăr  nu aveau toţi pantofi militari, de fapt nu prea mai aveau pantofi militari din cei uniformi cu care era obişnuită lumea. Purta fiecare ce îşi putuse permite să cumpere , pentru că pantofi nu se mai fâceau pentru armată  încă de pe vremea cînd eram eu activ. Acuma se dau banii pentru uniformă, nu prea mai lucrează nici o fabrică pentru armată, ca pe vremuri. Acuma de fapt nu mai avem fabrici, avem numai intreprinderi private iar armata când cumpără ceva , cumpără de la firmele .. clientelare de partid.
Am întos capul să văd cine făcuse remarca şi am sesizat că era un membru al delegaţiei UNPR.  Corect mi-am zis, cine putea să observe , dacă nu cineva din partidul unul fost militar nu ? Nu m-am putut abţine să nu îi răspund: “DA DOMNULE, DAR NU E VINA LOR, CĂ ARMATA NU LE MAI ASIGURĂ UNIFORME , CĂ ŢARA NU MAI PRODUCE NIMIC PENTRU ARMATĂ. “ Răspunsul domnului membru al delegaţiei UNPR, aflat în primul rând al delegaţiei, deci om cu răspundere în cadrul partidului, a fost pe măsura conducerii partidului : DA DOMNULE, DAR PUTEAU SĂ SE ORIENTEZE ŞI EI ŞI SĂ PUNĂ ÎN FAŢĂ PE CEI CARE AVEAU PANTOFII CÎT DE CÂT LA FEL .
Am întrebat imediat: “ asta e politica UNPR, să ascundeţi gunoiul sub preş în loc să îl scoateţi afară, să îl inlăturaţi ? Aşa vă învaţă domnul Oprea ?“
Nu am mai avut timp de alte replici a început defilarea. Acuma nu pot să nu mă întreb şi îl întreb şi pe cel ce conduce acest partid şi destinele armatei : “Domnule Oprea , când rezolvaţi problema echipării armatei Române , sau dacă nu , măcar rezolvaţi problema cu cei din primele rânduri .. ale partidului, că vă fac de râs. Mai vede  şi aude lumea ce vorbesc şi cum gândesc şi  vă strică imaginea “.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Romania- salvarea Europei

În Europa şi nu numai, oamenii, populaţia nemulţumită încearcă să îşi ia soarta în propriile mâini şi să îşi stabilească priorităţile şi căile de urmat. Unii protestează, alţii sparg şi distrug, alţii refuză să plătească taxe, alţii vor să se rupă de o organizaţie care nu le reprezintă interesele şi  necesităţile, alţii pun mâna pe arme. Lumea întreagă este în mişcare, politologii, filozofii, sociologii, economiştii nu mai înţeleg nimic, societatea capitalistă nu mai face faţă situaţiei şi nimeni nu are nimic în schimb, nimeni nu are soluţia, nimeni nu poate spune ce urmează. Unii vorbesc despre Noua Ordine Mondială, care nu este chiar aşa de nouă, alţii spun că totuşi  societatea socialisto-comunistă sau mă rog partea stângă ar reprezenta totuşi mult mai bine interesele celor mulţi sau mă rog ale celor nemulţumiţi. Dacă ai întreba pe fiecare în parte, ar fi oripilaţi numai dacă ai rosti cuvântul comunism, dar dacă le prezinţi un set de măsuri de orientare de stânga fără să le spui că aparţin unui partid de orientare comunistă, ar vota cu plăcere.
În România  oamenii stau liniştiţi. Încep să dau dreptate şi să cred ceea ce spunea Băsescu prin 2009, la noi nu a venit criza. Dacă ar fi venit, dacă ne-ar fi fost rău,dacă am fi fost săraci şi oropsiţi, s-ar fi văzut, oamenii ar fi protestat măcar, când le-au fost băgate pe gât atâtea legi si ordonanţe când li s-a luat până şi laptele praf de la gura sugarilor, când li s-a luat mamelor dreptul de a fi lângă copii măcar doi ani, când le-a fost luat dreptul de a sta acasă lângă soţul, soţia, mama, tatăl, fratele , sora  cu handicap locomotor sau în imposibilitatea de a se ajuta singur în activităţile casnice. Dar nu au făcut-o, nu au protestat, nu au strigat, nu s-au revoltat. Pe ici pe acolo, câte o demonstraţie organizată de nişte şefi de sindicate  care trebuiau să mai bifeze nişte activităţi sau să mai deconteze nişte datorii , demonstraţii la care s-a râs s-a glumit, s-a dansat pinguinul, iar la terminare s-a mâncat un mic, s-a băut o berică şi gata, s-a marcat momentul. Dacă aşa se comportă românul la criză, atunci celelalte guverne trebuie să invidieze al dracului de tare Guvernele Boc si să importe la greu români. Nu ştiu ce mai aşteaptă englezii, islandezii, irlandezii, portughezii, grecii. Stimaţi guvernanţi români , nu mai lăsaţi oamenii să plece din ţară unde vor ei şi pe gratis, pierdeţi o mină de aur, alta mult mai rentabilă decât Roşia Montana.  Oamenii ăştia reprezintă visul oricărui guvern totalitar şi slavă domnului, toţi conducătorii ar vrea să poată face orice cu populaţia, fără să aibă nici cea mai mică problemă.
Cred că o să deschid o societate de comercializat români către ţările cu probleme financiare sau sociale. „Vând, împrumut, închiriez român docil, leneş, lipsit de reacţie, lipsit de simţ civic, lipsit de conştiinţă , de simţul responsabilităţii, lipsit de orientare şi de voinţă. Consum mic, doar pâine şi circ. Silenţios, cooperant, aplaudă la cerere, memorie scurtă.”
Domnul Cozma  şi Miron, cel care a lăsat de mai multe ori şi  mai mulţi români cu capul spart  în piaţa Universităţii decât Ceauşescu, şi-a tras partid şi acum aspiră la fotolii înalte. Nu contează ce, fotoliu să fie Aşa sunt românii. Le e greu să îşi ia soarta în propriile  mâini dar când e vorba de a altora, parcă toţi românii sunt pregătiţi şi făcuţi pentru asta. "Aşa m-a sfătuit un mare patron de presa, sa mă duc şi la europarlamentare ca să am o varianta de rezervă în cazul in care nu reuşesc la Cotroceni". Citat din Luceferi .
Aşa a gândit domnul Cozma, văzând cât de fericiţi şi uituci sunt românii, să se facă europarlamentar ceva, sau măcar preşedinte, şi să mai aibă puţin grijă de soarta românilor, că tot e românul dezorientat şi scârbit de  clasa politică actuală . Bună socoteală Luceafăr Blând , dar cu calul ce-ai avut ?
Acum brusc şi dintr-o dată , domnul Cozma se crede nici mai mult nici mai puţin decât salvatorul naţiei, omul pe care îl aşteptau toţi românii încă de când era aşteptat numai de unele partide,  dar nu vede că situaţia s-a schimbat. Mai sunt câţiva care  cred  că ei sunt noul Messia, SMURD ul  poporului Român, providenţa personificată,  aşa că nu mai vine pe loc viran, concurenţa e mare şi să nu ne fie cu bănat, dar domnii DD, MD,VT, oameni cu state vechi, unii chiar cu derogări de la glumeţi nu pot sta cu mâinile în sân şi să se uite cum vine unul cu studii la mititica să le ia lor caşcavalul.
Apropo de export, oare nu o cumpăra nici un stat, salvatori din ăştia de profesie, că la noi cresc pe toate drumurile.

.

duminică, 16 octombrie 2011

Valentin Stan - o dezamăgire



Vineri, 15.10.2011, tot butonând telecomanda televizorului, am ajuns la emisiunea lui Valentin Stan. Nu îl mai ascultasem de mult, trebuie să recunosc că il preferam pe Bernstein . Spun asta, pentru că dacă la început emisiunile Domnului Stan erau vioaie, pline de umor, un pic nonconformiste, dar mai ales documentate, în ultimul timp au început să exprime mai mult frustrări şi lecţii de educaţie muzicală. Ca să nu mai spun că unele expresii care se vor ironice au devenit déjà plictisitoare. Dar acesta este riscul oricărei emisiuni care se prelungeşte în virtutea unei tradiţii sau din pură încăpăţânare.

Ori domnul Stan a fost părăsit de inspiraţie, ori subiectele se subţiază odată cu trecerea timpului, cert este că emisiunea de aseară a fost o dezamăgire, nu numai stilistic ci şi ca subiect abordat. Au lipsit nu numai replicile spumoase de altă dată, nu numai subiectele incitante ci şi argumentele .
Neavând ce să mai atace,-bănuiesc- distinsul criticolog” prieten” declarat al preşedintelui Băsescu s-a hotărât să ]l atace prin prisma sau prin perspectiva declaraţiilor făcute de matelot la adresa Ex Regelui Mihai. Şi atunci, ce s-a gândit domnul Stan? Hai să îl fac praf pe Antonescu, şi în felul acesta , l-am demolat pe Băsescu, cel care l-a lăudat pe Antonescu. Cunoaşteţi metoda, loveştele pe aproapele duşmanului tău dacă nu poti ajunge direct la el sau dacă ai epuizat subiectele despre el.

Antonescu  Ion, Mareşalul, nu poate fi considerat, bineînţeles un apropiat al domnului Băsescu dar fusese şi el folosit în acelaşi fel conform aceluiaşi principiu de Băsescu, pentru a lovi în Mihai, fost de Hohenzolern, fost de România, actual de Săvârşin . Şi uite cum un om care nu are nici o afinitate nici cu unul nici cu altul , este folosit de două personae pentru a lovi în altcineva.

Dacă de la matelot nu mă mir, el loveşte tot ce vrea, inclusiv copii, bineînţeles, nu cu pumnul, de la criticologul Valentin Stan nu mă aşteptam . Îi ascultam replicile după un scenariu dar mai ales limbaj devenit déjà stereotip şi mă întrebam cît de mult trebuie să îl urască pe Băsescu, dacă a ajuns să lovească în Antonescu, numai pentru a-l atinge tangenţial pe marinar.Ce era mai uimitor însă era modul total aberant în care o făcea, aş spune penibil. Neavând ce să îi arunce în cârcă, îi reproşa faptul că a secătuit rezervele ţării, că a au murit oamenii în război, că a … trimis românii peste Prut, şi că a dorit să întregească România.

Ba mai mult, chiar şi modul demn în care a stat în faţa plutonului de execuţie a fost ridiculizat. Una este să îl învinuieşti că a mers pe mâna Germaniei şi alta să spui că a fost trădător. Domnul Valentin Stan în ura sa faţă de marinar, calcă în picioare orice, chiar şi istoria.
Jenante şi caraghioase au fost şi argumentele domnului Stan. A citat un memoriu al lui Antonescu către Hitler în care acesta cerea Germaniei să recunoască sacrificiile făcute de Români ca aliaţi (la vremea aceea ) ai Germaniei şi să ia măsuri reparatorii, pentru a arăta “în ce hal” adusese Antonescu ţara, de parcă auzise dânsul undeva în istorie de o ţară care în urma unui război de 4 ani să aibă populaţia crescută, să se întoarcă cu toate efectivele complete, să aibă o economie înfloritoare , cu o ” creştere economică pzitivă„ şi populaţia să pleznească de sănătate. Absurd, penibil, jalnic domnul Stan în încercarea sa de a îl discredita pe Antonescu.
Apoi vrând să persifleze atitudinea demnă a lui Antonescu în relaţiile cu Hitler, vine cu un filmuleţ care ne arată cum l-a “ umilit “ Mareşalul finlandez Mannerheim, primindu-l pe Hitler într-un tren de campanile şi l-a pus să calce peste nişte scânduri ca să urce în tren . Iar marea umilinţă – în versiunea domnului Valentin Stan a fost momentul când cei doi s-au întâlnit şi despărţit iar Hitler, MARELE HITLER “ s-a înclinat “ în faţa mareşalului finlandez. Ceea ce domnul Stan numea marea umilinţă a fuhrerului era de fapt o scurtă înclinare a capului, cazonă,scurtă cerută de eticheta vremurilor, care se folosea între bărbaţii care se respectau sau erau obligaţi de etichetă să se salute. Ceea ce dorea să sublinieze cu acest filmuleţ prin care hiperboliza personalitatea lui Mannerheim, era … nu ştiu.. aş spune o încercare patetică de lovire prin carambol, o încercare de a arăta cât de mic era Antonescu pe lângă Mannerheim. Jalnic şi josnic.

Sincer nu îl credeam atât de lipsit de obiectivism. Nici nu ştiu ce a fost mai penibil , modul în care şi-a susţinut aberaţiile, lipsa de profesionalism , lipsa susţinerii argumentative sau gestul pur şi simplu de neînţeles de ponegrire a unui om pe care nu numai istoria dar şi conştiinţa românilor îl respectă. Amintesc domnului Valentin Stan că Napoleon Buonnaparte cel ce a intrat în istoria omenirii drept cel mai mare duşman al Europei (la vremea respectivă) cel împotriva căruia s-au aliat toate puterile şi imperiile cel care a secătuit rezervele Franţei aducând-o din stadiul de mare imperiul la cel de înfrântă şi debitoare tuturor statelor europene aproape, cel care a provocat pierderi în vieţi omeneşti de 1.800.000 de oameni Franţei şi aliaţilor săi, acest tiran, dictator de talie internaţională este încă iubit, slăvit, adulat şi respectat de francezi şi admirat chiar de cei împotriva cărora a luptat, cu toate suferinţele cauzate.

Asta în vreme ce domnul Valentin Stan îl răstigneşte pe Ion  Antonescu, pentru că au murit români în timpul războiului, iar economia României nu e înregistrat creşteri pozitive în acest timp.

Îi recomand domnului Valentin Stan să încerce să ia legătura cu cei ce au prins vremurile respective şi să afle ce spuneau românii, civili sau militari despre Antonescu. Cei de atunci, nu cei de acuma , care schimbă istoria după cum bate vântul .

miercuri, 12 octombrie 2011

SECRETELE LUI ATANASIE STĂNCULESCU

Un tip se aşează la o masă la restaurant. Chelnerul, se apropie şi întreabă plin de solicitudine: ce serveşte domnul ? La care domnul mucalit îi răspunde:Eu nu servesc, eu sunt servit !

Generalul Gips cum i se mai spune, este fără îndoială unul din cei mai, dacă nu cel mai, controversat fost general al armatei Române din toate timpurile. Nici Milea nu are atâtea semne de întrebare şi necunoscute.
Unii spun despre Stănculescu că ar fi fost copilul de casă al soţilor Ceauşescu, de aici şi celebra replică a Elenei:” Victoraş, să ai grijă de copii noştri“.

Alţii spun că dimpotrivă, a fost un anticeauşist convins şi din cauza asta şi-a pus piciorul în ghips, pentru a nu le executa ordinele criminale. El însuşi spune că nu a fost niciodată un apropiat al familiei, că nu a participat niciodată la jocuri de societate cu familia prezidenţială.
Unii spun că a fost salvatorul armatei şi al României când la 16 Februarie 1990 a luat locul generalului Militaru la conducerea Ministerului Apărării Naţionale, minister pe care îl mai condusese o perioadă şi imediat după asasinarea soţilor Ceauşescu asasinare unde are un rol deloc de neglijat, acela de a da soţilor Ceauşescu impresia ca totul este OK şi nu e cazul să facă prea mare scandal, pe de o parte, şi de a reprezenta Armata la acel proces sui generis ţinut într-o unitate militară. Sunt mulţi cei care susţin că astfel armata română şi serviciile secrete militare au scăpat de riscul de a fi penetrate de GRU.

Alţii susţin însă că l-a asasinat pe generalul Vasile MILEA, pentru a putea deschide calea Directiei a IX-a a KGB spre locaţia si arhivele UM 0110. Este suspectat, de către ofiteri superiori ai Armatei Române, şi de implicare în decesul suspect al generalului Stefan GUŞĂ. Se mai spune că în timpul “revoluţiei”, a fost prins in flagrant, de către generalul Iulian VLAD şi colonelul Dumitru PRICHICI, când tăia legăturile telefonice ale acestora, din Comitetul Central căci el se afla, în data de 22 decembrie 1989, la pupitrul de control al telefoanelor ale CC şi a împiedicat convorbirile generalului VLAD, şeful Securitaţii Statului, cu şefii inspectoratelor DSS din Bucureşti şi din ţară.

Unii spun că în funcţia pe care o avea la revoluţie de prin adjunct al ministrului apărării naţionale, coordona şi activitatea Direcției economice a Ministerului Apărării Naționale şi avea acces la conturile acesteia ca şi la toate afacerile cu armament ale statutului român.
Şi pe când chiar marele guru Gelu Voican Voiculescu a afirmat că nu au existat conturi secrete ale Ceauşeştilor, nimeni nu spune ce s-a întâmplat cu conturile firmelor de comerţ exterior speciale, cele care derulau comerţul cu armament.

Nu mai pomenesc de serviciile speciale de efectuate în contul soţilor Ceauşescu, la Timişoara. De fapt, nu ştiu dacă nu cumva a făcut unele oficii şi pastorului Tokeş, cunoscut de la acea vreme ca agent al Budapestei, lucru confirmat în faţa unei comisii a Senatului de Generalul Nicolicioiu fostul şef al UM 0110.Spun asta, pentru că acelaşi Nicolicioiu susţine că Stănculescu s-a întâlnit în septembrie 1989 cu ataşatul militar Ungar de la Ambasada Ungariei la Bucureşti pe care îl simpatiza, după cum singur recunoaşte: “Aradi vorbea româneşte perfect, am discutat cu el de câteva ori, mi-a povestit cum a trăit în România şi cum a ajuns apoi în Ungaria. L-am simpatizat. Mi-am dat seama că vrea să afle mai mult despre noi, ştiam că are nevoie să obţină anumite informaţii, i-am dat exact ce ştiam că avea nevoie să obţină, nu i-am dat nimic în plus, care să penetreze în interior. Aveam destule variante pentru străini, să le dau ce voiam eu, nu ce voiau ei“

Nici nu mai ştii ce să mai crezi. Pe cine a servit cu adevărat Atanasie Stănculescu ?
Pe Ceauşescu, pe Iliescu, pe ruşi, pe maghiari, Armata română? Dar mai ales, pe cine il va ”servi” Stănculescu acuma ? De câteva zile şi-a făcut apariţia pe posturiile TV. Două emisiuni, două declaraţii total opuse. La penultima, pe Realitatea Tv acuma o săptămână parcă, , a fost întrebat de moderatoare când va face publice cele 10 casete cu secrete pe care le ţine într-un cont secret. Atunci a răspuns că nici nu mai ştie pe unde sunt, nu neapărat prin Elveţia, efectiv nu îşi mai aminteşte unde sunt pentru că le-a schimbat ascunzătoarea de mai multe ori. Asta, deşi în Mai 2009, afirma că acestea au fost distruse, de către soţie, la rugămintea sa, pentru a nu face rău României.

Marţi 11 Octombrie însă la o emisiune a tabacherei Cristoiu, întrebat despre aceleaşi casete, sau înregistrări, domnul Stănculescu pur şi simplu neagă că ar exista sau ar fi existat vreodată aşa ceva.
Nu poţi să nu te întrebi, nu dacă există sau nu în primul rând, ci de ce au fost pomenite şi acuma nu mai sunt. Nu poţi să nu te întrebi de ce au tot fost menţionate atâţia ani ca un” semn de carte” pentru cei ce îl tot băgau şi scoteau din puşcărie, şi de ce acum, când a primit 15 ani, pur şi simplu renunţă să mai facă trimitere la ele.
Ar fi două variante :
1. Nu au existat niciodată;
2. Nu mai are rost să arate pisica acuma, zarurile au fost aruncate, 15 ani de puşcărie înseamnă pentru un om de 85 de ani că va elibera celula pe cale naturală, ca să folosim o expresie dragă domnului Boc.
În aceste condiţii, arătatul pisicii nu mai este de efect, dacă acele înregistrări există, trebuie făcut ceva cu ele şi e bine să liniştească pe cei ce îi urmăresc mişcările, ca să poată face ceea ce şi-a propus. Iar dacă nu au existat şi a fost o cacealma, asta e;

Părerea mea este că nu a fost o cacealma, Stănculescu a fost în miezul problemelor şi aşa cum a fost inspirat să îşi pună piciorul în gips pentru a scăpa de ceea ce nu îi convenea din ordinele Ceauşeştilor, sau ale altora,pentru că pe atunci juca la mai multe capete, sunt convins că a fost destul de isteţ să îşi acopere şi să se acopere cu documente, înregistrări, poate chiar fotografii, filmări în toate ordinele executate din 89 şi până în prezent. Avea şi mintea şi mai ales şi mijloacele tehnice la dispoziţie.
Ce va face cu ele şi când, asta o ştie doar el.

Am auzit tot la acea emisiune că a făcut apel la preşedintele ţării pentru a fi graţiat, având în vedere vârsta înaintată. Mi s-ar părea un gest “nobil “ să i se aprobe cererea, mai ales dacă a fost întocmită cu argumente solide.
PS. Doamne, ce bine ar mai fi prins acele casete( dacă ar fi existat) acum la alegeri. Bine că totul a fost doar o perdea de fum.

duminică, 9 octombrie 2011

Blana ursului din pădure


Nici nu a început campania electorală, nici nu s-a stins ecoul certurilor din interiorul USL cauzate de neânţelegerile cu PC, nici nu s-au cristalizat legăturile dintre parteneri  în teritoriu, ca să nu mai spun că în unele locuri nici nu există, că orgoliile  scot alte motive, care mai de care mai puerile. Gemenii Dalai Lama se ceartă pe cioara din gard sau mai bine zis pe blana ursului din pădure.
        Liberalii sunt nemulţumiţi că PSD are mai multe prefecturi în teritoriu şi vrea egalitate. Bineînţeles că vrea egalitate, dar nu pentru căţei. Adică, -zice Crin- doarece PSD are mai multe Consilii Judeţene , ar fi normal ca după câştigarea alegerilor PNL să primescă mai multe prefecturi. Este exact ce prevedeam cu ceva timp în urmă, a început cearta pe ciolan, dar pe un ciolan dezosat, fărăr pic de carne pe el, pentru că USL mai are mult până să câştige alegerile. Dacă lucrurile continuă în felul acesta, USL va privi cu jind “un os prea îndepărtat”.
Domnul Crin în goana sa după aur, uită câteva elemente esenţiale:
1.       USL este format din 3 partide, deci ar trebui să se împartă ciolanul la 3. Se va spune că PC este prea mic şi va primi fiecare partid locuri proporţional cu valoarea şi puterea sa pe plan naţional. Păi dacă se aplică acest principiu, atunci cererile sale sunt aberante, PSD are acele locuri câştigate prin vot,asta e valoarea  deci nu pot fi negociate , acesta  e raportul în teritoriu. Deci domnul Antonescu ar trebui să decidă: ori să se revizuiască, (primesc ), dar atunci să se împartă la 3 , ori să nu se revizuiască, (primesc) , dar atunci să nu mai emită pretenţii la egalitate. Din această dilemă nu poate ieşi, am zis!
2.       A început cearta prea târziu, aceste probleme trebuiau discutate înainte de semnarea actului de formare a Uniunii. Numai că atunci , în frenezia  apariţiei unei noi jucării care le dădea speranţa câştigării alegerilor, judecata le-a fost întunecată şi au considerat că “amănuntele“ se vor discuta pe parcurs, în timpul mersului. Se pare că nu e aşa, se poate ca să fie nevoie să oprească căruţa şi nu ar fi exclus să se trezescă cu ea stricată în mijlocul drumului.  Aşa e cînd eşti copil şi te bucuri de o jucărie nouă, fără să vezi şi ce îţi aduce ea.
3.       Orice prietenie ţine până la interesul personal. A încerca să ceară PSD să le cedeze unele posturi de prefecţi aflate în dioceza PSD ar însemna sinucidere curată pentru PSD, un lucru nu numai inacceptabil, dar şi imposibil pentru că :
-          Acolo nu e vorba doar de simple posturi de prefecţi ci şi de afaceri ale baronilor locali, contracte, relaţii, influenţe, care se vor pierde pe termen lung, de cel puţin 4 ani şi nu se ştie cât va ţine mariajul USL;
-          Baronii celor două partide sunt de acord ca de dragul puterii să îşi unească puterile dar nimeni nu vrea să cedeze ceva în favoarea celuilalt, pentru că dacă se strică jucăria, rămân cu buza umflată sau cu ochii în soare;
-          Dacă se va rupe căruţa pe timpul mandatului, se vor trezi cu prefecţi care vor avea împotriva lor atât opoziţia cât şi populaţia şi atunci să te ţii păruială şi proteste de stradă, fapt ce poate duce la alte alegeri şi .. nu se ştie cine va câştiga;
4.       Ar trebui ca în această fază să caute puncte comune, nu motive de ceartă şi dispute suplimentare;
5.       Nu ar fi exclus ca, în situaţia în care la nivel central se va  cădea  la înţelegere, în teritoriu cei care vor trebui să cedeze, şi chiar electoratul PSD să nu sprijine şi să nu voteze candidatul PNL propus de conducere şi atunci cei care vor câştiga vor fi PDL ul sau oricare alt candidat. Această varianţa a fost deja probată  spre bucuria PDL;
6.       În încercarea de a nivela artificial un raport , de a schimba voturile împotriva naturii spre un candidat neagreat de majoritatea votanţilor, se va pierde ceea ce ar fi avut dacă lăsau lucrurile să meargă pe făgaşul normal.
7.       În teritoriu, nici susţinătorii PNL şi nici cei PSD nu sunt atât de încântaţi nici de această unire, nici de modul în care merge şi mai ales nici să cedeze ceva din ceea ce au ei, pentru că ştiu că această uniune nu va ţine până la terminarea mandatului -dacă îl vor câştiga-deci orice cedare de teritoriu înseamnă o pierdere iremediabilă.
Dacă nu ţin cont de aceşti factori, USL nu va ajunge nici la alegeri. Cel mai înţelept lucru este să meargă pe candidaţii agreaţi de populaţie în fiecare zonă, indiferent de procentajul obţinut de partidele din cadrul USL, să lase electoratul să aleagă ceea ce le place , nu să le forţeze mâna, iar ei până la alegeri să lucreze la planul de guvernare, la măsurile ce trebuie luate pentru scoaterea României din colaps,la legile pe care trebuie să le refacă, sau reanalizeze sau înlocuiască, ca în momentul când au preluat puterea( dacă vor câştiga) populaţia să vadă că au venit cu lecţia pregătită, nu au venit să se certe pe ciolan. USL trebuie să arate românilor că îi interesează o guvernare în interesul românilor, nu în interesul partidelor. La ceea ce vor românii s-a gândit domnul Crin Antonescu, sau se gândeşte numai la ce vor colegii de partid? Ce este mai important pentru USL, modul cum îşi împart colegiile, sau ce doreşte şi aşteaptă electoratul?

miercuri, 5 octombrie 2011

Prinţul Charles poate ridica pretenţii la tronul României

Prinţul Charles de... România

      Travel Channel UK  prezintă un clip publicitar despre România, cu accent pe zona Transilvaniei  pe care o numeşte Carpathia.  Trecând peste denumirea Carpathia care vrea să delimiteze zona dintre Carpaţi, care deja poartă o denumire pe care producătorul clipului o ignoră , clipul este reuşit şi cred că ar putea lua locul celui prin care Elena Udrea a promovat imaginea României. Sunt sigur că preţul pe care România l-ar plăti pentru acest clip, ar fi cel putin de 20 de ori sub cel plătit de blonda de la PD, mai ales că în acest clip, apare gratis şi Prinţul Charles al Marii Britanii. Ce altceva şi-ar mai dori cineva decât un prinţ de aşa anvergură pentru promovarea imaginii ţării?
      Surpriza cea mare însă nu stă în promovarea imaginii României  pe Travel Channel UK, nici apariţia Prinţului Charles, nici dragostea sa pentru Transilvania, ci ceea ce spune prinţul în acel clip:
“Genealogia  arată  că sunt descendent al lui Vlad Ţepeş!”
Şocant!!!! Este o afirmaţie, sau declaraţie cu implicaţii extraordinare pentru România (dacă nu este doar o glumă)
Nu  ştiu pe ce se bazează Prinţul Charles când face o asemenea afirmaţie, cred că nu este o simplă declaraţie publicitară, la un asemenea nivel, nu arunci cu vorbele de dragul publicităţii. Rămâne ca eventual Ministerul de Externe să ceară oficial Prinţului Charles să ne informeze cu privire la dovezile şi documentele pe care le deţine privind descendenţa sa din Vlad Ţepeş. De ce ? Pentru că având în vedere sîngele său mai albastru decît al Prinţului Duda, ca şi rădăcinile mult mai adânci in pământul românesc (dacă descendenţa e dovedită), decât chiar ale ex Regelui Mihai, se pare că în cazul în care Românii decid să se întoarcă la Monarhie- aşa cum ar dorii unii – cel mai îndreptăţit  să urce pe tron ar fi .. Prinţul Charles pentru că :
- Nu a abdicat niciodată;
- moşteneşte ce mai cunoscută Casă Regală din lume , dar şi cel mai incoruptibil  şi  des evocat din  domnitorii Ţărilor Româneşti ;
- nu a semnat nici un contract cu comuniştii pentru livrarea la cheie a României;
- nu a colaborat cu securitatea;
- nu are contestatari în ceea ce priveşte originile regale;
- Este prinţ de sânge  nu de conjunctură;
-Este rudă cu Regele Mihai, deci  poate emite pretenţii şi sub acest aspect;
- Mihai nu mai poate candida deoarece a abdicat, domnul Duda nu este prinţ decât prin căsătorie, iar prinţesa Margareta nu poate deveni regină  pentru că nu se respectă  Legea Salică. Chiar dacă Mihai a schimbat regulile Casei Regale, fără  a avea o hotărâre a Parlamentului României  în acest sens (absolut  necesară , pentru ca actul său să fie recunoscut juridic şi în fapt) Legea Salică este încă în vigoare în România.
Deşi pare uşor forţată, această   variantă nu poate fi exclusă în totalitate, pentru că –dacă cele afirmate de Charles în acel clip sunt reale- se poate înscrie cu succes în  lupta pentru tronul României. Este un fapt iar autorităţile române ca şi toţi cei care se gândesc la Monarhie, trebuie să îl aibe în vedere.
  Iată clipul, cu declaraţia lui Charles

luni, 3 octombrie 2011

Des-centralizarea administraţiei şi avantajele ei



   Domnul  Igaş anunţă că vrea să reformeze ministerul de Interne şi va trece poliţia circulaţie şi pază şi ordinea publică în subordinea autorităţilor locale. Măsura, aprobată în Consiliul Superior de Apărare a Ţării este trâmbiţată  de guvern ca fiind salvarea mult aşteptată, dar este  contestată de sindicatele din poliţie şi o parte a presei şi societăţii.  
Puterea nu prea justifică decât prin mult invocata dorinţă de descentralizare. Culmea culmilor este însă că guvernul nu mai ştie ce vrea. Pe de o parte, ţipă că nu se mai poate lucra aşa, că actuala împărţite administrativă este greu de condus că avem prea multe judeţe şi e nevoie de o nouă împărţire administrativă mai centralizată, pentru a putea controla mai bine şi se cere regionalizarea ţări , de data asta , se spune că e nevoie de descentralizarea administrativă, pentru ca nu se poate conduce aşa deci trebuie trecute forţele de poliţie în subordinea  puterii locale. Unii răi, ar spune că  se apropie alegerile, iar  cei care asigură paza şi ordinea secţiilor de votare a urnelor şi a sacilor cu buletine, trebuie să fie oameni de încredere pe care puterea locală să îi cunoască şi stăpânească, nu poliţişti subordonaţi cine ştie cui, fără a putea fi strânşi cu uşa. Dar eu nu cred aşa ceva.
 Ce să mai înţelegem ?Cum e mai bine, descentralizat sau centralizat, domnule Igaş ? Când vrem cerem centralizare iar când nu ne convine, e mai buna descentralizarea, în funcţie de  alte interese?
Care sunt implicaţiile acestui act? Păi numai cine nu vrea nu vede. Cert este că autorităţile locale, primari, prefecţi, vor angaja în forţele de poliţie locale doar ce le convine lor. Nu vreau să mă gândesc ce va însemna asta în oraşele sub control UDMR. Sau ce înseamnă accesarea datelor MAI de către poliţiile locale.
Cred însă că totuşi cei care susţin că e mult mai uşor de condus aşa au dreptate. Păi  gândiţi-vă ce greu este să ţii minte acum, atâtea localităţi. Păi dacă trecem poliţia sub controlul autorităţilor locale, este clar ca bună ziua că toate localităţile se vor transforma în DETA, deci se vor numi DETA 1, DETA 2, DETA 3… etc, în funcţie de să zicem puterea financiară a primarului. În felul acesta:
- se poate face o selecţie corectă a primarilor ce vor fi promovaţi, cunoscându-se cine e cel mai dotat şi mai merituos;
- vor rezolva simplu toponimia  localităţilor:Deta 1, Deta 2 , Deta 3;
-  se va micşora drastic numărul răufăcătorilor în oraşe, pentru că nu va mai îndrăzni nimeni să încalce legea … fiilor primarilor;
- se vor face economii la bugetul statului, prin micşorarea numărului poliţiştilor  locali, aceştia nu vor mai trebui să urmărească decât pe fii primarilor deci e suficient unul, acesta va fi prezent tot timpul lângă infractor şi va fi sigur că nu va comite nici o infracţiune,  ceilalţi infractori vor fi urmăriţi de fii primarilor şi oamenii lor  care nu vor trebui plătiţi pentru acest fapt, îşi vor lua singuri salariul din taxa de Şmecher.
- se vor desfiinţa puşcăriile pentru că nemaiavând infractori prinşi de poliţie, nu vor mai exista puşcăriaşi. Infractorii vor da seamă fiilor primarilor, poliţia şi  justiţia nu vor  avea nici o sarcină pe această linie. De aici şi micşorarea numărului de funcţionari în justiţie, pentru că nu vor mai avea ce judeca, ministerul  justiţiei  va avea o singură ştampilă cea cu NUP , pentru fii primarilor ;
- Va scădea numărul accidentelor de circulaţie pentru că singurele maşini care vor mai avea dreptul să circule vor fi cele ale fiilor primarilor, iar dacă acestea vor face accidente, nu vor exista plângeri, că doar nu e nimeni prost să se pună cu beizadelele;
- Societăţile de asigurări vor avea mai puţine daune de plătit, banii intrând în bugetele filialelor locale…. de partid;
  Iată de ce eu spun că noua decizie este una binevenită şi în beneficiul societăţii româneşti care totuşi nu este pregătită pentru o astfel de reformă, neînţelegând subtilităţile logicii guvernanţilor. Noroc cu CSAT care este plin cu oameni cu judecată limpede, independenţi, care nu execută ordinele nimănui, nu fac parte din nici un partid politic, nu sunt implicaţi în luptele politice, nu urmăresc decât binele ţării.
Vivat, Vivat,  Vivat!