O MIE NOUA SUTE SAPTE

O MIE NOUĂ SUTE ŞAPTE

More PowerPoint presentations from neacsu

Armata din nou umilită

Hai să uneperizăm!

Acum câteva zile, în şedinţa de guvern, premierul a cerut tăierea ordinului M-50 de la miltari.

Toată  lumea  fost de acord, mai puţin ministrul Oprea. Se spune că s-a încercat impunerea măsurii, iar Oprea a ameninţat că dacă se va lua această măsură, el va pleca din guvern şi din coaliţie cu partid cu tot. Până la urmă s-a căzut la pace.Poate fi adevărat sau poate fi doar un zvon aruncat ca să întâmpine eventualele nemulţumiri ale militarilor, faţă de ministrul lor, mişcare inteligentă de altfel. Indiferent care ar fi adevărul, Ordinul a rămas,  dar se impozitează cu 16%. Acuma  efectul  psihologic este bine gândit. Militarii nu vor mai face scandal, ştiind că le-a trecut glonţul pe lângă ureche şi ( dacă legenda cu opoziţia lui Oprea se adevereşte) că au în ministrul Oprea un om care îi mai protejează cât de cât. Totul e bine gândit. Chiar dacă nu a fost vorba de anularea ordinului, zvonul cu anularea şi intervenţia lui Oprea e suficient ca să îi facă să accepte impozitarea, pentru că  până la urmă tot sunt taxaţi militarii. Nu mai contează faptul că acest ordin sau această compensare  în bani  a normei de  hrană nu reprezină un venit ci o compensaţie. Atâta vreme cât se acordă în bani, BOC taie. Bunicul lui a fost tăietor de lemne, el e tăietor de salarii, pensii, indemnizaţii, ajutoare, compensaţii adică tot ce poate umple bugetul special al Guvernului, ca să poată fi folosit în caz de “calamitate “ la alegeri. Uşor uşor, vor dispărea toate drepturile, toate compensaţiile şi culmea, oamenii nici nu vor şti când le-au pierdut nici  dacă le-au avut vreodată.
Şi ca să fie Crăciunul militarilor fericit, au primit un ordin prin care sunt obligaţi să servească gustarea în cazărmi, (prin firme  de partid, care vor câştiga  dacă nu au câştigat deja” licitatiile”) un fel de cornul şi laptele, dar nu gratuit ca la elevi ci contra a 150-200 de lei pe luna. Deci „VOLENS NOLENS, AGHIASMULS GREGORIUS  BIBET”. Sau îţi place sau nu, domnule militar, serveşti masa cum vrem noi, când vrem noi, de la cine vrem noi, indiferent dacă îţi place sau nu. A spus cineva ceva de dictatură? Unde, când, cum ?
Militarii pierd dintr-un condei cam vre-o 200 lei pe lună  care intră în buzunarele PDL sau UNPR, iar prin Ardeal şi UDMR  pentru că firmele care vor câştiga licitaţiile de hrănire sunt firme de casă, başca impozitarea normei de hrană. Bucuraţi-vă! Aşa sunt atraşi tinerii să îmbrăţişeze haina militară o haină care nu se mai dă, se cumpără, o haină care nu mai oferă prestanţă şi respect pentru că o poartă şi primari care nu au făcut nici măcar armata .. dar o fac acuma .. de râs,   o meserie care înseamnă numai privaţiuni, obligaţii, iar drepturi  pauză.  Regulamentele militare, cum ar fi Regulamentul Serviciului Interior au devenit de mult secrete de serviciu, militarii nu le pot studia pentru ca nu prea există, cunosc din ele doar ceea ce li se spune şi li se spun doar obligaţiile, mulţi habar nu au ce drepturi au, sau că ar exista aşa ceva prin armată.

 CINE DĂ DREPTUL UNUI OM, SĂ FOŢEZE ALT OM SĂ MĂNÂNCE CE VREA EL ŞI DE UNDE VREA EL, LA PREŢUL LA CARE VREA EL? Nici mâncarea nu au voie să şi-o mai aleagă militarii? A AUZIT CINEVA PRIN ARMATĂ DE DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTUTILOR OMULUI ? DAR DOMNUL GENERAL DE JUSTIŢIE ? DAR EXPERTUL ÎN DREPT CONSTITUŢIONAL ? Comandanţii de unităţi care vor pune în aplicare acest ordin , să nu uite articolul art.8, alin. 1 b,  din Legea 80, care stipuleaza : “Cadrelor militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor;”

Ceauşescu ne obliga să mâncăm peşte şi noi îl înjuram, deşi acum toţi nutriţioniştii recomandă, soia şi peşte. Băsescu , impune acum dieta celor ce nu au posibilitatea să spună nu, numai şi numai ca să le mai scoată ceva din buzunar.  Firmele care vor aproviziona unităţile militare vor proceda cum au precedat şi cele care au cumpărat tehnică „dezmembrată” contra cauciucuri, sau cele care au livrat carburanţi sau cele care au făcut cămăşi pentru armată. Peste 5 ani, o să mai fie un şef de serviciu sau direcţie judecat şi va plăti contractele care se fac acum, dar până atunci, se vor îngrăşa toţi şi vor pune deoparte bani negri pentru amenzi albe pentru că oricum o condamnare cu suspendare  se prescrie repede.

Toate aste, se întâmplă în timp ce militarii plecaţi din ţară sunt puşi să facă frumos în faţa camerelor de luat vederi, să cânte O brad Frumos ca să vadă toată lumea ce fericiţi sunt ei şi cum întâmpină Sărbătorile de iarnă  cu bucurie, ca şi cum ar fi mine improvizate. Ce mai improvizează Guvernul anul viitor  pentru militari?

Unii spun că în timp ce militarii de acasă sunt obligaţi să mănânce ce le dau firmele de partid, cei din misiuni, pleacă la misiune câte două zile cu 2 l de apă de persoană şi mâncare pentru o jumătate de zi. Astă înseamnă legea compensaţiei în varianta Boc. Şi ca să nu se simtă discriminaţi, unii spun că li s-a înjumătăţit misia.

Acum civilii pot striga bucuroşi, ARMATA E SUB NOI !

Nu face nimic, nimeni nu e veşnic. Se schimbă ei polii pământului dar un amărât de guvern.

Urez pe această cale tuturor prietenilor, cunoştinţelor, foştilor colegi şi întregii armate române Un An Mai Bun, sănătate, cei plecaţi în misiuni oriunde ar fi ei, să se întoarcă sănătoşi şi întregi acasă şi să îşi păstreze verticalitatea şi încrederea!

LA MULŢI ANI MILITARI ROMÂNI !

P.S. Ce deosebire este între o mină afgană şi Boc ? Peste mină ai trecut, a făcut poc şi poţi scăpa. Peste Boc dacă treci odată, nu ai scăpat, mai face Boc de 3 ori de fiecare dată mai tare.

Ecoul unei scrisori

Nu scriu aceste rânduri pentru a mă  lauda, nici pentru a-mi satisface un ego orgolios. Este normal ca audienţa de care s-a bucurat articolul  “ Scrisoare deschisă poporului român” să îmi facă plăcere, nu aş mai fi om dacă nu aş rezona la o asemenea constatare, dar nu despre asta vreau sa scriu acum. Ce simt eu personal este mai puţin important. Important este cum au reacţionat cititorii, dar mai ales faptul că au reacţionat.  Au trecut numai 36 de ore de când acest articol a apărut pe Ziua Veche şi articolul a adunat 1000 de like-uri, peste 3300 de vizualizări, 100 de comentarii. În plus a fost preluat de 6 ziare şi  4 bloguri cu comentarii si puncte de vedere care diferă, de la aprobări la riposte negative, unele argumentate, altele pur si simplu de dragul de a se evidenţia cu ceva. Şi bomba continuă să sară, ca să parafrazez un banc de pe vremea lui Ceauşescu.

Ceea ce este important peste numărul sau natura comentariilor este interesul pe care subiectul l-a stârnit.  Nu pot să nu salut acest interes, care arată că totuşi românilor le pasă, că nu toţi dorm, că mulţi sunt chiar dornici să se  facă ceva nu numai să ne lamentăm şi să scriem articole. De acord, acest articol s-a dorit un îndemn la atitudine. Nu puţini sunt cei care au spus în comentariile lor că nu e suficient să vorbim, trebuie să şi facem ceva. Sunt de acord, numai că din păcate aşa cum spuneam în mai multe rânduri, se pare că lipseşte văcuţa Milka, cea care să împingă românii să îşi dea mâna. Lipseşte persoana,  personalitatea care să întrunească sufragiul celor nemulţumiţi de actuala stare de fapt, personalitatea care să reprezinte în primul rând autoritatea unei conştiinţe curate, a unui trecut curat, incoruptibilul şi neşantajabilul, care să coaguleze aceşti oameni  şi să le ofere siguranţa unui lider care nu le va trăda aşteptările şi idealurile.

Suntem în Decembrie, au trecut 22 de ani de când am crezut că suntem salvaţi. Acum toată lumea ştie că ne-am îmbătat cu apă rece, iar evenimentele de acum 22 de ani au fost speculate şi deturnate de la direcţia pe care o dorea lumea. Sincer vorbind însă, mulţi nici nu ştiau atunci ce doreau, se bucurau doar că au scăpat de un dictator, crezând că mai rău de cât a fost nu poate fi. Uite că  poate fi. Şi astăzi este destulă lume care spune că mai râu decât acum nu poate fi . Şi ei se înşeală. Încă mai avem o ţară, aşa cum este ea acum , dar ÎNCĂ MAI EXISTĂ. Dacă vom continua să privim şi să ne învinuim unii pe alţii, vom ajunge fie să ne omorâm între noi, fie să ne lăsăm călcaţi în picioare de alţii din afară şi la propriu, nu numai la figurat, iar această ţară, înglodată în datorii va fi sfâşiată. Nu este o simplă figură de stil, este  o urmare logică a ceea ce se întâmplă acuma. Pentru a evita această situaţie  trebuie să conştientizăm acest pericol şi să reacţionăm.

Ce ne lipseşte?

1.Liderul pe care să îl urmăm;

2. Conştiinţa civică;

3. Unitate de acţiune;

4. Conştientizarea faptului că toţi dorim de fapt acelaşi lucru, ne despart doar dogmele politice, promisiunile unor partide în care sperăm sau credem mai mult sau mai  puţin, dar care de fapt  ne dezbină.

5. Momentul;

Cum putem să trecem peste ele ?

1.       Liderul este cel care apare la momentul potrivit, la locul potrivit. El poate fi impus de mase, de servicii  şi grupuri mai mult sau mai puţin oculte, sau este cultivat dar nu convins că el este acela. Este o problemă care se poate rezolva ad-hoc, sau se poate pregăti. Iliescu a fost pregătit. A speculat momentul apărând ca emanat, când de fapt era pe bloc–start. Liderul este un factor decisiv care poate păcăli mulţimea dacă nu este cunoscut şi  e suficient de şiret încât să ştie ce să promită mulţimii. Iliescu a ştiut. Avea clasă. Oricum, acum românul e fript, va fi mai atent la astfel de emanaţi. Dacă un de lider nu există, el va apărea la momentul potrivit.

2.       Conştiinţa civică poate fi cumpărată cu o găleată , un kg de ulei şi unul de zahăr, cu grade, decoraţii, funcţii, prime,  salarii, pâini, sărmăluţe, sau cu ameninţări, dar la acest gen de cumpărări îşi vând conştiinţa cei care oricum nu o au. Cei care au cu adevărat conştiinţă nu o vând, nici ieftin, nici scump. Ei trebuie doar convinşi că nu sunt singuri şi că doar unirea îi poate scoate din anonimat.

3.       Unitatea de acţiune se obţine atunci când conştiinţele se vor deştepta şi vor începe să interacţioneze, când vor realiza că din păcate  chiar aşa zisele partide politice sau doctrine oricât de frumos ar suna pe hârtie, practic nu fac altceva decât să îi dezbine şi să le subjuge interesele sub o apartenenţă care le dă speranţa la un moment în care şi ei o vor duce bine şi îi vor privi de sus pe ceilalţi, sau momentul când  vor vedea murind şi capra vecinului. „SSSSSSSST, CIOCU MIC, NOI SUNTEM LA PUTERE ACUM”  este momentul la care visează fiecare. Ideal ar fi ca indiferent ce partid este la conducere, românii să creadă că ei sunt la putere. Cine va realiza acest deziderat va conduce  veşnic.

4.       Nu e nevoie de un partid de o anumită orientare,nu trebuie să te numeşti socialist ca să te intereseze prosperitatea celor de jos sau a celor de lângă tine  şi nici capitalist ca să poţi dezvolta o economie de piaţă adevărată, cu promovarea şi stimularea iniţiativei private. Românii trebuie să înţeleagă  că dezbinarea, care a devenit politică de bază a partidelor, indiferent care din ele, dar ridicată la rang de artă de Băsescu, este cauza principală a stării în care ne găsim. Ascultaţi, citiţi şi urmăriţi discursurile tuturor liderilor politici şi veţi vedea că nu este unul care să nu se lege de capra vecinului, care să nu se lege de „duşmanul” de clasă, care să nu dea vina pe celălalt. Şi fac acest lucru cu triplu scop, unul de a îşi ascunde propriile lipsuri, doi de a arunca pisica în curtea celuilalt, şi trei de a dezbina. Nu poate oare nici un om politic să vorbească despre ce a făcut, face şi va face el, fără să se lege de aşa zisul duşman? Toate aceste atitudini ale politicienilor ne azmut, ne fac să ne urâm unul pe altul, deşi cei de jos o ducem toţi la fel deşi starea actuală de lucruri este urmarea lor a celor ce ne dezbină cu doctrine false. Toţi au fost la putere la un moment dat, toţi s-au îmbogăţit cât au stat la putere , toţi au avut greve şi manifestaţii ostile  pe timpul guvernării lor. ŞI ATUNCI DE CE NE ÎNJURÂM ÎNTRE NOI? Am învinuit pe rând, an după an toate partidele şi regimurile care ne-au condus. În toţi aceşti ani, noi am dus-o din ce în ce mai rău, iar ei din ce în ce mai bine. Suntem chiar aşa de orbi sau de proşti încât să nu sesizăm acest lucru? Suntem chiar atât de inconştienţi încât să nu realizăm că noi, românii, oamenii de rând ne tăiem singuri craca de sub picioare şi facem jocul celor ce ne vor dezbinaţi ? Până când ?

5.       Momentul. Cel mai dificil de dar şi cel mai uşor de rezolvat din toate condiţiile sau datele ecuaţiei. Cel mai simplu pentru că poate apărea oricând, de la o scânteie, de la o prostie, sau de la ceva pregătit. Cel  mai rău pentru că este impredictibil, sau necesită o pregătire temeinică, iar în condiţiile în care spionarea cetăţeanului, teama, şi delaţiunea au atins cote inimaginabile, ca să nu mai spun şi principiul caprei şi dezbinarea,au ajuns la asemenea cote,  practic imposibil de realizat. În primul rând însă, oamenii nu ştiu că nu sunt singuri, nu ştiu câţi sunt în situaţia lor, câţi gândesc ca ei câţi sunt dispuşi să li se alăture. Sindicatele, cele care au puterea de a testa piaţa, sunt conduse în cele mai multe cazuri de lideri corupţi. Cazul Petcu nu e singular. Unii sunt corupţi cu bani, alţii sunt conduşi politic  alţii sunt corupţi de ambiţii personale, orgolii, se vor conducători unici şi nu se lipesc de nici o mişcare  sindicală, dacă numele lor nu apare ca salvatorul patriei. Dorinţa de putere şi orgoliul  corupe mai mult şi mai periculos  decât banul şi mult mai profund, pentru că îţi dă impresia că eşti incoruptibil şi deci intangibil.

Spuneam că acest articol, această scrisoare mi-a arătat că nu sunt singurul care gândeşte aşa, şi că oamenii se pot mobiliza. Le lipsesc toate cele spuse mai sus dar mai ales, încrederea şi conştientizarea faptului că nu sunt singuri. Problema este că nu ştiu cine şi mai ales câţi sunt ca ei. Şi atunci propun, ca in una din zile, nu ştiu când, poate în ziua de Crăciun, poate în ziua de 31 Decembrie, poate  pe 1 Ianuarie, toţi cei care gândesc la fel,  aşa din întâmplare, doar ca să se convingă că nu sunt singuri, să se plimbe, fără pancarde, fări marşuri, fără lozinci, fără scandări, fără partide, fără sindicate, să spunem la ora 14 prin parcul oraşului, sau prin centru. Nu e nevoie să poarte semne distinctive, nu e nevoie să vorbească, nu e nevoie sa schimbe idei, doar să vadă că există, că nu sunt singuri şi că la momentul potrivit vor avea prieteni. Când spun momentul potrivit mă refer la momentul în care vor înţelege toţi că dezbinarea, ura şi interesele de grup ne vor duce în prăpastie. Hai să vedem dacă suntem în stare să trecem peste toate acestea şi să ne privim fără ură. Atât. Hai să ieşim toţi în ziua de Crăciun în locul unde ne putem vedea fără să cerem aprobări de la primărie, la Craiova de exemplu, în Parcul Poporului, cu copii, nepoţi, căţei, la plimbare. Ne vom da seama după numărul de oameni, comparând cu ceea ce ştim că  găsim de obicei prin locul respectiv, că nu suntem singuri.  Fiecare oraş are un astfel de loc. Cred ca Ziua de Crăciun , ora 12  este o oră potrivită. După aceasta oamenii pot merge să servească masa de Crăciun, poate cu şi mai mare bucurie.

Oameni buni, aveţi nevoie de încredere şi speranţă. Conducerea unei ţări nu o exercită cei aleşi, ei ar trebui să fie doar uneltele voastre. Faceţi ca acest lucru să   fie posibil. Arătaţi şi arătaţi-vă înşivă că voi sunteţi cei care contează. Faceţi primul pas: 25.12.2011.12.00 locul pe promenadă al oraşului. Arătaţi că vă pasă, convingeţi-vă că nu sunteţi singuri.

Scrisoare deschisă poporului român - Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria

Popor român ,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun, odată pe an, să îţi aminteşti cine  ai fost, cine eşti  şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.

Eşti singurul popor european  care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor.  O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti  unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta,  când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale ?

Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care  le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se  semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi,  nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?

Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu,  Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu,  Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ? 

Astăzi, popor român  pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?

-          Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;

-          Astăzi ,ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur , argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.Tu taci;

-          Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;

-          Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;

-          Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;

-          Astăzi, parlamentul şi guvernul  ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile  şi întreprinderile  “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul   iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;

-          Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii, şi care le sunt meritele:

1.       Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;

2.       Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;

3.       Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.Tu taci ;

-          Slujbaşii tării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci ;

-          Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;

-          Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze  spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;

-          Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.Tu taci;

-          În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;

-          Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;

-          Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai  la intrare. Tu taci;
-         Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României,( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;

-          Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii  pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci;

-          Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării,  care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;

-          Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;
-          Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci ;

-          Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat  o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci; 

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copii pe drumuri, sclavi ai  celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

COLINDUL COTROCEANULUI CARE NU CERE

Colindul cotrocelului care nu cere

View more presentations from neacsum2005

Unde este preşedintele ?

De 22 de ani mă uit prin România. Mi s-a lungit gâtul mai mult decât era . Unii m-au tot întrebat după ce mă mai uit, că doar  am ieşit la pensie, deci funcţii nu mai are rost să caut, iar grade nu am cum să mai primesc dacă nu mă înscriu în UNPR. Ce era să le răspund?Să le spun că de 22 de ani tot caut un preşedinte pe care să îl votez fără teamă ?? O  să râdă de mine şi o să spună că am Orbit fără zahăr. Şi totuşi asta caut.

 Primul care şi-a spus preşedinte, acela care  zâmbea mereu, de nu ştiam dacă între urechile lui mai e loc şi pentru altceva, nu a fost preşedinte. Nu a fost nici Păcălici cum îi spunea lumea, a fost o păcăleală. O mare păcăleală pe care au luat-o românii când au crezut că au scăpat de comunism şi comunişti, securitate şi securişti. Lumea zice că a venit sărac, a plecat la fel, dar deja nu mai cred, lumea e răutăcioasă.

Al doilea care şi-a spus preşedinte dar lumea îi spunea la început Ţapul, apoi Ţigareta, nu s-a putut dezlipi nici el de cei de care credeam că am scăpat aşa că a dansat decât un mandat. A venit sărac şi a plecat cu două porecle şi câteva avioane cu ţigări. Răbdare şi tutun.

A venit al treilea, care şi-a spus jucătorul, dar lumea îi spune judecătorul, pentru că împarte sentinţe în stânga şi în dreapta,  tuturor mai puţin celor cu recunoaştere Mondială. Acum, oamenii răi, au mai găsit nişte porecle, care mai de care mai răutăcioase, Chioru, Popeye, Semaforul, Matelotu, Marinarul. Acesta cel puţin ştiu că a făcut ceva nu ca ceilalţi. Nici nu a plecat încă şi a acumulat un set de porecle, şi ceva înjurături, cam  cât pentru 10 mandate. În rest , nimic. Nu a primit, a dat tot. A dat circ românilor, aur, pământ, petrol străinilor, afaceri  fraţilor, libertate cumetrilor, funcţii finilor, case şi partide fetelor, palme copiilor, liber corupţiei, sentinţe şi dosare duşmanilor. Dacă trag o linie, a muncit cât ceilalţi doi la un loc.

Şi totuşi nici unul din ei nu e preşedintele după care mă tot uit eu şi nici nu văd unde s-a ascuns. Mai e un pic, cât să fie, doar o fraudă electorală şi vin alegerile prezidenţiale.

 Ce ne facem atunci? Sau mai bine zis ce ne facem de atunci, căci probabil se va institui şi la noi obiceiul de la alegerea papei şi va trebui să mai înfiinţăm o funcţie de găinar care să caute prin cuibar şi să declare solemn : „Habet duos testiculos et bene pendentes"

A văzut cineva un preşedinte, că eu nu văd încă nici unul.

Efectul oalei minune

Am citit  articolul colegului Teodor  Seran, “Inutila huiduială” şi nu pot să nu fiu de acord cu ceea ce susţine , şi anume că toate aceste manifestări, huiduieli şi fluierături au efectul unei frecţii la un picior de lemn. Băsescu trece mai departe, apropiaţii îî cânta la ureche osanale şi îi spun că cei ce îl huiduie, sunt puţini la număr şi sunt plătiţi de duşmanii de clasă, iar el merge mai departe. Asta în ceea ce îl priveşte. Şi chiar dacă ar realiza că lumea nu îl mai doreşte, majoritatea parlamentară obţinută cu preţul unor santaje, negocieri oneroase în care  preţul îl constituie integritatea naţională, resursele pământului, existenţa României ca stat Naţional Unitar, îl ţine în scaun şi asta e tot ce îl interesează. În rest,  pentru orice aspecte care i s-ar putea reproşa, preşedintele are un singur răspuns : “v-am ciuruit!”. 

Dar nu atitudinea lui Băsescu face obiectul articolului meu, ci atitudinea oamenilor. Când s-au manifestat primele reacţii de genul acesta, m-am bucurat şi o spun  sincer, nu pentru că a fost huiduit, ci pentru că lumea lua atitudine şi nu mai inghiţea fără să reacţioneze. Am crezut, am sperat că această atitudine se va amplifica, dezvolta şi va duce la un protest mai amplu, mai decis, mai categoric şi cu reale urmări în plan politic şi administrativ. Speram că lumea se va dezmorţi  şi va cere la unison schimbarea garniturii, sau că (Doamne, ce poet am fost) Huiduitul va întelege că nu mai este dorit şi într-un gest de demnitate îşi va prezenta demisia. Nimic din toate aste nu s-a întâmplat. M-am tot întrebat cum poate să înghită lumea de atâţia ani această situaţie şi de ce nu iese în stradă . Am dat vina pe laşitate, pe comoditate, pe genă, pe jenă, pe tradiţie, pe forţe oculte, dar nu am realizat că pe lângă toate astea, mai există un motiv, cel invocate de colegul Seran, în articolul său. El spune că aceste manifestări şi huiduieli nu aduc nimic bun, nu aduc nici o schimbare. De acord, dar eu merg mai departe şi spun  nu numai că nu aduc nimic bun, dar mai grav , fac rău, fac rău populaţiei şi aşa  adormite. Ce fac oamenii? Se uită la tv adorm în pat cu imaginile huiduielilor de la Iaşi , dorm liniştiţi FNI (Frontul Naţional al  Înjurătorilor ) lucrează pentru ei, mai deschid câte un ochi, privesc la tv, văd înjurăturile de la Arcul de Triumf şi adorm la loc. Toul este ok, nu e nevoie să se dea jos din pat, sunt destui cei care fluieră.

Practic aceste manifestări nu fac altceva decat să linişteasca atât pe cei ce se manifesta, cât şi pe cei care privesc: " bravo, vezi, uite că se poate, -zice românul- foarte bine, aşa ii trebuie lui Băsescu!". Si uite aşa, fiecare se culcă linistit că a fost răzbunat şi  Băsescu şi-a luat porţia. Este o reacţie aş putea spune aproape normală şi explică un procent destul de important al menţinerii actualei puteri la guvernare. Acelaşi efect îl au aceste manifestări şi asupra opoziţiei care  e convinsă că va câştiga alegerile la pas, fără să facă nimic, pentru că “ uite ce fluierat este Băsescu , populaţia nu îl mai vrea, am câştigat deja alegerile.”Bazaţi pe această realitate ,pe  această reacţie liniştitoare, şefii opoziţiei nici nu se mai gândesc să mai facă ceva, iniţiază doar moţiuni de cenzură si de suspendare inutile, fără sorţi de izbândă, cu acelaşi efect ca şi huiduielile şi fluierăturile maselor şi se laudă apoi că au luat atitudine şi au făcut ceva. “ Eu când vreau să fluier, fluier”pare să fie singura reacţie a opoziţiei organizată sau neorganizată, dar o reacţie cu efect dublu, cu două tăişuri, pentru că în loc să lase să se strângă presiunea care să declanşeze explozia, ca într-o oală cu presiune, fluieră şi anunţă apropierea de limita suportabilităţii, lăsând  totodată aburul să iasă şi astfel se  reglează  presiunea internă.

   Îndrăznesc să afirm că aceste huiduieli şi fluierături îi fac mai mult bine decât rău lui Băsescu şi au efect de calmare a spiritelor şi practic menţinerea actualului regim, la putere. Principiul oalei minune menţine dictaturile la putere. Îndepărtarea de la putere a lui Ceauşescu a putut să se realizeze, nu numai datorită acţiunilor şi intervenţiei puterilor şi “agenturilor “ străine, care au jucat rolul Văcuţei Milka dar şi datorită faptului că românii, până în 89 nu au avut parte de astfel de supape decât foarte rar, şi necunoscut de către mase, singura dată când fluierăturile s-au manifestat şi mai ales au fost cunoscute a fost cu ocazia adunării din faţa balconului de la CC şi a fost fatal. A fost fluieratul suprem înăbuşit de atâţia ani , care s-a declanşat odată cu aruncarea capacului de pe oală. Dacă acest fluierat s-ar fi făcut auzit ca acuma, la fiecare eveniment sau fiecare ieşire în public a lui Ceauşescu, nu ar mai fi existat nici o revoluţie sau loviluţie, oamenii ar fi taxat fluierăturile şi huiduielile ca pe un fapt divers, ar fi trecut peste moment cu detaşare dar şi cu linişte, convinşi că “există cineva acolo, care are grijă, ei pot sta liniştiţi în casă .“  Deci părerea mea este că  ar trebui să ne oprim din fluierat atâta timp cât efectul este nu numai nul ci chiar negativ, contrar intenţiilor celor ce se manifestă.