luni, 24 decembrie 2012

Epoca porcului



21.12 O dată istorică pentru români.
Acum 5125 de ani începea o eră nouă în calendarul maiaş. Astăzi era s-a sfârşit şi dacă ne privim înapoi, nu prea am evoluat. Descoperirile arheologice  mai noi sau mai vechi ne arată că şi acum 5000 de ani existau astronomi care puteau să calculeze evoluţia pământului, a astrelor, a planetelor a galaxiei nu numai a sistemului solar, nu ştiu dacă mai repede dar mult mai précis decât o fac computerele cele mai performante la ora aceasta. Picturile, siturile descoperite din vechile culture arată că şi  atunci oamenii ştiau să scrie, foloseau roata, apele termale comunicau, dar aveau mai puţine războaie, mai puţină ură mai puţină poluare şi mult mai multe bogăţii în pământ şi suflet. Ciudăţeniile descoperite sau neanunţate arată că şi atunci medicii operau pe creier şi pe cord, că exista current electric, s-au descoperit pile voltaice, că şamanii de atunci vindecau oamenii mai bine decât încearcă acuma “medicina alternativă” sau paranormalii ţinuţi acuma în centre de cercetare ultrasecrete. Între timp s-au ridicat piramide şi noi habar nu avem cum se face asta, nu ştim ce conţine pământul, de dăm cu presupusul chiar despre istoria ultimelor sute de ani. Au trecut 5125 de ani şi nu avem cu ce ne lăuda.
Acum 23 de ani România începea o nouă eră, se sfârşea epoca de aur a lui Ceauşescu, începea o epocă din care unii spuneau că va curge lapte şi miere într-un capitalism luminat, cu  o nouă democraţie,vom avea  o viaţă nouă. Da, a început o viaţă nouă pentru foştii securişti şi comunişti, au întors haina pe dos şi au trecut la muncă . O munca tenace, o muncă feroce pentru căpătuire şi rescriere a istoriei, o luptă totodată între cei ce credeau că democraţia înseamna egalitate  şi pentru căţei şi dulăii care erau învăţaţi cu osul şi nu aveau nici un gând să îl lase altora. Şi aşa au trecut cei 23 de ani care nu au adus nici ei nimic bun, nimic mai bun în afară de libertatea de a fura fără să fii condamnat, de a înjura fără să fii pedepsit, de a pleca din ţară fără să te mai întorci dar şi fără să mai ai la ce să vii, libertatea pe care şi-au luat-o unii de a vinde tot oricui, fără teama că ar putea fi învinuiţi de ceva, libertatea de a trăda şi de a primi în acelaşi timp cele mai înalte distincţii ale ţării. Au trecut 23 de ani şi nu avem cu ce ne lăuda.
Astăzi, în Parlamentul României domnul Ponta, comemorând cele două evenimente, se leagă de ele pentru a ne anunţa că se sfârşeşte o lume,  începem o nouă epocă, una mică, epoca angajamentelor  neonorate, epoca doctoratelor plagiate, epoca acordurilor semnate la ceas de noapte, epoca loviturilor pe sub masă cu picioare învineţite şi zâmbete forţate de dragul camerelor de luat vederi şi a ciolanului virtual, epoca aranjamentelor politice meschine făcute de dragul menţinerii unui scaun, epoca vânzării voturilor şi federalizării unui teritoriu pentru care acum 5000 de ani unii mureau ca să îl adune sau îl visau unit sau, mai nou, epoca porcului. Chinezii au anul porcului, noi vom avea epoca porcului.  Dacă nu am avut cu ce ne lăuda în 5000 de ani, apoi în 23 de ani, e normal să cred că nici după 4 ani nu o să fiu mai vesel. De ce aş fi?  O să fie domnul Ponta şi poate domnul Băsescu, sau domnul Hunor şi poate Nyiro Jozef eroul fascist care a dat numele a două şcoli şi o stradă în judeţul Harghita. Poate peste 4 ani noul guvern  va fi reuşit performanţa de a face ca numărul românilor nefericiţi să “scadă” semnificativ, prin alipirea unor regiuni româneşti la Ungaria sau măcar ieşirea din tutela ţării, într-o primă etapă. Atunci, abia atunci o să avem cu ce “ne lăuda” pentru că noi, cei care de 23 de ani privim cum trec pe lângă noi atâtea guverne şi punem în parlamentul ţării ciobani agramaţi ajunşi din celulele puşcăriei în Parlamentuul European ca să vadă întreaga Europă cine ne reprezintă, apoi direct în comisia juridică a Parlamentului României, stăm şi ne uităm la televizor cum se declară o nouă epocă. Suntem ţara epocilor şi a cârmacilor, suntem ţara gugustruţilor care preferă să se facă  că nu văd ce se întâmplă pe lângă ei, se îmbată cu apă rece şi îşi fură singuri căciula când nu mai au ce fura.   Se sparg tăbliţele de la Tărtăria de ruşine
Epoca porcului

miercuri, 19 decembrie 2012

Harta lui Porty ?


Prin mail am primit nişte informaţii care pot să nu însemne nimic sau puse cap la cap, corelate cu altele, poate cu  pactul secret UDMR – USL din septembrie, poate cu pactul dintre Ponta şi Băsescu, poate cu înţelegerile dintre guvernele României şi UE, poate cu insistenţele lui Băsescu de a da verde mineritului cu cianuri şi gazelor de şist, poate cu schimbarea Constituţiei, poate cu federalizarea tării pe care Ponta o numeşte regionalizare care va duce la formarea şi apoi  ruperea Regiunii Autonome Maghiare de sub România poate cu multe alte acte sau angajamente de care nu ştim încă nimic, vom vedea că totuşi nimic nu este întâmplător. Doar noi suntem întâmplător români şi dormim pe noi.
“O importantă reţea feroviară europeană ar putea trece chiar prin capitala Banatului, conform reprezentanţilor ONU.
Cei mai importanţi specialişti în domeniul căilor ferate din Europa Centrală şi de Est, alături de membri ai comisiei economice a ONU, se află timp de trei zile la Timişoara, pentru a pune la punct detaliile viitoarei reţele feroviare de mare viteză, în care este inclusă şi România. Proiectul prevede legarea Europei de Asia Mică şi apoi de Africa de Nord, prin reţeaua feroviară.
 
„E important ca în faza următoare să poată lega Budapesta de Bucureşti, iar reţeaua va trece prin Timişoara. Trenul rapid este noul spirit al Europei. Vom vedea în ce măsură UE va putea sprijini acest proiect, e nevoie de uniformizarea legislaţiilor, căutarea de finanţare alternativă pentru realizarea reţelei. Vom prezenta şi băncilor europene acest proiect, să vedem cum ne pot ajuta”, a declarat Helmuth Meelnich, managerul de proiect şi reprezentat al comisiei ONU. Proiectului ar costa aproximativ 200 de milioane de euro. Finalizarea acestuia este estimată între cinci şi şapte ani.Exista oare vreo legatura cu transportul minereurilor extrase din subsolul Romaniei?
Wolframul, un metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar in industria militara si spatiala,  iar uraniul in industria nucleara.
      Primul se afla, in cantitati INEPUIZABILE si in starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui) doar in ROMANIA. La ROSIA MONTANA !
 
             Zbaterea de a pune gheara pe minele de aur de la Rosia Montana are acum o miza periculoasa, cu atat mai mult cu cat Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie in premiera: 
 
                  Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc insa, in cantitati uriase, si in muntii Retezat (zona Gugu   Sureanu, axa care le uneste trecand prin Varful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona in care a cazut, in urma cu cateva luni, avionul militar israelian – posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.”
Acesta a fost materialul . Acuma aşa ca o completare să vedem care este harta  viitoarei Românii  şi ce propunea domnul deputat UDMR Edler András György, secretar al Comisiei de administraţie publică acum  un an şi jumătate când se pusese problema regionalizării ţării. Bineînţeles că domnul deputat era “întâmplător” secretar în comisia respectivă.
Iată harta regiunilor propuse de PDL.
Acum să citim ce spunea deputatul UDMR acum un an şi jumătate:
Oricum, judeţele Harghita, Covasna şi Mureş ar trebui să meargă
împreună. Acum, în ce formă se va reuşi acest lucru, încă nu ştiu, dar acesta este principiul. Pe de altă parte judeţele Bihor, Arad, Sălajul, Maramureş ar trebui să meargă împreună. Să fie separate două sau trei regiuni de dezvoltare
Iată şi varianta propusă de UDMR
Să adăugăm şi ce spunea Liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, Mate András-Levente,  pentru cursdeguvernare.ro : “actuala coaliţie de guvernare cu PDL nu mai poate funcţiona, dacă în viitoarea organizare administrativ-teritorială nu se va introduce un regim de autonomie teritorială pentru o regiune constituită de judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.”
Priviţi pe harta regiunilor propuse de UDMR cum s-ar completa regiunile respective  cu o altă hartă pe care o redau mai jos, pe care mulţi români nu au uitat-o şi nici nu e bine să o uite vreodată:




Să fie asta HARTA   LUI HONTY?
Apropo, să pună cineva zăcămintele României pe harta asta.

Harta lui Porty ?

luni, 17 decembrie 2012

CIO decernează României Medalia de Onoare



Anul acesta România va primi Medalia de Onoare a Comitetului Olimpic Internaţional pentru reînvierea spiritului olimpic şi aplicarea principiilor enunţate de Pierre de Coubertin până în cele mai oficiale structuri ale statului.În motivaţia care însoţeşte alegerea, se specifică:
„ Nici o organizaţie, nici un sportiv, nici un stat  nu a reuşit să demonstreze cu atâta putere spiritul de fair play şi necesitatea participării la competiţie, cum au făcut-o recent politicienii români, BEC şi guvernul României. S-a mai întâmplat şi în cadrul competiţiilor sportive, să acordăm două medalii de aur la unele competiţii sau întreceri unde câştigătorul nu a putut fi stabilit şi egalitatea a fost aproape perfectă sau diferenţa imposibil de sesizat. Dar ceea ce au realizat oficialităţile române la alegerile Parlamentare  depăşeşte de departe chiar şi intenţiile lui Pierre de Coubertin şi merită admiraţia întregii lumi. De aceea am decis să acordăm această diplomă pentru prima şi probabil ultima oară oficialităţilor române, pentru modul în care au demonstrat că în viaţă nu contează pe ce loc termini o competiţie, important e să participi, odată lansat în competiţie, vei fi câştigător. Diploma va fi înmânată unuia din câştigătorii care au plecat fără nici o şansă, un fost om de sport, care nu numai că nu avea nici o şansă dar a participat în condiţii vitrege, având o condamnare definitivă care îl trăgea în jos împiedicându-l să concureze, mediul în care concura era total ostil şi cu un ultim efort a reuşit să mai fie şi implicat pe timpul competiţiei într-un accident de circulaţie care ar fi închis definitiv culoarul alergătorului. Cu o ambiţie nemăsurată, o dorinţă de a participa şi câştiga împinsă  până la ridicol, frizând bunul simţ, competitorul pe numele său Gigi Neţoiu, a reuşit nu numai să termine pe locul 3 dar chiar şi să fie declarat învingător. Prin această faptă, România va intra cu siguranţă „dans l’analle d’Olimpism Mondiel” pentru că ceea ce a realizat prin aceste alegeri parlamentare a depăşit puterea de imaginaţie a întregii omeniri.
Notre respect La Roumanie !”
Mesaj primit de la Comitetul Olimpic Internaţional prin FAX  YOU.
P.S.
Se pare că anul 2012 va fi anul record al României, „anul victoriei” pe toate planurile. După această binemeritată medalie, România concurează cu succes şi la Medalia de Onoare a Comitetului Internaţional al Circarilor pentru realizarea celei mai complicate  figuri de circ  şi celei mai mari densităţi de parlamentar pe metru pătrat. Să ţinem pumnii parlamentarilor români. Iată propunerea de rezolvare a locurilor în parlament.

Propunerea prezintă avantajul că nu necesită număr suplimentar de scaune, deci se realizează economie, se poate folosi şi tavanul şi pereţii  deci eficienţă maximă în folosirea spaţiului, şi în plus este introdus în circuit şi patul atât de necesar parlamentarilor.

CIO decernează României Medalia de Onoare

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Români, treceţi la cuşcă!



Nu este vorba doar de admiterea UDMR la guvernare sau admiterea unui amărât de ministru sau doi ai UDMR (dar pe posturi care îi interesează în mod deosebit), ci de forţarea mâinii lui Ponta de către UE de a-i  lua la guvernare, desi nu are nevoie nici de UDMR nici de acordul UE. Numai că dorinţa lui Ponta de a guverna este atât de mare încât acceptă orice numai să fie sigur că nu i se va opune nimeni, iar dacă UDMR este garanţia  OK-ului extern, ce treabă are el, o dă pe conciliere şi gata, s-a scos. Ce nu spune Ponta şi nici Băse cu care a bătut palma, este de ce insistă  forţele externe să intre UDMR la guvernare. De dragul respectării drepturilor minorităţilor conlocuitoare? Da de unde. Toată Europa ştie că maghiarii din România se bucură nu numai de drepturi ci de privilegii în România iar cei discriminaţi cu adevărat sunt  românii şi nu numai în Transilvania ci în toată România. Pentru că de 23 de ani cu o pauză de un an, legea în românia a făcu-o UDMR prin şantajele pe care le-a exercitat asupra tuturor guvernelor în care a intrat.  Să nu uităm Târgu Mureş unde toată Europa s-a dat de ceasul morţii la prezentarea imaginilor cu “maghiarul bătut cu bestialitate”.Cum s-a aflat că de fapt maghiarul era român iar românii care îl băteau erau maghiari, nu a mai strigat nimeni că se face o nedreptate.

Deci nu drepturile maghiarilor din România le apără UE prin introducerea UDMR la guvernare, ci drepturile maghiarilor din Ungaria care doresc federalizarea României şi apoi ruperea teritoriului şi alipirea acestuia la Ungaria. Bineînţeles că asta nu se va face uşor, şi nici pe degeaba. România va primi la schimb o parte din teritoriile de peste Prut că doara asta strigă românii de decenii nu ? Numai că nici asta nu se va realiza de dragul românilor de peste Prut ci de dragul întărâtării Ursului pravoslavnic  Cui îi va conveni acest lucru? Păi este cineva care aşteaptă să intre în coasta ruşilor mai mult decât dorim noi să ne reîntregim ţara.

Şi dacă lucrurile stau aşa şi indiferent ce votează românii, Băsescu şi Ponta bat palma şi pupă mâinile euroatlanticilor nu înţeleg de ce mai dăm bani pe alegeri, de ce stabilim un număr de senatori şi deputaţi şi nu se trag la căciulă, sau la babaroase, de ce atâtea minciuni spuse în campanii electorale, când e mai cinstit să ne spună să nu ne facem iluzii, că tot ce vor ei fac? Nu e mai cinstit să ni se spună că România este bătaia de joc a Europei sau mai bine zis a Alianţei Euro-Atlantice, că mâncăm ce vor ei, dunp[ Codexul lor, ne conduce cine vor ei, ne sunt exploatate  bogăţiile pe care le vor ei, ne plimbăm unde vor ei, ne divizăm cum vor ei iar rolul nostru este rolul cobaiului.

Domnul Dragnea, încercând să justifice intrarea UDMR la guvernarea susţine că o doresc pentru a îndeplini dorinţa românilor de a avea USL la guvernare, fără surpriye, deci se sacrifică de dragul celor care au votat. Uită domnul Dragnea că românii au votat în primul rând scoaterea PDL, UDMR şi UNPR  de la guvernare, prin votul celor 75% care nu au votat, iar pentru USL au votat numai 25%  din români şi nici ăia toţi, pentru că mai mult de jumătate din cei care au votat, deci cam 2 milioane şi jumătate au dat un vot negativ, nu unul pozitiv. Atunci a cui voinţă o respectă Dragnea, a alegătorilor sau a politicienilor umili şi aserviti  lui  Barroso ?Ca să vă conving domnule Dragnea, vă dau două cifre: la referendumum au votat pentru demiterea lui Băsescu 7,5 milioane din cifra oficială de 18 milioane. La alegerile parlamentare candidaţii USL au fost votaţi de un număr de 4,5 milioane de români,  dar mulţi din aceştia au votat pentru că nu aveau altă variantă mai bună nu pentru că vă iubeau, aşa că lasaţi nasul mai jos, nu răstălmăciţi votul românilor cum vă convine.

Mai nou, Comisia de la Veneţia a dat un verdict asupra învinuirilor aduse de Monica Macovei, Băse şi CCR asupra referendumului şi actelor politice din August. Din câte se aude, nici vorbă de confirmare, toate acuzele au fost prostii, aşa spune onor comisia. În aceste condiţii, este normal ca Parlamentul să pună serios în discuţie faptele plângăcioşilor care sunt practic dovedite ca minciuni şi acţiuni îndreptate împotriva statului şi democraţiei din România, acţiuni care au adus un deficit de imagine imens României politic, economic, financiar. Să nu uităm cât scăzuse moneda naţională în acea perioadă. Se va întâmpla ceva, se vor lua măsuri împotriva vinovaţilor? Nu cred. Ponta a bătut palma cu Băse vrea conciliere. Să nu uităm totuşi că de fapt nu aveam nevoie de părerea acestei comisii, că de fapt lucrurile în România şi pentru români erau clare, că de fapt această poziţie a Comisiei de la Veneţia arată ceea ce spuneam mai sus, România nu mai e guvernată de români, alegerile nu mai au nici o valoare, referendumul nici atât, sforile se trag prin alte părţi democraţia în România este semnată şi mutilată pe alte meleaguri, nimeni nu este acceptat la putere în România până nu se ploconeşte şi nu acceptă condiţiile impuse de „prieteni” Nici Imperiul Otoman nu ne-a umilit atâta. Măcar atunci domnitorii erau aleşi de boieri, iar poarta le dădea firmanul. Acum domnitorul este ales de „Poartă”, iar alegerile sunt doar ocazii de a cheltui nişte bani. Culmea nesimţirii a aparţinut domnului Ghittenstein care şi cu un picior pe scara avionului ne spune ce să facem. Cât o să mai stăm cu gâtul în jug? Hai, gata, la cuşcă, am vorbit destul.


Români, treceţi la cuşcă!

vineri, 14 decembrie 2012

Ponta şi trădarea


Ponta tinde să devină mai tiran decât Băsescu. Băsescu a avut măcar răbdarea să vadă cine nu e cu el şi abia apoi a reacţionat şi i-a pus pumnul în gură. Ponta nu mai are răbdare. Dacă nu îi place cineva, nu aşteaptă să crească sau să deschidă gura, îi taie picioarele înainte de a se ridica în genunchi.
Măsurile pe care şi le-a luat semnând hârtii şi bătând palma cu toţi trădătorii şi foştii colaboratori şi şantajişti ai lui Boc, arată că nu vrea să dea nici măcar ocazia cuiva să i se opună. Frica de opoziţie îl face să înghită în partid toate resturile şi rahaţii de pe drum pentru a fi sigur că nu va exista nimic în calea numirii sale ca prim ministru. Ce stomac trebuie să aibă dacă acceptă toate scurgerile unor stomacuri mai sensibile? În plus calcă în picioare toate înţelegerile sub pretextul luptei împotriva căpcăunului.
Mai nou, după ce a adus PNL la poziţia de figurant fiind în măsură să asigure o majoritate parlamentară simplă şi fără PNL, începe să se ocupe de incomozii din interiorul partidului. Cine îi poate pune piedici ? Păi ar fi Marean, dar pe Marean nu îl bagă nimeni în seamă, este doar un Becali al USL. Singurul care a fost şi a rămas un potenţial pericol pentru el şi socrul său scump, este Geoană cel care a fost ales preşedinte în 2009, dar a fost furat ca în codru după ce sfătuit de un staf… din care făcea parte şi actualul „socru guvernamental” , s-a „dat în vânt” după un spa privat.  Deci Geoană, pe care Ponta l-a mai mazilit odată cu riscul de a pierde conducerea Senatului, revine pe scena politică, este încă o voce in PSD şi asta nu îi cade bine la stomac lui Ponta. Şi atunci apare de undeva din neant o ştire că Geoană a atentat la funcţia de prim ministru. Ştirea este aruncată de Crin. Interesant este modul în care a spus-o. Curios, nimeni nu a sesizat nuanţa, otrava  şi ironia lui Antonescu. Să vedem ce a spus referitor la persoana , sau grupul din care a încercat Băsescu să caute un „trădător”: “Din PSD, din PNL nu se punea problema, de la bun început. Singura posibilitate a domnului Băsescu de a crea, să zicem aşa oarecare neclaritate în sânul USL, teoretic nu putea fi decât prin PSD. Pentru că o variantă cu cineva din PNL, în afară de faptul – trebuie să spun – nimeni din PNL nu se preta la o asemenea ipoteză, nu mergea”
 Este deosebit de subtil şi de dur Antonescu atunci când face această afirmaţie şi nimeni nu a sesizat această lovitură dată  PSD ului, ca fiind singurul partid din cadrul USL care s-ar fi pretat la o asemenea trădare. De ce a făcut Antonescu această declaraţie care în altă conjunctură ar fi creat scântei? Păi este foarte simplu, Antonescu avea în vedere recenta trădare a USL prin invitarea UDMR de a participa la guvernare indiferent de motivaţie, ştiut fiind faptul că PNL se opune acestei idei de foarte mult timp. Neputând să îl facă pe Ponta trădător pentru declaraţia făcută imediat după închiderea urnelor, Antonescu se răzbună făcând din USL un partid de trădători, pentru că „nimeni din PNL nu s-ar preta la aşa ceva”, adică la ceea ce s-a pretat PSD prin preşedintele său. Bine, nu ar fi fost prima oară, şi acceptarea celor 11 porunci ale lui Barroso  tot peste capul lui Antonescu s-a făcut, ceea ce practic a însemnat  menţinerea lui Băse la Cotroceni, dar nici atunci Antonescu nu a avut ce să mai facă, a fost luat prin surprindere şi nu mai avea ce face, chiar dacă după reaşezarea lui Băse a avut o izbucnire de orgoliu  criticând baroşi şi merkeli şi gordoni de-a valma. Dar atât. Antonescu nu are antigel în sistemul de răcire pentru a lua taurul de coarne şi nici PNL-ii nu sunt dispuşi să iasă de la guvernare.
Acum, odată cu această „ştire” privind ÎNCERCAREA LUI BĂSESCU DE A DEPISTA UN EVENTUAL PRIM MINISTRU ÎN INTERIORUL PSD, ALTUL DECÂT PONTA, Antonescu şi-a putut trimite săgeata înspre Ponta şi PSD. La rândul său, Ponta făcându-se că nu a văzut în ce direcţie a fost trimisă săgeata lui Antonescu, se foloseşte de această aşa zisă „negociere” pentru a trage şi el o săgeată înspre Geoană, spunând că cine a negociat va fi exclus din partid. Ceea ce nu spune însă Ponta este care ar fi vina acelui „negociator” care în primul rând nu a iniţiat el discuţia, deci nu a avut nici o intenţie de a-i lua locul, şi în plus a şi refuzat oferta? Indiferent că ar fi Geoană sau nu, omul nu are absolut nici o vină, a fost contactat, a spus „pas!” şi cu asta basta. Nu era nevoit să îi spună lui Ponta. Dar nu, Ponta Puritanul este mai dur decât codul penal care spune că „şi intenţia de pedepseşte” şi pedepseşte şi faptul că a acceptat să răspundă la telefon sau să afle despre ce e vorba, ca şi când ar avea drept de viaţă şi de moarte asupra „supuşilor” Către ce ne îndreptăm? P(rostul) P(roştilor) DD când a primit banii solomonilor şi neţoilor  pentru locurile pe listele parlamentare, a avut grijă să se asigure că aceştia nu vor evada la alte partide după alegeri şi i-a pus să declare că dacă pleacă îi vor plăti 2 milioane Euro. E şi asta un fel de încercare de îngrădire a dreptului la opinie şi convingeri politice,drept trecut undeva prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dar asta nu îl priveşte pe DD aşa cum nu îl priveşte nici pe Ponta faptul că cineva are dreptul constituţional să vorbească cu cine vrea despre ce vrea, fără a suporta nici un fel de consecinţe.  Dacă lucrurile evoluează aşa ne îndreptăm spre un totalitarism la care Băsescu nici nu a visat.
Deci Ponta vrea pentru  a doua oară să scape de un potenţial oponent în cadrul USL pentru că realizează că vor veni momente, cât de curând, când va fi contestat nu numai din interiorul partidului ci şi din interiorul alianţei şi al electoratului şi vrea să pe cât posibil să sugrume vocile  liderilor de opinie, alta decât opinia lui.
Şi totuşi îmi mai pun o întrebare : să presupunem că a avut loc o discuţie de taină între Băse şi Geoană pe subiectul respectiv. Dacă a fost de taină, nu ştia de ea  decât Băse, Geoană şi – dacă discuţia a fost prin telefon – STS. Întrebarea este CINE A DAT TOTUL ÎN VILEAG, Geoană, Băse, sau STS? Să se fi lăudat Geoană cuiva care la rândul său l-a turnat? Atunci înseamnă că Antonescu a avut dreptate, numai în PSD se poate întâmpla aşa ceva, şi nu numai odată. Băse? DE CE? Nu cumva ca să dea de lucru lui Ponta şi presei pentru a uita de nominalizare şi a îi ţine ocupaţi aşa cum i-a ţinut ocupaţi şi cu varianta Tăriceanu? Vizavi de această variantă de care Antonescu a uitat, când a spus că numai la PSD se poate întâmpla aşa ceva, cine ne garantează că nu au avut loc discuţii între Băse şi Tăriceanu ? Şi în sfârşit varianta 3, STS a dat pe goarnă. Să fie semnul că Băse nu mai e susţinut de servicii ? Atunci, nu văd de ce se mai teme Ponta de astfel de discuţii, pentru că dacă nici serviciile nu îl mai sprijină pe Băse, în curând îl vor lăsa şi cei din justiţie, care deja au fost”încurajaţi” de guvernul Ponta în ultima şedinţă de guvern parcă, printr-un buget (com)promiţător, corespunzător sarcinilor şi eforturilor ce le vor primi.
În concluzie:
-Dacă USL are majoritate lejeră în Parlament, de ce mai negociază Ponta  cu UDMR? Ca să fie sigur că nu mai mişcă nimeni în ţară, sau ca să scape de PNL?
- Dacă Băsescu nu mai poate vorbi cu nimeni la telefon fără să afle Ponta, de ce îl dă Ponta afară pe cel care a răspuns la telefon ? A dat cumva circulară în interiorul partidului cine cu cine are voie să vorbească la telefon ?
- Către ce ne îndreptăm, ce urmăreşte “democratul” Ponta, să bată recordul de totalitarism al lui Băsescu?
Să nu uite că acum 4 ani Băsescu şi partidul său se aflau unde se află el acum.
Sic Transit Gloria Mundi !
Paradoxul este că despre dictatutura lui Băsescu s-a vorbit dupa ani de zile, pe când despre a lui Ponta se vorbeste înainte de a fi numit prim ministru.

Ponta şi trădarea

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Mizerii pe ultimii metri



Mă aşteptam şi am spus de mult că această campanie va scoate  la suprafaţă lucruri pe care nu le-am mai văzut până acum. Miza politică, gravitatea faptelor şi riscurile la sunt supuşi unii din cei care  nu câştigă alegerile, au făcut să  aducă lupta electorală prin unii competitori până la nivelul trocului celui ce aşteaptă cu şunca tremurândă transformarea în piftie.

La o foarte scurtă şi rapidă analiză, observăm că am avut cazuri de parlamentar scos din parlament pentru incompatibilitate, deşi Parlamentul era cel care îi dăduse girul şi chiar îl asigurase la cererea respectivului, că nu este nici o problemă, prin autoritatea comisiei legislative, adică a celor ce fac legile. Culmea culmilor, parlamentarii sunt cei care fac legile, ei le votează, dar nu sunt în stare să le şi aplice sau să le explice. Ca la noi, la nimeni. Iar când un om se ţine de capul procurorilor şi vrea să îşi bată joc de un parlamentar, unul din puţinii cinstiţi din Parlament, rezultatul într-o ţară anormală nu poate fi decât anormal, pentru că aşa au decis nişte judecători politici.

Tot în premieră avem doi parlamentari , câte unul din fiecare tabără, daţi pe mâna aceloraşi procurori sau judecători aserviţi politic, în plină campanie electorală, asta pentru a arăta lumii că acelaşi judecător unic face ce vrea el cu cine vrea el, când vrea el. Se joacă la intimidare.

Acelaşi judecător unic, care încă se mai crede preşedintele românilor, îşi permite să iasă pe post în această campanie în care ar fi trebuit să se relaxeze, făcând o propagandă nu numai ilegală ci şi mizerabilă, mergând până la a face porci pe cei din tabăra adversă. Să te ferească Dumnezeu să intri în trocul domnului Băse, că nu se opreşte din grohăit.


 Continuarea aici :
Mizerii pe ultimii metri

marți, 4 decembrie 2012

Oprea sau Dobriţoiu?


În mod normal, o astfel de întrebare nu ar trebui să se pună. Când spun în mod normal mă refer la o ţară normală cu politicieni normali, cu o politică normală şi cu o minte normală la conducerea unei alianţe sau guvern.
Întrebarea se referă bineînţeles la cine va fi următorul ministru al apărării, în caz că USL va câştiga alegerile şi mai ales că fi desemnat să aleagă premierul. Deja unii membri mai mult sau mai puţin marcanţi ai USL au început să discute şi să nominalizeze viitorii miniştri. Eu nu mai cred în aceste baliverne. Ţin minte că încă din Ianuarie 2012, de când în Piaţa Universităţii se tremura şi se rupeau picioare sub urletele câte unui jandarm drogat cu ochii ieşiţi din orbite ca Maradona la Mondialul din SUA, USL, respectiv Ponta, susţinea că are pregătite două guverne, cu oameni capabili, meseriaşi, care sunt peste orice dubiu iar planul de guvernare aşteaptă de 4 ani să scoată România din haos.  După câştigarea alegerilor nici nu a apucat domnul Ponta să îşi nominalizeze meseriaşii că au şi început să cadă ca popicele. După 6 luni de guvernare  guvernul Ponta are aproape 3 sferturi din cabinet  remaniat prin renunţare la nominalizare, retragere, demisie, demitere, incompatibilitate sau plagiat. Poate aşa a înţeles el să arate lumii că chiar avea pregătite două guverne.
Acum, la sfârşit de mandat, nu am văzut nici programul de guvernare anunţat de Ponta, nici măsurile extraordinare care s-au luat. E adevărat, s-au luat unele măsuri reparatorii în ceea ce priveşte abuzurile săvârşite de fostele guvernări,ale lui Boc, pentru că MRU nu a reuşit decât să îşi împrospăteze frigiderul şi toaleta cu unguente şi a plecat. Ceea ce a făcut însă Ponta şi s-a văzut, a fost să îl reabiliteze şi el la rândul său, ca şi băse, pe cel mai avansat ospătar al armatei române, pe naşul fiului său, maiorul Oprea. Pentru mine, acest rezervist militar are gradul cu care a ieşit în rezervă pentru că acele grade sunt luate , fie şi cu kilogramele de salam şi carne cărate în sacoşe  şefilor, pe perioada cât a fost militar, nu sclavul unor politicieni sau şefi de haită, precum Cozma. Când un om  nu este în măsură să spună cum şi-a câştigat gradele, eu nu i le pot recunoaşte.
De cam o lună, re-re- re- evaluatul paharnic, trecut de la traficul de brânză la traficul de terenuri ale armatei, a început să ridice capul să privească din nou către freza din frunte şi să dea din coate, ca şi Udrea care până acum a uitat şi că există. Mai întâi au apărut zvonurile, susţinute de unii, infirmate de alţii, dar cum nu iese fum fără foc, iată că însuşi Oprea a ieşit în media precizând că în cadrul viitorului guvern despre care presa deja scrie, UNPR urmăreşte Ministerul Apărării. Pentru unii nu e o noutate, pentru alţii este o imposibilitate, pentru finu’ Ponta  însă este negociabil. PNL bineînţeles îşi doreşte acest minister, pentru că există o diagramă a repartiţiei ministerelor care trebuie respectată. Cine va câştiga? Păi hai să vedem care sunt şansele. Să dăm răspunsuri la nişte întrebări:
continuarea aici:

Oprea sau Dobriţoiu?

vineri, 30 noiembrie 2012

Eu nu înţeleg de ce


Eu nu înţeleg de ce citim istoria dacă nu învăţam nimic din ea. Doar ca să arătăm ce citiţi suntem sau să ne lăudăm că avem istorie ? Şi dacă avem dar nu ţinem cont de lecţiile pe care ni le dă, de ce o avem ?
Eu nu înţeleg  de ce atunci când am avut un conducător care merita să conducă, am făcut în aşa fel încât el să ajungă la concluzia că nu îl merităm? De ce a trebuit să ne trădăm toţi conducătorii patrioţi începând cu primul ctitor de neam, Burebista şi continuând cu Decebal, Basarabi, Muşatini, Craioveni, Brâncoveni, Cantemiri?
Eu nu înţeleg de ce am fost în stare să muncim şi să facem ceva atunci când am fost sub papucul altora, ducând prin munca noastră la propăşirea altor naţii iar când suntem sau ne pretindem liberi, când ar trebui să muncim pentru noi, aşteptăm cu mâna întinsă, să ne dea alţii, avem pretenţii, dar când trebuie să punem mâna, ne ţinem în umbră.
Eu nu înţeleg cât de lipsiţi de mândrie şi respect faţă de propriile valori şi propria istorie putem fi încât să ne călcăm în picioare valorile, eroii, patrioţii, declarându-i trădători, ştergându-le numele din istorie, la sugestia altora şi apoi să preluăm un trădător de ţară şi să îl repunem în drepturi făcând din el erou? Ce fel de popor din lumea asta a mai făcut asta, arătaţi-mi unul singur măcar. Mâine o să înlocuim Ziua Naţională, la sugestia aceloraşi străini, sau din proprie iniţiativă şi servilism abject, cu Hallowenul.  Ar fi exact ceea ce ne trebuie, exact ce merităm la o aşa conştiinţă şi respect faţă de  noi înşine şi înaintaşii patrioţi.
Eu nu înţeleg de ce ne plângem că fac alţii ce vor cu noi, şi privim neputincioşi cum cei  din afară vin şi ne impun regulile lor,  în favoarea lor, preţurile lor, drumul lor, iar noi, cei care ar trebui să decidă, stăm şi privim unii cu mânie, alţii cu neputinţî iar alţii cu scârbă, dar nu mişcăm nici un deget.
Eu nu înţeleg de ce ne plângem că vor alţii să ne dezbine, că se urmăreşte enclavizarea sau regionalizarea, spargerea şi vinderea ţării la bucată, dar ne facem că nu vedem că de 20 de ani ţara este despărţită, enclavizată, despărţită, împărţită pe partide, interese, clanuri, curente, doctrine, găşti, asociaţii, sindicate, mafii cu infractori şi judecători laolaltă? De ce arătăm cu degetul în stânga şi în dreapta, dar nu vedem că degetul nostru este cel care împarte ţara în smintiţi şi în mişei, cerând pentru toţi ceilalţi puşcăria sau casa de nebuni, cu pretenţii de judecător imaculat.
Continuarea aici :

Eu nu înţeleg de ce

Bătaie cu carne, pă varză


Bă fratemiu, fusăi iar la sala aia plurivalentă să văz bătaie. Văzui io în oraş când fusăi să vânz varza un afiş d-ăl mare în care zicea dă o bătaie în carne vie, sau aşa  ceva. Întrebai io ce e aia şi unde să vinde carnea aia vie şi îmi spusără că la sala aia. Cătai io să compăr bilet  şi mă dusăi da ce să văz :bă frate ie scumpă carnea asta vie băăăăăăăăăă, scumpă rău. Păi cerui io un bilet şi când să plătesc era să mă fac de râs, de râs iera să mă fac auz.

Păi io mă dusăi cu toată încrederea că vândui cam două putini de varză, două putini rasă înţălegi, cam atât vândui  şi `ceam că mi-ajung banii şi îmi rămun să îi iau şi muierii o broboadă. Da  ete că socoteala d`acasă nu să potrivi cu a dă la casa dă belete că când fu să plătesc să-mi cază falca jos pricepi, să-mi cază falca jos şi alta nu, că costă beletu la meci cât ale două puţini dă le vândui şi înc-o putioară mai mică pricepuşi, şi înc-o putioară ce mai. Bă frateeeeee să mă fac de râs că mai mai sa n-am bani dă belet. Mă scorbelii io pân toate pozunarele şi până la urmă găsâi ce mai, găsâi. Noroc că câştigai acu două zile la aftobuz 2 dă  lei, noroc că îi căştigai şi îi găsii în pozunar unde io îi dădeam de pierduţ. Că mă şi certă muierea, mă şi certă când îi spusăi cum am câştigat banii. Că iote vă spui şi vouă : vrusăi să merg cu aftobuzu dă la gară până în centru da fu frig întălegi, fu frig în staţie şi ca să fac puţină mişcare să nu îngheţ, o luai pă jos până la prima staţie. Numai că mă prinsă aftobuzu între staţii, între staţii mă prinsă şi când ajunsăi io la staţie el toma dădea colţu.Aşa că o luai iar pă jos ca să nu îngheţ că zâsăi io că o staţie nu ie mult şi taman bine vine al doilea aftobuz. Bă frate,  ce s-o mai lungesc din staţie în staţie nici nu ştiui când ajunsăi în centru pă dă geaba şi cu banii în pozunar. Acu când îi spusăi nevestii cum câştigai io banii, ea în loc să să bucure, sări cu gura pă mine năroada, că cică dacă tot o luai pă jos, de ce nu o luai după un taxi că iera mai scump şi cîştigam mai mult înţălegi, câştigam mai mult. Bă fretemio cu muierea asta oricum ai da-o tot nu e bine. Da cum vă spusăi, cu banii ăştia dă aftobuz avui noroc dă luai belet.
Şi veni sara şi mă dusăi la sala aia. Aici, drept să vă spui mai puţână lume ca antărţ, mai puţână  înţălegi, cam cât ieşa la prăşit pă deal  la Grojdibodu  la colictivă când iera colictiva în floare şi avea tot porcu ce mânca în coteţ. Acu că veni vorba de mâncare, bă frate, io cred că vine vremuri grele. Şi mai cred io că ăştia de să bătură în sara asta aciulea, ori să bătură dă foame, ori pă fomei. Păi bă fratele meu ce văzui aciulea mă închinai. Am auzât io că ăştia de să bătură  astă sară, au făcut săracii foamea că cică să facă cântaru. Nu prea înţelăsai io cum fu vorba asta să facă cântaru că la noi, Aurică ţâganu, costoraru dă făcea căldării şi cântare şi toate elea, păi îţ venea în bătătură şi până să se apuce dă lucru, îţ mînca şi bea ăla  o garniţă dă cîrnaţ şi un deca de vin, da ăştia săracii dă făcură  cântare ce că nu mâncară nimic dă trei zîle. Doamne grele vremuri trăim.
Ce să mai, io cred cum vă spusăi că ăştia să bătură ori pă mâncare, ori pă fomei  şi ca să nu zâceţi că vă minţ iote vă arăt şi poze că le făcui poză să nu zică ai mei când le-oi povesti că mă apucai de îngheţat apele la batrâneţe. Bă fratele meu când ajunsăi io acolo, văzui pă unii aranjaţ pă scaune cu jăndari lângă iei să nu care cumva să saie gardu la alţî care stătea boiereşte cu masa pusă ca naşii la nuntă înţălegi, ca naşii la nuntă. Poi cum vine asta mă, unii bagă pă sub nas numai bunătăţ şi alţii înghite în sec?  Da iote aşa fu, uitaţâ-vă şi voi.
Iote cum stătea ăia săraci:
Continuarea aici :

Bătaie cu carne, pă varză

duminică, 25 noiembrie 2012

După cine alergă liderii USL?


De câtva zile se discută din ce în ce mai dens ideea că Tăriceanu ar putea fi numit premier după viitoarele alegeri dacă USL va câştiga alegerile parlamentare şi ar avea un scor confortabil care să impună măcar moral dacă legal nu poate, desemnarea unui premier din partea USL. Ideea , sau zvonul a fost discutat şi chiar amendat li de Antonescu, liderul liberalilor, cel care se spune că i-ar fi luat locul lui Tări la şefia partidului prin manevre similare celor cu care Băse i-a luat locul lui Geoană.
Cine şi de ce a răspândit astfel de zvonuri şi variante, de ce căţeluşii purtători de viruşi Băse inoculează mai ales acum în plină campanie presa şi USL ul cu astfel de boli care tind să se cronicizeze, nu e greu de intuit. Veşnic hăhăitorul are mai multe garaje, unul care lansează fum, altul care împăştie, altul care împachetează fum şi livrează la punct fix, alt garaj pentru fiert ouă, unul pentru spart ouă şi unul pentru lustruit şi aşa mai departe, fiecare cu rolul său bine stabilit. Nimic nu apare în spaţiul electoral, indiferent din ce garaj, nici o ofertă, nici o vorbuliţă, fără să poarte ok-ul garajului central.
Este absurd să creadă cineva că Băse ar fi de acord să îl repună pe fotoliul de premier pe singurul om care l-a înfruntat, l-a ridiculizat şi a ieşit chiar victorios din confruntarea cu el, pentru că performanţele guvernării Tăriceanu au arătat cine a câştigat. Nu ridic în slăvi nici guvernarea sa, nici pe Tăriceanu care mai are de dat multe explicaţii vizavi de  Insula Şerpilor şi platforma petrolieră din Marea Neagră dar nu pot să nu accept că  economia a cunoscut o creştere pozitivă sub el, faţă de multele creşteri negative de după.
Deci fumigena lansată din garajele cu piscină nu are nici un suport real, e lansată pentru a intoxica adversarul. Şi gemenii au inhalat din plin. Ponta, plecat la Paris în vizită de cumetrie s-a rugat de olandez să îi facă lobby după alegeri pentru a fi numit prim ministru aşa cum i-a promis lui între 4 ochi un pirat cu plasture. Numai că în ultimul timp postul se aude că e oferit când unor indivizi care o ard la rece, când unora care se cred mai tăricei şi lui îi cam miroase a  omletă şi se uită cu îngrijorare sub scaun:”Habemus dous oves sed non  bene pendentes.”
Fumigena face şi alte victime. De ceva timp în bucătăria cu pene se ceartă unii de le sar fulgii. Cearta e mai veche, îmbrâncelile şi faulturile se văd din tribună, dar de dragul zilei de 9 Decembrie nu se fluieră nimic. Celor mă tăricei le cam miroase a oaie în tigaia partidului, şi îl tot îndeamnă pe baciul stânei să îşi ia ciobanul şi să spele putina. Baciul tocmai de asta se teme. Zvonul că Tări ar deveni cumva prim ministru îi taie lămâia pentru că este LMC că odată revenit în politică pe cal mare următoarea descălecare va fi la în cuibarul penelor. Şi cu această perspectivă în faţă se apucă şi el să promită excluderi şi suspendări în dreapta şi în stânga încingând uleiul într-o tigaie goală.  Doamne cât de uşor de îmbrobodit sunt politicienii noştri, cât de repede se prind ei în laţ fără să gândească. Unul se sprijină pe un post promis între 3 ochi şi pe potcoavele unor cai de rasă la alegerile locale dar care de atunci nu au mai mâncat nimic şi tot scad în greutate, iar celălalt se sperie de drobul de sare de pe sobă.
Dacă sunt atât  de creduli încât să creadă că orice Tăriceanu poate fi numit premier de Băsescu, atunci nu mă miră că am ajuns unde suntem. Dacă Băse ar fi constrâns de Gittenstein sau Merkel să zicem, să aleagă între Ponta şi Tăriceanu e clar şi pentru ultimul sugar că l-ar alege pe Ponta pentru că poate face ce vrea cu el. Cu Tăriceanu  nu poate,  s-a ars odată şi el nu se arde de două ori cu aceeaşi tigaie. Şi atunci de ce se scarpină cei doi dacă nu îi mănâncă nimeni? Sau aşa le place, să se mănânce între ei?
Băse a plecat la vânătoare în plin sezon de prohibiţie şi  cu un singur glonţ a împuşcat 2 iepuri.
Şi acuma aleargă ca ogarii după coada lui Tăriceanu trasă de maşina lui Băsescu.
După cine alergă liderii USL?

joi, 22 noiembrie 2012

Simple coincidenţe, şicane de gradul doi, sau semne de ruptură?


Că între PNL şi PSD este o dragoste conjuncturală motivată de nevoia de a-l învinge pe Băsescu se ştie, nu mei e nevoie să spună nimeni, au spus-o chiar cei doi Dalai Lama ai USL, fiecare pe rând cu diferite ocazii.
Că legătura dintre ei ca şi dintre cele două partide este împotriva naturii, chiar dacă nu o recunosc o ştiu şi ei. Şi ştie şi Machiavelli.
Că teoretic doctrinele celor două partide sunt ca Polul Sud cu Polul Nord nu mai e nevoie să confirme sau să infirme cineva, nu poţi spune că negrul e alb şi albul e negru.
Că duşmanii de clasă stau cu ochii pe ei, bagă băţul prin gard şi încearcă să îi întărâte exacerbând orice neînţelegere sau sincopă, este la mintea cocoşului. Se apropie alegerile şi nici o metodă nu trebuie neglijată dacă este în joc „binele naţiunii”.

Numai că în ultimul timp semnele de „pretinie” sunt din ce în ce mai clare, din ce în ce mai la suprafaţă şi fără să vrei te întrebi dacă nu cumva micile cutremure prevestesc cutremurul cel mare. Cineva, nu ştiu cine vrea cu tot dinadinsul să dinamiteze  alianţa şi se pare că manevrează abil. Trecem peste micile”sincope de comunicare” cum se spune când ceva începe să prindă miros neplăcut. Am uitat că au fost momente când Ponta spunea una iar Antonescu alta şi momentele când Antonescu spunea că nu are ce discuta sau negocia cu Băsescu  iar Ponta mergea în Parlament să îl felicite pe MRU abia numit prim ministru. Dacă privim ceva mai aproape  nu putem să nu observăm că pe undeva se faultează dur, pe sub masă, pe sub coaste, dar se faultează. Şi de cele mai multe ori, loviturile se dau în sensul acelor de ceasornic, adică de la stânga la dreapta. De exemplu:
1.Andrei Marga este înlocuit de Titus Corlăţean, cel care aşa cum spunea chiar Marga, şi-a dorit atât de mult această funcţie;
2. Mircea Diaconu, este numit ministru, deşi se cunoştea că are probleme de incompatibilitate şi un dosar pe rol pe această speţă, pentru ca apoi să fie retras, dar de pierdut a avut PNL care vezi doamne nu şi-a ales bine oamenii. Ciudat este că toţi miniştrii retraşi după numire sau doar nominalizare au fost retraşi de Ponta pentru vini mai mici sau cel mult egale cu a lui. Dar a uitat să aplice aceeaşi regulă şi asupra sa, deşi se află în aceeaşi situaţie cu mulţi dintre ei;
3. Andrei Marga a semnat decizia de schimbare a doamnei Katia Dănilă de pe funcţia de director al ICR Paris, funcţie pe care o datorează PDL. Ministrul Corlăţean se face că nu vede şi amână schimbarea acesteia arătând că îi e mai dragă doamna Dănilă şi decât Marga eventual PDL decât PNL;
4. La Craiova Olguţa Vasilescu se ceartă cu Elena Costea, tot membru PNL ca şi Marga şi cere demiterea acesteia de către primul ministru. La idee subscrie imediat preşedintele Camerei Deputaţilor pentru a da mai multă forţă doamnei primar, iar Ponta „ neavând încotro” o dă jos pe doamna Prefect, numind un bărbat. Acum este ştiut că întotdeauna un bărbat se poartă cel puţin din politeţe mai galant cu o doamnă, pe când doamnele între ele nu au probleme de curtoazie. Motivul schimbării este aproape insignifiant,  o ceartă pe nişte buticuri, caz în care amândouă aveau dreptate  precum în judecata lui Solomon. Dar momentul s-a marcat, un alt PNL-ist a muşcat ţărâna;
5. Ponta numeşte în fruntea secretariatului Guvernului o fată de casă a unor membri PNL care culmea, nu fac parte din apropiaţii lui Antonescu, dar toată mizeria în care aceasta s-a scăldat şi se scaldă, se varsă în capul lui Antonescu, pentru că  e membră a partidului său deci de presupus că nominalizarea îi aparţine. Deşi scandalul a izbucnit imediat după numire, Ponta nu s-a grăbit să o demită ca în cazul Diaconu. De ce? Cui foloseşte acest scandal ?
6. Mai nou, fierbinte-fierbinte, Radu Mazăre, primarul Play-Boy se dă la doamna Mariana Câmpeanu, chiar mai dur decât fostul primar al Craiovei Solomon, chiar dacă mai civilizat, dar la el civilizaţia începe la Monte Carlo şi se termină în patul câte unei dansatoare. Până unde se va ajunge? Va mai trânti Ponta un alt PNL-ist la pământ ? E adevărat că nu mai are timp, acum, dar dacă se forţează Mazăre, nimic nu e imposibil. Chiar dacă e de presupus că nu are rost să o schimbe acum, la 3 săptămâni până la alegeri, este clar că DACĂ USL va forma noul guvern, doamna Câmpeanu nu îşi va mai găsi locul pe listă pentru că Mazăre este Mazăre şi Ponta nu prea este bucuros să îl piardă ca aliat pentru că are bani, are prieteni şi are o gurăăăăăăăăăăăăăă;
7.Tot mai multe voci, multe din ARD vorbesc despre o eventuală coaliţie „de dreapta” după alegeri, între ARD şi PNL.  De ce o spun acuma şi cine are interes să răspândească acest zvon ? Bineînţeles că nu liberalii, pentru că este ştiut că ARD nu este un anturaj cu care să te lauzi şi încă în plină campanie. Deci, zvonul e aruncat tot pentru discreditarea PNL, face partea din campania electorală. Socoteala e simplă:”Dacă e să cădem noi, atunci să cadă şi duşmanul nostru cel mai de temut!”, spun ARD-ii şi culmea culmilor, nu se referă la PSD, ci la PNL. Interesantă mişcare, frumos  mascată . E ca în „bancul” acela vechi cu sărutul lui Iuda. Pe cine pupă azi ARD, mâine  trebuie să dispară;
Continuarea aici : 
Simple coincidenţe, şicane de gradul doi, sau semne de ruptură?

duminică, 18 noiembrie 2012

Ponta între trădare şi prostie

 Faptul că Ponta acţionează împotriva interesului USL nu mai este un secret de mult. Sunt atâtea exemple care demonstrează că practic a acţionat împotriva acestui interes încât fără să vrei te întrebi dacă Ponta este membru USL sau PDL. Ia să vedem câteva din cele ce susţin idea:
-          Prezenţa la investirea MRU şi declaraţia mieroasă la adresa lui Unguent ăn condiţiile în care toată opoziţia lipsea;
-          Scoaterea lui Geoană din partid şi implicit de la şefia Senatului;
-          Nominalizarea în guvern a nu mai puţin de 7 miniştri care apoi au fost fie retraşi fie demişi pentru incompatibilitate sau acuzaţii de plagiat făcând astfel de râs alianţa şi dând apă la moară opozanţilor;
-          Nominalizarea lui Rus la interne la ordinul lui Băse;
-          Acceptarea listei lui Barroso fără a se consulta măcar cu Antonescu, dar mai ales, în favoarea lui Băsescu;
-          Scoaterea lui Pivniceru de la CSM unde USL  avea mare nevoie de ea şi numirea ei pe funcţia de ministru provizoriu. Pentru 2 luni ca ministru, au pierdut dacă nu un aliat, cel puţin un preşedinte al CSM neloial lui Băsescu care nu putea fi schimbat de Băsescu. Prin asta a făcut jocul lui Băsescu dându-i posibilitatea să scape de ea şi să aibă şi acolo un şef fidel;
-          Neactualizarea listelor electorale;
-          Alianţa cu UNPR şi alocarea către UNPR de locuri pe listele USL din fiefuri eligibile ale USL;
-          Eşecul privatizării Oltchim;
-          Nerespectarea promisiunilor făcute alegătorilor în special pensionarilor militari pe care i-a dus cu zăhărelul făcându-l pe ministrul apărării să spere că va da undă verde ordonanţei, dar punându-l în situaţii incomode faţă de cei care credeau că va reuşi să le rezolve problemele;
-          Declaraţiile oscilante oarecum diferite faţă de ale lui Antonescu în ceea ce priveşte atitudinea faţă de Băsescu. Mai nou, a descoperit că poate coabita cu Băsescu. Mâine va descoperi că nu mai poate coabita cu Antonescu. Primul pas a fost făcut;
-          Gafe de proporţii faţă de alegătorii care l-au aşteptat cu pâine şi sare, făcând mofturi şi strâmbând din nas că e întâmpinat ca pe vremea comuniştilor. Domnul Ponta a dat dovadă nu numai de o crasă lipsă de bun simţ ci şi de o incultură de neiertat, pentru că întâmpinarea oaspeţilor cu pâine şi sare ca obicei este nu tradiţională dar originea se pierde în negura timpurilor, ca să folosesc un termen deja consacrat.
Continuarea aici :

Ponta între trădare şi prostie

luni, 12 noiembrie 2012

Din culisele unei discuţii cu FMI


Vineri,  în ziua începerii campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, deci cu o lună înainte de alegeri, o delegaţie a ministerului Apărării Naţionale formată din ministrul Dobriţoiu şi câţiva specialişti din cadrul ministerului, reprezentanţi ai Ministerului de Interne şi domnul Sorin Encuţescu, au avut o întâlnire tehnică cu o parte a delegaţiei FMI condusă de domnul Erik de Vrijer.
Întâlnirea a avut ca subiect discutarea  problemelor cu care cele două ministere se confruntă,  ştiindu-se că sunt două ministere importante, poate singurele care au făcut cu adevărat restructurările cerute pentru integrarea în organismele Euro-Atlantice. Numai că restructurările făcute fără unele măsuri de protecţie sau în unele cazuri chiar cu retragerea sau restrângerea unor măsuri compensatorii tind să devină ţinta unor probleme care şubrezesc sistemul iar Armata şi Ministerul de interne sunt cele care sunt chemate să facă faţă unor nemulţumiri sociale care pot apărea pe fondul unor crize şi măsuri nepopulare datorate mai mult sau mai puţin situaţiei internaţionale dar şi specificului local. Înainte de toate, aspectele de securitate şi linişte internă şi externă trebuie asigurate, de aici necesitatea abordării acestor aspecte şi tuturor problemelor  care pot perturba structurile care au acest rol, de către delegaţia FMI.
Se pare că a fost o discuţie cu cărţile pe masă, fără lamentări, fără reproşuri inutile, fără menajamente totuşi. Fiecare parte a venit cu argumente şi puncte de vedere. Au fost făcute multe clarificări care nu se cunoşteau de o parte sau alta. Pe de o parte nu se cunoşteau măsurile  luate de către cele două ministere şi în special de apărare pentru atingerea standardelor şi cerinţelor de integrare, faptul că cei care au făcut posibilă restructurarea, fiind nevoiţi să treacă în rezervă odată cu restructurarea  unităţilor la vârste care nu le putea acorda dreptul la pensie completă, s-au văzut pur şi simplu abandonaţi, înşelaţi odată cu aplicarea noii legi a pensiilor care i-a tratat ca şi când ar fi fost ei vinovaţi că statul a trebuit să renunţe la ei din raţiuni de integrare.
Aflându-se în pragul unei ipotetice nevoi de restructurare cerută de situaţia bugetară dar şi de necesitatea de a asigura armatei capacitatea operativă şi puterea de a îndeplini sarcinile ce îi revin în cadrul alianţei şi în spaţiul naţional şi regional, Ministerul Apărării se confruntă nu numai cu nemulţumirile celor înşelaţi de sistem ci şi cu o posibilă reacţie a celor care încă activi se uită cu teamă şi îngrijorare la soarta care îi aşteaptă şi la soarta foştilor colegi care au fost sacrificaţi pe altarul integrării.
Problema salariaţilor cărora li s-au micşorat salariile sau a pensionarilor cărora li s-au redus pensiile fără a li se reduce proporţional şi ratele la bănci pe care nu le interesează măsurile de austeritate, a fost de asemenea discutată spre a da o imagine completă a situaţiei românilor care  spre deosebire de alte naţiuni mai puţin încercate de astfel de măsuri sunt totuşi mult mai vocale şi mai nemulţumite de măsurile impuse de FMI şi UE. S-a mai arătat faptul că măsurile care se doresc a fi luate pentru rezolvarea unor probleme de acest gen, nu creează presiuni suplimentare asupra bugetului, fiind deja identificare sursele interne de finanţare, fără a fi nevoie de rectificări sau împrumuturi din alte sectoare. S-a mai lămurit şi aspectul “creşterii cheltuielilor de personal”  în  cadrul MApN în mod special, creştere de care  FMI era îngrijorat.  Li s-a explicat experţilor că atingerea pragului de 85% cheltuieli de personal nu se datorează unei alocări suplimentare pentru acest sector ci micşorării bugetului, cumulat cu păstrerea unei constanţe în ceea ce priveşte necesarul pentru acest sector care înseamnă omul. În plus, participarea României cu trupe în teatrele de operaţii NATO, înseamnă tot cheltuieli de personal care se exprimă în tot ceea ce ţine de dotare şi salarii, misii, diurne, sporuri.
CONTINUAREA AICI :
Din culisele unei discuţii cu FMI

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

ORDIN nr. M.132 din 1 noiembrie 2012 privind acordarea gradelor şi înaintarea în gradul următor, pe timp de pace, a cadrelor militare în rezervă şi în retragere


ORDIN nr. M.132 din 1 noiembrie 2012
privind acordarea gradelor şi înaintarea în gradul următor, pe timp de pace, a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, avansarea în grad a veteranilor de război, precum şi înaintarea în gradul următor a fostelor cadre militare active îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961
EMITENT: MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 747 din 6 noiembrie 2012
Având în vedere prevederile art. 45, 47, 53, 61, 64, 67 şi 97 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 15 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 din Legea nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961, ale art. 57 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 23 din Legea nr. 355/2009 privind regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război,
în temeiul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare, ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.
 Continuarea aici:

ORDIN nr. M.132 din 1 noiembrie 2012 privind acordarea gradelor şi înaintarea în gradul următor, pe timp de pace, a cadrelor militare în rezervă şi în retragere