Curăţirea clasei politice

Curăţirea clasei politice

Foarte multa lume e nemulţumită de actuala clasa politică. Cei mai mulţi de actuala guvernare  dar foarte mulţi şi de ceilalţi politicieni din toate partidele. Absenteismul la vot din ultimii 15 ani o spune. Ce se întâmpla acum cu trecerile de la PDL la USL, este o trădare  şi din partea celor care pleacă şi a celor care îi primesc. Este posibil ca oamenii, cei care erau decişi să iasă la vot să schimbe ceva, să se reîntoarcă acum la prima variantă pentru că votând cu USL ar  vota tot foştii PDL-işti şi nu numai pe oricare, ci pe cei mai lipsiţi de scrupule, pe cei care vor puterea cu orice preţ chiar şi al trădării. USL face o mare greşeală primind aceşti oameni şi mai ales punându-i ca recompensă pentru trădarea lor, pe liste pe locuri eligibile. Nu este vorba aici  doar de trădarea foştilor lor candidaţi ci de trădarea dorinţei cetăţenilor, care nu mai vor să audă de PDL işti. De aceea cred că ce face USL- ul acum este trădare dar şi sinucidere politică, iar dacă cei care vin la ei vin cumva la ordin, infiltraţi ca să creeze această stare de lucruri, e şi mai grav. Ar fi mai mult decât diabolic acest plan şi trebuie să recunosc ca Băsescu e în stare să coacă aşa ceva. În acest fel alegătorii vor pleca de lângă USL şi vor sta în casă, sau vor vota alte partide, precum PPDD PER, PNŢ, orice , numai USL nu. Este exact ce vrea Băsescu. Pierde 4-5 parlamentari, (pe hârtie) şi 50 de primari, dar ii recuperează după alegeri şi scoate din electoratul USL. Diabolic plan.

Ce trebuie făcut pentru a dejuca acest plan ? În primul rând ar trebui ca USL să nu îi primească în partide pe cei plecaţi de la PDL. Dar dacă totuşi din spirit de „colegialitate” îi primeşte, să nu îi pună pe listele lor, să îi lase să o ia de jos, de la simplu membru şi să se ridice în timp, dacă au valoare. Aşa ar da dovadă de respect faţă de proprii membri dar  şi faţă de alegători. Ceva îmi spune însă că nu vor face aşa. Am văzut faţa lui Ponta după ce s-a întors Piedone (împins de văcuţa Milka) în PC şi după  zâmbetul de satisfacţie mi-am dat seama că nu se poate face nimic în direcţia asta. Liderii de partid nu visează altceva decât voturi, indiferent cum, indiferent cu cine. Ca să nu mai vorbesc de tupeul lui Piedone care întrebat cum rămâne cu dragostea faţă de UNPR, a spus pe un ton dur jignitor, că simpatizează pe cine vrea. Cu alte cuvinte, face ce vrea şi nu dă nimănui socoteală. Dacă adăugăm aici şi declaraţia lui Frunzăverde care spunea că a intrat în PNL dar nu se ştie cît, avem imaginea greşelii pe care o face USL punând pe listele sale tradători de partid. Cine trădează odată va trăda şi a doua oară. Despre imagine nu mai vorbesc. Nu interesează pe nimeni. Doar voturile îi interesează.

 Ar mai fi o variantă. ALEGĂTORII să taxeze partidele şi traseismul politic. Cum ? Simplu. Să nu voteze NICI UN CANDIDAT CARE A TRECUT PE LA DOUĂ PARTIDE INDIFERENT PE LISTELE CUI CANDIDEAZĂ. Acolo unde pe listele USL este un candidat venit din alt partid, să voteze un alt candidat, independent sau de la un partid altul decât PDL sau UNPR sau partidele anexe, gen PPDL, PNG, PNŢCD. Şi  să nu voteze nici un candidat al PDL şi UNPRsau al partidelor satelit, mai mult sau maia puţin mascate, gen PPDD sau PNŢ. În felul acesta scoatem PDL-ul şi UNPR-ul din viaţa politică, dar şi traseiştii şi arătăm celor rămaşi ce îi aşteaptă dacă vor continua cu lipsa de respect faţă de alegători. Şi aşa vom proceda şi la alegerile următoare cu cei care vor crede ca ajunşi acolo sus fac ce îi taie mintea şi vor fi la putere toată viaţa.  Stă în puterea noastră. Este cert şi clar că nu putem schimba toată clasa politică dintr-o dată, că nu putem înfiinţa acum alte partide şi nici vota pe oricine, fără discernământ. Dar putem scoate ACUM din viaţa politică traseiştii şi partidele de trădători. Are cineva o idee mai bună ?

Hai hai, gata cu fotosinteza

Nici daca aş avea trei- patru televizoare în casă, nu aş putea ţine pasul cu evenimentele, tot aş pierde ceva . În ultimul timp  nici nu apuci să te dezmeticeşti bine după croşeu că te trezeşti cu un upper-cut de îţi stinge lumina. Dacă vom continua aşa, în  curând se va putea spune că în România, minunile nu mai ţin 3 zile. Unele dispar după 3 ore iar altele nici nu apucă să mai fie minuni. Aşa se întâmplă că povestea parlamentarului plecat în safari în Kenia în timp ce mascaţii îl colindau  pe acasă, a trecut repede pe locul doi, nici nu au apucat maşinile reporterilor avizi de senzaţional de doi bani să se întoarcă de la aeroport unde îl aşteptaseră pe Zorro, că vine lovitura de graţie. Prim-vicepreşedintele PDL, domnul Frunzăverde, s-a săturat să livreze clorofilă partidului-stat şi trece la PNL. Ştirea nu e prezentată direct de împricinat, ci aşa cum stă bine unui ins care se vrea căutat, băgat în seamă şi curtat de presa de Dâmboviţa, pune pe altul să arunce bomba, sunt destui bursuci în viaţa politică, el anunţă doar că va da un comunicat a doua zi. De ce nu atunci când a transpirat ştirea ? Asta o ştie domnul clorofilă. Pe lângă ştirea asta, la pachet, mai apar 30-40 de primari PDL anunţaţi ca bonus. Numai reporter să nu fi fost marţi. La câte ştiri apăreau pe secundă, cu demisii care mai de care mai răsunătoare, nici nu ştiai la care uşă să te postezi pe cine să intervievezi, pe cine să cauţi. După Frunzăverde, parcă într-un concurs al absurdităţilor,apar pe benzile de ştiri nume din ce în ce mai mari. Ei bine, să crezi că 40 de primari pleacă aşa dintr-o dată din PDL, parcă parcă ar mai merge, dar să spui că Broscoiul pleacă din PDL sau Roberta, sau madam Cocoş, este chiar ceva ce nu puteai să crezi nici dacă vedeai. Păi dacă plecarea lui Olteanu, parcă mai mergea dacă o legam de dosarul în care nişte amici personali dau cu subsemnatul, nu văd de ce ar fi plecat fetele marinarului, care slavă domnului nu simt nimic deasupra capului - şi unii răutăcioşi spun că nici în cap - dar oricum ele încă sunt sub aripa bufniţei din Cotroceni. Atunci de unde şi de ce au apărut aceste zvonuri şi mai ales cine a avut interes să le arunce pe piaţă ?Nimeni nu şi-a pus această întrebare , televiziunile, presa scrisă sau on line  au comentat doar ştirea, hazardându-se în speculaţii care mai de care mai fanteziste, dar nimeni nu s-a întrebat de ce şi cine a lansat aceste zvonuri aiuristice.

Să fie USL-ul? Unii aşa ar fi tentaţi să creadă şi ar explica-o prin dorinţa de a crea panică în rândul parlamentarilor PDL şi a-i determina să îl urmeze pe Frunzăverde şi pe ceilalţi mari „presupuşi” că ar mai demisiona. Nu ţine . Nu ţine, pentru că PDL-iştii aveau posibilitatea să se informeze de la sursă  şi greu de crezut că ar fi sărit cineva în altă barcă numai pentru că a auzit în presă că Madam Cocoş –Udrea ar pleca din partid. Păi eu zic că dacă ar fi auzit o astfel de veste, toţi PDL-iştii s-ar fi bucurat şi ar fi pus de un picnic ad-hoc cu toate riscurile unei amenzi pentru că o asemenea veste ar fi avut darul să îi facă să se mai înscrie odată în PDL, nu să iasă. Deci USL-ul nu putea lansa o asemenea ştire şi în nici un caz cu scopul de a deruta parlamentarii  PDL. Atunci cine a lansat zvonul şi pentru cine ? Pentru presă?Pentru Gugulani ? Poate, dar cine şi de ce ? De ce să lansezi astfel de zvonuri absurde ? Cum poţi crede că va apleca cineva urechea la asemenea ştiri ? Totuşi, trebuie să admitem că unele posturi au răspândit ştirile fără să realizeze absurdul. Sau au făcut jocul cuiva? Al cui? Cine avea interes să ţină media ocupată cu aceste ştiri? Nu ştiu.

Undeva mai jos, undeva prin fundul sertarului dacă te uiţi mai atent, vezi o ştire mică mică despre Cupru Min şi o cifră la fel de mică mică mică, adică 200 milioane Euro cu care Roman Cooper Corp. a pus silaba pe 60% din rezervele naţionale de cupru ale României. Să îmi fie cu iertare, citind ştirea  am avut senzaţia că e ceva greşit pe acolo,eu cred că au vrut să spună că acesta a fost comisionul pentru cel care a facilitat tranzacţia şi a semnat actele. Eu ştiam că anumite rezerve strategice nu se pot vinde mai ales dacă vorbim de procente care oferă controlul. Mai ştiam şi că toate aspectele legate de rezervele strategice se discută în CSAT.   Întrebare: Când s-a discutat acest subiect în CSAT, cine a propus afacerea cine a tras sforile şi mai ales care a fost avizul dat pe subiect şi cum de nu s-a sesizat nici unul din cei ce stau în jurul mesei rotunde că sunt lucruri care parcă totuşi nu se fac?

Întrebarea 2: Cine este atât de mare amator de tomate ? E cineva care am auzit eu cândva că nu mai cumpără zarzavaturi de la străini din simţ patrihoţic. Păi atunci, înseamnă că îi plac aşa de mult tomatele, probabil din soiul inimă de bou, încât şi-a propus să mănânce pe pâine toate roşiile româneşti. A început cu Roşia Poeni, urmează Roşia Montana. Aşa da patriotism. Parcă văd reclama :” Români, ajutaţi agricultura românească. Mâncaţi  roşiile româneşti. În felul acesta, încurajaţi producţia românească şi umpleţi buzunarele exportatorilor de roşii.” Bineînţeles, această ştire mică mică nu are nici o legătură cu  demisia Elenei Udrea, a lui Oltean sau Roberta Anastase. Adevăratele ştiri de importanţă deosebite pentru ţară, sunt cele legate de plecarea  coanei Elena din PDL şi infuzia de clorofilă din PNL. Uite cum îmi umblă prin faţa ochilor reclama aia cu copilul care nu ştie de ce nu îi cade frunza. Răspuns: Pentru că nu este membru PDL. Interesantă şi intervenţia mamei  care îi trimite pe toţi la culcare, cerându-le  să lase fotosinteza. Se aude?Dar la fel de interesant este şi finalul. Copilul îi aminteşte tatălui că a uitat să stingă lumina. Întrebare : când să o stingă, când iese din Cotroceni, sau după ce a terminat de mâncat roşiile?

Să conchidem: În timp ce ţara arde  de grija frunzei Elenei, Băsescu mănâncă roşii.  

Apropo de întrebări, Nerro, spanielul meu tibetan, cel cu scrisoarea către parlamentari, protestatarul supărat că alţii i-au furat ciolanul, privind la tv aşa într-o doară mă întreabă peste umăr : „Ia zi-mi  tu colega, ce legătură este între Frunzăverde  şi Udrea?” M-am chinuit să caut un răspuns corect, dar nu am găsit. Hâtru,Nerro  îmi spune : Nu mai e nici una Mărine, nici una !

O lecţie despre care nu vorbeşte nimeni

Se dau moderatorii cu capul de prompter se dau de ceasul morţii procurorii diicoţii, sereiştii, judecătorii au trecut la treabă au judecat în lipsă , au dat mandat de arestare  pentru o farfurie zburătoare, de acum începe  o alta aventură gen Elodia, Bivolaru, Haissam, pe care justiţia română o va rezolva  când vor vrea muşchii lui Boldea.

Peste tot  nu vezi decât titluri sau informaţii care ne spun că SRI îl urmărea din 2008 dinainte de alegeri, dar că a intrat în parlament şi a scăpat de .. urmărire având imunitate, că activitatea sa era cunoscută şi monitorizată, dar au aşteptat să strângă toate informaţiile ca să pună mâna pe toţi membrii bandei, iar parlamentarii vin toţi să ne spună, că au lucrat cu el prin nu ştiu ce comisii şi sunt oripilaţi să afle cu cine au dat mâna şi cine le recomanda sau critica   o lege sau alta, ca membru în comisia juridică. Săracii de ei, nu ştia nici unul ce poame cresc  în Parlamentul României, nu ştia nici unul câţi bani au dat fiecare ca să ajungă pe listele electorale pe locuri eligibile, nu ştia nici unul că în toate partidele  candidaturile se stabilesc în funcţie de „sponsorizare” şi doar cei mari de tot  sunt scutiţi de taxe. Este „normal” ca odată ajunşi sau aleşi , respectivii să profite la maxim. Trebuie doar să îşi scoată pârleala, banii daţi în campanie şi să scoată şi un profit să se poată alege şi în stagiunea următoare şi să îşi trimită şi copii la şcoli înalte, să le cumpere maşini bengoase, să îi scoată din necazuri când mai plăcintesc pe cineva, să îşi facă concedii prin Dubai sau să acopere toate capriciile nevestelor şi amantelor. Iar domnul Toader, mentorul fugitivului, cel care semnase documente in numele doamnei Udrea dar habar nu avea de afacerile ei, e normal să nu ştie nimic despre cel pe care l-a promovat în organizaţia sa şi l-a ajutat să se aleagă. Poate fugitivul va spune cândva câţi bani a dat şi cui ca să se aleagă şi atunci să te ţii jurăminte.

Despre afacerile domnului Boldea vorbesc cu indignare toate ziarele,  comentează toţi moderatorii, şi se miră toţi parlamentarii, dar nu spune nici unul nimic despre schimbarea legii şi interzicerea candidaturii celor care sunt urmăriţi sau cercetaţi penal dinainte de alegeri. Sau, ca să nu le atingem dreptul fundamental de a fi aleşi,  introducerea unui articol care să prevadă că cei care erau în urmărire dinainte de alegeri, să nu mai beneficieze de imunitate pentru faptele săvârşite înainte de alegeri şi  să  se continue cercetările în regim de urgenţă pentru lămurirea şi închiderea cazului, evitându-se astfel situaţia ca un mafiot să comită timp de 4 ani infracţiuni sub acoperirea legilor pe care şi le iniţiază şi votează singur. Despre aceasta variantă nu vorbeşte nimeni. Nici moderatorii, nici parlamentarii. Pentru că nu e nimeni interesat.

De ce nu pune nici un parlamentar această problemă, de ce îşi votează în continuare privilegii şi mai avantajoase ? Probabil pentru a evita astfel de .. accidente neplăcute, care pun într-o lumină proastă Parlamentul României. De fapt domnii parlamentari vor face tot posibilul ca astfel de incidente să nu mai apară, votând legi şi mai permisive în ceea ce îi priveşte, imunităţi şi mai stricte, astfel încât asemenea incidente să nu se mai întâmple, adică  poliţia, procurorii să nu mai poată să verifice activităţile parlamentarilor un număr de ani  de ani înainte şi după mandat exact până trece termenul de prescriere şi presa să nu mai poată scoate în vileag astfel de aspecte . În felul acesta înţeleg ei să stârpească corupţia în parlament. Şi uite aşa vom avea un nou parlament plin de violatori, pungaşi, escroci, corupţi, despre care nu vorbeşte nimeni decât arunci  când câte unul  nu se mai conformează şi nu vrea să mai cotizeze la partid cu parte din furturile săvârşite sub acoperirea partidului şi imunitatea parlamentară.

Ia să vedem -din curiozitate- ce scrie la Constituție despre imunitatea parlamentarilor:

ARTICOLUL 72
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

Nu rezultă de aici că procurorii DIICOT sau judecătorii nu ar fi putut să îl cerceteze pe Boldea, dimpotrivă. Atunci de ce se plâng Băsescu, Koveşi  şi toţi parlamentarii că nu au avut ce să îi facă legal lui Boldea? Legea supremă în România este Constituţia şi tot ce nu este în concordanţă cu ea , este anticonstituţional, deci ilegal. Punctul 3 al articolului dădea voie procurorilor şi judecătorilor să îl şi reţină şi să îl şi percheziţioneze.

Care lege au respectat autorităţile în cazul Boldea ? Legea complicităţii  sau Omerta ?

RÂDE CIOB DE OALĂ SPARTĂ

Noul cap de afiş al tuturor cotidienelor şi emisiunilor de ştiri şi talk-showrilor nu mai este Băsescu cu ale sale umiliri şi păreri de rău ci junele Mihai Boldea, parlamentarul mafiot, sau noul om invizibil. Nu pun în  discuţie nici multitudinea de învinuiri ce i se aduc sau i se vor aduce în “instanţa media”, nici temeinicia acestora, deşi nu m-ar mira să aud că a făcut şi trafic de droguri,  fiinţe umane, (nu armament, acolo nu are nimeni voie să mişte fără ştirea fratelui Băsescu, şi cine face cu ştirea lui, este scutit de orice probleme  cât este cumătrul  Traian  la Cotroceni )  sau că a sechestrat, torturat sau schilodit pe cineva şi nici activitatea sa de parlamentar sau avocat. Să fiu sincer personal nu mă mir de ceea ce scrie acum presa şi spun colegii despre el, pentru că meseriile de avocat şi politician pe lângă faptul că te pun în contact cu activităţile infracţionale sunt înrudite. Ca parlamentar faci legea lăsând portiţe de interpretare,  ca avocat o aplici şi o invoci, ca mafiot o încalci  ieşind  pe portiţele desenate de parlamentar şi deschise de avocat.  Nu se putea o simbioză mai reuşită între avocat, parlamentar şi mafiot. De trei ori infractor, ar spune un hâtru.

Dar după cum spuneam nu asta este interesant pentru mine, este ceva “normal” în peisajul românesc. Citesc prin presă că noul Voicu fusese deputat PDL apoi s-a transferat cu afaceri cu tot, cu conturi cu tot , cu trupă cu tot la UNPR. De la Solomon încoace, nici asta nu mai miră pe nimeni, se pare că UNPR face colecţie de mafioţi şi posesori de dosare penale sau iubitori DELACO .  Cea mai bună glumă ar fi să spună cineva că a plecat din PDL şi s-a înscris în UNPR din motive doctrinare. Nici bancurile cu Radio Erevan nu ar suporta o aşa gogomănie. Spre exemplificare să luăm câteva din cele mai recente transferuri:

Domnul Vasile Crişan,membru marcant al PDL Alba Iulia a plecat în Decembrie 2011 la UNPR. Credeţi că din convingeri politice ? Ei aşi! Domnul era şef ROMARM şi auzise că funcţia va trece în organigrama UNPR aşa că a schimbat partidul, ca să nu fie nevoit să schimbe caşcavalul.

Domnul Mircea Budău fost membru PDL Bihor, trece în Noiembrie 2011 la UNPR. Bineînţeles aceleaşi motive ideologice l-au transferat. Dânsul era Şeful Direcţiei Sanitare Veterinare  şi pentru Siguranţa Alimentelor şi fusese scos la pensie de conducerea PDL, care avea alt protejat. Supărat, omul a plecat la UNPR care îi promite o candidatură pe listele sale.

Domnul Mihai Luca urmează acelaşi traseu, PDL – UNPR şi dânsul mare şef pe la Oficiul Cadastru şi Publicitate Imobiliară plecat din curtea PDL din motive de “izolare” sau mai pe româneşte cădere în dizgraţie.

Aşa că de ce m-ar mira că Boldea a trecut din PDL în UNPR. Care cum se ceartă cu şefii din PDL sau nu mai vrea să cotizeze sumele pe care le cere tătucul, fuga fuga la UNPR că acolo se cere mai puţin , se promit funcţii şi candidaturi şi graţie colaborării dintre partide, se scapă şi de urmăriri penale. Spre ghinionul domnului Boldea, noul şef de partid nu a mai apucat să intervină ca în cazul Solomon pentru că bomba a explodat.

Dar mai e un aspect,  care pe mine mă face să nu mai urmăresc emisiunile indiferent de televiziune.

Cum apare câte un subiect de genul acesta, cum sunt invitaţi parlamentari să îşi dea cu presupusu despre caz. Ei bine, cine credeţi că era chemat să discute cazul lui Boldea la una din televiziuni ? Nimeni altcineva  decât domnul Gelu Vişan, deputat PDL de Dolj, cunoscut şi el cu dosar penal, condamnat pentru un viol  “produs” în 1993 pe când era pedagog la Liceul Traian Vuia din Craiova liceu la care până în 1989 activase ca profesor şi protectorul său care l-a tras de păr până a ajuns deputat, domnul Berceanu. Deşi domnul Vişan nu recunoaşte faptele, există procesul verbal al Consiliului de administraţie al Liceului Traian Vuia încheiat în data de 04.05.1993 când s-au discutat faptele pedagogului Vişan.

 Că a fost sau nu condamnat sau că a fost graţiat aşa cum rezultă din decretul prezidenţial semnat de domnul Constantinescu, dacă numele apărut pe acea listă nu e cumva o coincidenţă nefericită, este prea puţin important, importante sunt faptele. Oricum şi dânsul face parte din cei ce se înscriu în partid ca să îşi acopere şi închidă dosarele,  pentru că a intrat în PDL în 94, după incidentul de la liceu când s-a retras şi din învăţământ. Aşa a ajuns uşor uşor ca din agresor să ajungă şef tineret PDL ba ca o culme a ironiei în  1996-1998 ajunge  preşedinte Comisia naţională de disciplină a Org. de tineret a PD. Domnule, în ce ţară trăim ?Dacă un pedagog care agresează o elevă de liceu ajunge şef de partid la tineret sau şef comisie de disciplină de ce ne mai mirăm că un avocat,  tot deputat dă o mână de ajutor unor infractori sau se pune în fruntea lor pentru escrocarea unor cetăţeni ?

Ei bine, acest individ  vine pe post să ne ţină lecţii de etică şi morală şi să înfiereze cu mânie proletară faptele camaradului Boldea. Cum să nu spargi televizorul ? Iar moderatorii aceştia, din cei 460 de parlamentari nu au găsit pe altul să îl cheme decât pe agresorul Vişan ? Ce dracu domnule, în tot parlamentul nu avem nici un parlamentar curat din punct de vedere moral care să poată privi direct în teleobiectiv când vorbeşte despre morală şi etică, de ne sunt aduşi toţi penalii care privesc pe lângă noi când ne vorbesc ? Eu mă întreb moderatorii ăştia sunt chiar atât de lipsiti de orientare sau atât de dezinformaţi încât nu ştiu pe cine invită sau efectiv nu îi interesează şi cheamă aşa pe cine le vine la mână sau pe cei care ştiu ei că sunt dispuşi să se vadă pe sticlă ? Ba mai are tupeu domnul Vişan să vorbească şi despre cearta lui Boldea şi tutorele său Toader, dar nu spune nemic despre cearta dintre Vişan şi tutorele său Berceanu. Pe când îl vedem şi pe Vişan la UNPR ? Sau, când e invitat la emisiuni domnul Vişan, de ce nu îl întreabă nimeni despre faptele domiei sale ? Aşteptăm să fie ridicat de DIICOT şi abia apoi îi chemăm pe alţii să vină şi să vorbească despre Vişan ? Nu sunt de vină numai ei, Vişanii şi Boldii că fac ce fac, sunt de vină şi şefii de partide care primesc şi aşează pe listele elctorale pe locuri eligibile toţi “cotizanţii“, în funcţie nu de valoarea lor ca persoană ci de valoarea aportului financiar la Campania electorală. Eu aş propune ca toţi parlamentarii aflaţi în această situaţie să fie eliminaţi fără posibilitatea ca partidul să mai nominalizeze alt candidat pentru alegerile parţiale, amendând astfel partidul pentru selecţia făcută,  prin pierderea locului în parlament. Şi mai sunt de vină şi televiziunile care invită la talk- showri tot felul de indivizi fără ţinută morală pe care îi văd pe post foştii colegi de serviciu sau foştii elevi, şi spun,”ia  uite domnule, ăla nu e pedagogu Vişan, ăla care a ieşit din învăţământ  pe uşa din dos ? Ia uite ce bine i-a prins violul ăla,  a ajuns deputat, e mare la partid, s-a procopsit. Dacă nu o viola pe tipa aia era şi acuma un amărât de pedagog de liceu.“

Se apropie alegerile, ţara e plină de Vişani, Voicu,Boldea, stau şi mă întreb ce partid va reuşi să pună mai mulţi pe liste, că sunt sigur că va fi bătaie pe ei. Cu astfel de oameni în partid eşti sigur că vor fi votate legi bune în parlament şi nu va mai adormi nici unul la stop. Penalii sunt cei mai disciplinaţi, nu îşi permit să mişte în front, pentru că îi aşteaptă dosarul. Aud că PDL , domnul Toader, pregăteşte o lege care să absolve de orice vină sau orice faptă comisă de parlamentari în exerciţiul funcţiunii  pe perioada cât sunt parlamentari. Adică dacă se deplasează în interes de serviciu de acasă  la firma soţiei şi dau cu maşina peste un grup de copii care traversează strada pe trecere de pietoni, domnul parlamentar este absolvit de vină şi nu poate fi condamnat. Sau dacă un parlamentar primeşte bani de la cineva pentru a obţine o informaţie confidenţială privind un contract sau o aafecere cu statul în domeniu în care  lucrează parlamentarul, să nu poată fi judecat pentru că era în exerciţiul funcţiunii. Ei bine, cum să te cheme Vişan sau Boldea şi să nu votezi aşa o lege ? Păi aşa poţi viola la liber tot ce intră în parlament fără probleme nu, că doar este în timpul serviciului !?!  

Prinţ şi cerşetor.

Domnul Băsescu  a ieşit la cerşit. Domnia sa este un individ pregătit şi după cum spunea singur, se gândeşte la toate. Nu există medodă de furt la care să nu se gândească şi pe care să nu o aplice. Plecând de la cumpărări de voturi cu plase  şi sticle cu ulei şi zahăr, trecând prin plimbări cu autobuze cu votanţi, schimbări de domiciliu, cu  vize de flotant ale PDL-iştilor, liste suplimentare, ameninţări, DNA, DIICOT, Procuratură, ANI, Servicii Secrete, ANAF, şantaj,legi adoptate prin frauda parlamentară, guverne instalate ilegal, intimidări la adresa Curţii Constituţionale, nimic, dar nimic nu i-a scăpat acestui individ cu apucături de şef de tură, limbaj de birjar, şi pofte de satrap.

Cu fiecare adversar şi în fiecare situaţie a aplicat metodele care se cereau în funcţie de punctele slabe ale celui în cauză. Unde a fost nevoie de pumn a dat cu pumnul, unde a fost nevoie să strige a strigat, unde a fost nevoie de călcat în picioare a călcat în picioare, nu a iertat nimic şi acum toţi adversarii şi din exterior şi din propriul partid  ştiu că nu e de glumit cu el şi că e în stare să calce peste orice cadavru chiar şi al Elenei Udrea,care brusc a devenit necoaptă pentru domnia sa. După ce  a folosit-o drept tampon, ciocan, mesager, spion, purtător de cuvânt, mână forte, Cenusăreasă, acum o trimite înapoi la cârnaţii de Pleşcoi pentru că vede că nu are nici o şansă la sondaje şi cine pariază pe ea, pariază  pe un cal mort, sau gloabă, spus mai plastic. Şi totuşi ca să  nu o supere prea tare, îi promite un viitor şi ei şi Anastasei spunând că ele abia acum cresc. Ei bine, dacă şi pupilele lui sunt trimise la păscut să mai crească, se mai poate aştepta cineva la milă din partea lui Băse ? Cea pe care acum câteva luni o vedea noua Margaret Tatcher a României, acum este trimisă la pescuit, pentru că s-a convins că mergând pe mâna ei nu va mai avea orgasm electoral.

Bine bine, cu duşmanii, cu politicienii o reglează din proţap, dar ce face cu votanţii, că la câtă credibilitate mai are în faţa populaţiei, nu mai poate scoate un scor nici dacă va popula secţiile de votare cu toţi hoţii din România. Aici e buba, aici nu mai este prinţ, nu merge cu ameninţări, nu merge cu DNA, cu şantaj. Şi atunci se îmbracă în sac de cânepă, îşi pune cenuşă în cap şi iese la cerşit. Mai întâi anunţă că nu va mai candida şi că după actualul mandat se va retrage din politică. În felul acesta oamenii se liniştesc, uită de tot ce a făcut şi răsufla uşuraţi. I s-a spus lui că din punct de vedere psihologic, efectul va fi pozitiv, oamenii mulţumiţi îl vor privi cu mai puţină ură, poate cu condescendenţă, poate chiar cu simpatie. Păi dacă ura dispare,  pe simpatia rămasă se poate construi ceva nu ? Şi uite aşa începe să aşeze cărămizi.
Prima cărămidă a fost cea cu umilirea. Domnule, un preşedinte umilit este un preşedinte care merită compasiunea populaţiei iar de la compasiune la simpatie nu e mult. Aşa a citit măria sa în informaţiile serviciilor secrete. Îl şi văd pe domnu preşedinte îmbrăcat în armură de jandarm, cu piciorul pe gâtul unui protestatar strigând “ vai ce umilit sunt, vai ce umilit mă simt “. Iar poporul privind cu milă la preşedintele umilit îşi îndreaptă nemulţumirile către protestatari, cum ar fi “individa aia “ cu nume de domnitor fanariot, care  apare ca o ciumă în faţa caselor de odihnă numite Ministerul Economiei,Ministerul  Mediului, protestând  ba împotriva proiectului Roşia Montana, ba împotriva obţinerii gazelor de şist . Mâine poimâine o să protesteze pentru respectarea Constituţiei, doamne fereşte!

A doua cărămidă a pus-o promiţând reîntregirea .. salariilor. Toată lumea s-a mirat nu de promisiune, deşi cu o lună înainte spusese că nu există sau nu vede de unde ar fi fonduri, ci de termenul folosit. Acum făcând o paranteză, stau şi mă întreb cât de miop să fie domnul preşedinte şi cum poate dânsul să vadă ce se va întâmpla cu România peste 3-4 ani, sau chiar 10, cum poţi să spui cu atâta exactitate că Romania va ajunge pe culmi de civilizaţie şi progres sub înţeleapta sa cârmuire, când nu e în stare să vadă în ianuarie ce va fi în Februarie. Domnule Băsescu, încă nu au plecat toţi românii din ţară, mai uşor cu aburelile. Revenind la  reîntregirea salariilor, termenul nu este folosit întâmplător. Ştie domnia sa foarte bine  că nu se pot face măriri salariale în ajunul alegerilor şi atunci scoate din basca de marinar un termen care nu este conţinut în lege. Domnul Băsescu ca şi în cazul articolului 103, arată că ştie să se folosească de termeni şi ştie că supuşii din CCR vor confirma faptul că partid nu este egal cu formaţiune sau alianţă politică şi nici mărire salarială cu reîntregirea salariilor. 

 A treia cărămidă tot a umilinţei este cea prin care individul Băsescu îşi plânge singur de milă este cea în care ne descrie aproape cu lacrimi în ochi, celebrele lacrimi ale crocodilului Băsescu, cât de rău s-a simţit dânsul acum 2 ani, pe 10 mai, când a trebuit să taie salariile bieţilor români. Mâine ne va spune cât l-a durut de mult când l-a lovit copilul  acela cu faţa şi cu plexul în dosul palmei prezidenţiale. Poimâine ne va spune cât de jignit s-a simţit când ţiganca aia împuţită l-a provocat cu un telefon. Răspoimâine vom afla cât de jignit s-a simţit când a trebuit să spună că militarii au pensii nesimţite şi salarii nemeritate. Şi uite aşa, din umilinţă în  umilinţă, din lacrimă în lacrimă, poporul român va afla toate durerile şi lacrimile crocodilului Băsescu  îi va ierta păcatele săvârşite cu voie şi fără teamă. Acest individ  a depăşit de mult orice graniţă a bunului simţ şi are impresia că dacă vine în faţa naţiunii şi spune că a plâns când a tăiat drepturile copiilor,medicamentele bolnavilor cronic,pensiile, când a bătut mâna cu şantajiştii din UDMR, când a acceptat implementarea Codex Alimentarus şi transformarea populaţiei în cobaii Europei,când a recomandat otrăvirea mediului prin proiectul Roşia Montana, când a dat ordin să se intervină în forţă în Piaţa Universităţii şi să se rupă picioarele oamenilor şi când a dat ordin să se intercepteze telefoanele oamenilor incomozi şi să li se fabrice dosare noi o să îi cădem la picioare.  Mai întrebam cândva, oare cât de proşti crede mister  Băsescu, că ar fi românii încât să creadă în lacrimile sale de crocodil şi să îi mai acorde fie şi un vot de milă? Şi cât de jos poate să mai coboare stând cu mâna întinsă şi cerşind milă, înţelegere, poate iertare dar în primul rând voturi. Domnule Băsescu, te-ai coborât singur pe cea mai joasă treaptă a speţei umane, cea pentru care domnul Sarcozy  te-a taxat când îi cerşeai un minut cu mâna întinsă, precum rudele cumătrului Bercea prin Place Pigalle sau Cartiere Latin.

 Nu cred că mai e o ţară al cărui preşedinte să cerşească cu atâta umilinţă voturi. Nu vă simţiţi umilit domnule preşedinte ?

 Mie, oricât de mult ar plânge domnul Băsescu, nu îmi iese din minte scena de după alegeri când se vedea cu mitraliera în braţe şi ne anunţa că ne-a ciuruit. Probabil şi atunci a plâns … cerşetorul Băsescu. De altfel cine poate să mai creadă în vorbele preşedintelui care afirmă că propunerea cu Ungureanu era din Decembrie, lucru confirmat şi de papagalul Boc, apoi vine şi spune că în Februarie i-a propus lui Ponta să fie premier, el fiind prima opţiune, lucru confirmat de acelaşi papagal Boc. Şi după refuzul lui Ponta, la o oră, l-a luat pe Ungureanu. Păi cum rămâne cu Ponta ? Deci, Ungureanu este in cărţi din Decembrie, Ponta este dorit de Băsescu şi i se propune funcţia dar este ales tot Ungureanu, la nici o ora de la refuzul lui Ponta. Iar noi trebuie să credem toate poveştile astea pentru că Băsescu ne crede proşti.

Asta să o creadă cine are timp, eu mă grăbesc. Vin alegerile.

Prostia ca mijloc de îmbogăţire a vocabularului

Toţi spunem prostii din când în când. Mulţi mai şi facem, dar asta nu devine o regulă decât la cei proşti prin definiţie, pentru care prostia este o caracteristică. Ea tine de educaţie, cultură, dotare,structură, capacitate de adaptare. Este adevărat acum că şi definiţia, sensul  prostiei, diferă de la individ la individ, de la o zonă la alta, de la o perioadă de timp la alta, de la o cultură la alta. În epoca primitivă erai prost dacă nu ştiai sa faci ca Tarzan, să foloseşti piatra, sau să fugi.  În sclavagism erai prost dacă nu ştiai să ţii o sabie în mână sau să tragi cu arcul. În Laponia eşti prost dacă nu ştii să faci un iglu . În concepţia lui Becali eşti prost dacă nu ştii să mulgi o oaie, iar în cea vărului său, dacă nu ştii să te  învârteşti, să speculezi, să profiţi. Odată cu trecerea în alt timp, în alt areal, în altă vârstă, noţiunea se modifică , se schimbă sistemul de valori, aproape se întoarce lumea cu fundul în sus. Pentru un vânător este „fazan“  cine nu nimereşte o potârniche în zbor, iar pentru un lăcătuş e prost cine nu poate monta o broască la usă.  Nu de puţine ori, ne-am spus fiecare  „băi ce prost am putut să fiu să cred în tipul sau tipa aia!!” sau ,” măi dar ce prost am fost să mă duc  la şefu să îi spun că a greşit. Ce cap am avut ?” Evoluţia face să vedem lucrurile altfel în timp. Şi toate aceste prostii adunate formează un sistem de valori, o ierarhizare şi de cele mai multe ori o evoluţie, o experienţă care se transmite şi face ca cei ce vin după noi să nu repete anumite greşeli. În ziua de azi, datorită tehnicii avansate,acumularea , înmagazinarea şi transmiterea acestor date, experienţe, este mult uşurată şi în avantajul celui ce doreşte să cunoască.

Dar este o sabie cu două tăişuri. Aceeaşi tehnică sau tehnologie, face ca omul să fie mai delăsător, mai puţin preocupat de a acumula, mai puţin interesat de alte experienţe. Copii de azi nu mai învaţă formule matematice, sau chimice, sau de fizică, aşa cum învăţam de exemplu  când eram copil. Este mai simplu acum să le bagi în telefon , sau să faci o fiţuică să o printezi sau şi le bagi într-un stick sub formă audio, sau mai ştiu eu cum. Şi uite aşa, le foloseşti când ai nevoie. Anumite informaţii însă nu le foloseşti zilnic, şi dacă nu le uzitezi, ele se pierd acolo, undeva în memoria telefonului sau a calculatorului, şi acolo rămân . Uiţi cu timpul şi unde le-ai pus şi rămâi în memorie numai cu ceea ce auzi zilnic. Şi din cauza acestui prost obicei de a-ţi folosi cât mai puţin propria memorie, atât procesul de memorare în sine cât şi memoria  vor rămâne goale, nedezvoltate. Vei găsi acolo numai ceea ce auzi zilnic. Limbajul tău se va limita la ceea ce există în memoria personală şi cum auzi din ce în ce mai puţine, vei şti din ce în ce mai puţine.

Pe lângă asta, mai există un mare dezavantaj. Acela că numărul celor care sunt  în această situaţie creşte exponenţial, şi în curând societatea va fi formată din indivizi a căror experienţă şi capacitate sau bagaj de cunoştinţe este limitat  şi se va forma un cerc de cuvinte, cunoştinţe folosite stereotip aproape, dar limitat. Ce este mai grav însă este că nimănui nu îi va mai păsa dacă ceea ce aude sau foloseşte este corect, pentru că toată lumea face acelaşi lucru şi atunci nu mai are nici cine să corecteze greşelile , nici cine să ţină cont de corectitudinea sau valoarea unui lucru sau a unei expresii. Repetând la infinit aceeaşi prostie, aceasta ia valoare de postulat şi devine regulă. Şi aşa se îmbogăţeşte vocabularul cu termeni deformaţi, se pierde forma corectă şi ne trezim că vorbim „ca proştii”.

Să luăm câteva exemple:

1.       Cuvântul care prosteşte . Toată lumea a  auzit de fata cu succesuri. Este deja atât de cunoscut termenul încât  la „mişto” îl foloseşte toată  lumea. Suntem în faza în care nu mai miră pe nimeni când aude pe cineva spunând succesuri în loc de succese. Mâine vom trece la faza a doua,  când auzind pe cineva spunând succese vom privi puţin miraţi , apoi vom realiza că asta era forma  corectă, care se folosea cândva. În faza următoare, ne vom uita miraţi când cineva va folosi cuvântul  succese apoi vom râde de el. La fel şi cu „almanahele” Şi aşa am ajuns să îmbogăţim vocabularul cu o prostie. Din păcate televiziunile ajută la răspândirea acestei boli.

2.       Cuvântul care modifică. Acest fenomen s-a manifestat recent cu ocazia unui incident mediatic, când un moderator a jignit în direct un membru al CNA. Realizând gafa făcută şi nedorind să rezolve problema bărbăteşte, prin scuzele de rigoare, personajul în cauză şi cu el tot postul de televiziune, prin toţi moderatorii şi redactorii au pornit o campanie de modificare a sensului cuvântului Dobitoc, încât dacă mai ţinea un pic, ajungeau să susţină că a spune cuiva că e dobitoc, este un compliment. Şi toate astea pentru a nu recunoaşte că a spus o prostie, toate astea din orgoliu.  Şi toate astea, pentru că un „dobitoc” a făcut „dobitoc” alt „dobitoc”. Acum fiecare va înţelege ce vrea din acest cuvânt, fiecare să îl interpreteze în funcţie de ceea ce a mai rămas în cutia de valori. Eu l-am folosit pentru a demonstra riscul la care ne supunem ascultând la infinit o prostie.

3.       Cuvântul care greşeşte Există şi o metodă de a fi prost,încercând să te dai deştept. Este cazul „proştilor culţi”, a snobilor. Care povestesc sau traduc din alte limbi, dar şi traduc aşa cum ştiu ei. Pe când lucram la Centru Regional de Pregătire NATO PfP, aveam din partea britanică un consilier. Primul a fost Robert. Un „britiş” sadea, cu un umor şi un spirit de observaţie ieşit din comun . Cursurile se ţineau în limba engleză. Om trecut prin lume, Robert a sesizat că noi nu vorbeam english, ci ronglish, adică o engleză adaptată la … nevoile interne. Fenomenul de “furcularizare” era aşa de frecvent încât până şi Robert l-a sesizat. Mulţi foloseau „furculeişăn” după  sistemul coanei Chiriţa. Acum câteva zile,pe blogul, său Hari Bucur –Marcu sesiza o gafă a „marelui” Stelian Tănase care a tradus “ THE BACK SEAT OF THE CAR “  prin portbagaj. Greşeală evident minoră pentru unul din cei ce nu sunt obişnuiţi cu limba engleză, dar pentru cineva care se declară scriitor, este impardonabilă. Cine nu citeşte textul  la care domnul Tănase făcea referire, rămâne cu impresia că un individ se otrăveşte în portbagajul unei maşini şi apoi de aici poate trage concluzia că aşa o fi obiceiul prin zonă. Celebră a rămas şi traducerea interpretului de la vizita lui Bush în România în 2002, când “shoulder by shoulder”  a fost tradus prin şold lângă şold. E cert, aici a fost vorba de o greşeală datorată emoţiei, grabei, dar cei care nu cunoşteau limba engleză, au rămas cu impresia că şold se spune aproape la fel şi în română şi în engleză.

4.       Cuvântul care impresionează. Este tot o dovadă de snobism. Uneori e o încercare de a acoperi un adevăr, sau de a aburi. Răducioiu săracu, este primul român al epocii moderne, care după 2 ani de fotbal în Italia, venit în ţară, nu mai ştia “come se zice” unui cuvânt în limba română. Acela  este un caz cât de cât scuzabil dar sunt câţiva care nu au călcat în afară decât pe hartă şi deja au uitat cuvintele româneşti, folosind “ fineţuri“, pentru a arăta că sunt în ton cu termenii “de specialitate“ . Aşa se face că nu mai avem directori , avem manageri, nu mai executăm operaţiuni de întreţinere a tehnicii, ci de mentenanţă, nu mai suntem suţinuţi, avem sustenabilitate,  nu mai  înaintăm cereri de încadrare, aplicăm,  nu mai avem minusuri  în producţie, avem creşteri negative. Şi toate astea, deşi avem corespondenţi ai termenilor în limba română, nu este nevoie de împrumuturi forţate.

5.        Cuvântul care scurtează. Aici specialişti sunt tinerii din ziua de azi iar  internetul zona de responsabilitate. CF, LOL, STF, BRB, MASS, sunt numai câteva exemple de prescurtări, abrevieri, folosite în limbajul internautului, care pentru cei care navighează în lumea virtuală sunt deja  consacrate şi nu mai au nevoie de traducere. S-au întâlnit cazuri de astfel de expresii în lucrări şi teze ale elvilor, şi normal că au fost foarte miraţi şi revoltaţi când aceste abrevieri şi expresii au fost considerate greşeli. Peste nici 10 ani, beizadelele de azi, deveniţi Canacheii  şi Igaşii de mâine, vor vota în parlament introducerea acestor termeni în limbajul oficial, iar CCR formată  din actualii avocaţi cu 3 mastere într-un an, vor constata că Legea lui OHM nu este constituţională şi o vor înlocui cu legea lui Om adică “eşti om cu mine, sunt om cu tine “.

Până una alta, azi constatăm aceste fapte, unii trec pe lângă ele fără să le observe măcar, ne obişnuim cu ele până vor deveni invizibile, aşa cum ne-am obişnuit cu Udrea şi cu Băsescu, o să ni se pară că fac parte din cotidian şi nu se poate altfel, aşa cum Rasputin a fost învăţat cu arsenic. Prostia va deveni regula, prostul  etalon, iar cel ce va mai avea un dram de cunoştinţe va fi privit drept un ciudat. Nu este de râs, nu este este o exagerare sau o părere, este un fapt care se întâmplă zilnic, atât de frecvent încât nu îl mai sesizăm. Îl primim odată cu aerul - de altfel din ce în ce mai poluat - pe care îl inspirăm. Iar un popor needucat este un popor uşor de prostit şi de condus. Indiferenţa este arsenicul nostru.

Pentru a demonstra cât de uşor acceptăm greşelile şi le introducem în sistem, vă dau spre citire un text plin de greşeli, pe care sunt convins că îl veţi citi cu uşurinţă şi nu vă va deranja.

"Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvresttiai elgenze, nu cntozeaa in ce odrnie se alfa lirteele itnr-un cuvant, signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma si utlima lierta sa fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaa colmpeta si tot o vei ptuea ctii fraa prboelme. Atsa e din cuzaa ca nu ciitm feicrae lteira, ci cvanutul ca un irtneg."

Aţi văzut ce uşor e ? După ce veţi citi o pagină întreagă cu un astfel de text, când veţi trece la citirea unui text normal vi se va părea mult mai greu şi chiar ciudat.

Şi ca să ne delectăm, hai să ascultăm o traducere în rongliş model Vacanţa Mare.  

Vacanta Mare _ Film Tradus De Irina Nistor

Asculta mai multe audio diverse

Misterele Craiovei

Craiova, din toate oraşele tării, se particularizează prin câteva caracteristici care ne-au făcut deja celebri.

1.       Este  oraşul beizadelelor care fac orice îi taie capul,  au colecţie de dosare penale dar îşi văd mai departe de treabă nestingheriţi. Cazurile Răducănoiu şi  Covei  sunt deja celebre.

2.       Este oraşul clanurilor de rromi sau ţigani cum le spune domnul senator Mădălin Voicu în cunoştinţă de cauză. Aici clanurile se bat între ele pentru supremaţie, pentru sfere de influenţe, pentru afaceri, pentru hegemonie, iar autorităţile privesc neputincioase.

3.       Este oraşul  în care şefii de regii, membri ai partidelor la putere, fac  afaceri şi se întovărăşesc cu interlopi fără jenă. Este şi cazul prea-cunoscutului  Costel  Iancu, fost director al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor  Funciare.

4.       Este oraşul în care echipa de fotbal a oraşului cu tradiţii şi rezultate  notabile în fotbalul naţional şi internaţional, este desfiinţată şi scoasă din fotbal datorită jocurilor de culise şi mâncătoriei dintre  oameni care se consideră iubitori ai fotbalului oltenesc .
5. Este oraşul în care pedagogii de liceu violează elevele din internat şi apoi ajung deputaţi, membrii ai comisiilor parlamentului.
6. Este oraşul în care primarul se ocupă de fântâni arteziene, de spectacole cu milioane de euro, de magazine şi ciubucuri, mai face 6 luni de puşcărie, mai ia câte un concediu fără plată,mai schimbă câte un partid şi revine la cârmele oraşului, să termine ce a început, adică oraşul.

Acesta este oraşul în care vreau nu vreau, trebuie să trăiesc.

Din când în când, oamenii se mai îmbrâncesc  pe tigăi la promoţii la câte un super- market.

Din când în când unii „nebuni”  mai ies şi mai strigă în faţa prefecturii  cerând schimbarea unei conduceri care este responsabilă de toate cele enumerate în cele 5 puncte  şi multe altele.

 Din când în când, la 4 ani, politicienii îşi aduc aminte de cei ce i-au ales şi vin să îi aburească din nou, promiţând ceea ce nu au făcut în anii precedenţi din cauza „celorlalţi” .

Şi din când în când, la anumite zile festive, ies în mijlocul mulţimii, depun coroane de flori şi ţin un discurs emoţionant despre patrie, popor şi eroii neamului.

Dar toate astea nu ar fi complete dacă nu ar fi în fruntea judeţului un Nea Tipătescu, care face şi el ce fac toţi  şi din când în când câte o gafă care să menţină ştacheta oraşului la cote de interes. Am găsit azi în cutia poştală o felicitare - de fapt două – cu ocazia zilei de 8 martie. Cum în familia mea nu există decât o persoană de sex feminin, ca să nu număr şi pisica, m-am gândit să pun una din felicitări în cutia unei familii cu mai multe femei. Am citit felicitarea şi am sesizat că este din partea prefectului  Giugea  Nicolae şi a încă unei persoane,  Stoica Ştefan, despre care nu ştiam nimic, dar am văzut că este secretar general al PDL Dolj. Ce să spun, am mai primit astfel de felicitări cu diferite ocazii, de la oameni politici de diferite culori, aşa că am fost tentat să fac şi cu asta ce am făcut cu celelalte, dar cum nu avem coş de gunoi în faţa blocului, pentru că domnul Solomon nu are bani de coşuri de gunoi, i-a dat pe toţi la Zilele Craiovei  celor care ne-au cântat, am fost nevoit să transport felicitarea până în casă. Acolo înainte de a o arunca la gunoi am mai aruncat o privire şi am sesizat că mă înşelasem.

Felicitarea nu era de la prefectul  Giugea. Persoana doar avea acelaşi nume. îl chema tot Giugea Nicolae, dar nu era prefectul, era un oarecare CANDIDAT PREŞEDINTE CONSILIUL  JUDEŢEAN DOLJ. Mai să fie, mi-am zis,  Marine , te-ai culcat azi noapte şi te-ai sculat peste 3 luni în plină campanie electorală. Ai pierdut 3 luni din viaţă şi habar nu ai ce s-a întâmplat în timpul acesta. Mă uit îngrijorat la ceas şi văd că totuşi am dormit normal suntem în 8 martie, altfel nu primeam felicitarea. Bine atunci ce s-a întâmplat cu prefectul judeţului ? De ce nu mai e prefect şi e doar candidat ? Să-şi fi dat demisia  de la prefectură şi să nu ştiu eu ? Să îi fie ruşine să semneze ca prefect? Nu m-ar mira prea tare, i-aş da dreptate, dar chiar aşa să trimită felicitări  ca simplu candidat, când încă nu  începu campania electorală, parcă nu prea se face. Dacă ar fi felicitarea trimis ca prefect, era perfect. Dacă ar fi trimis ca membru de partid, din partea partidului, ar mai fi mers, deşi nu este preşedintele PDL Dolj, şi nici al PDL Craiova. Atunci, ce este domnul Giugea?  Prefect nu este, că ar fi scris prefect, preşedinte de partid nu că Berceanu şi Dincă încă  mai respiră. Nici candidat nu este  pentru că nu a început campania electorală, şi partidele nici nu şi-au stabilit candidaturile. Atunci ce este cu acest candidat Giugea  pe hârtia aia colorată ? Eu cred că cineva a vrut să facă mişto, aşa olteneşte, de domnul prefect şi a trimis hârtii colorate prin oraş numai aşa ca să îl pună într-o situaţie jenantă. Eu postez această hârtie  aici să vadă şi domnul Prefect ce răi e oamenii prin zona asta şi să are grijă cu cine se înhăiteşte că iote ce face unii, se foloseşte de numele lui pe hârtie. Dar dacă Giugea e Giugea, atunci cine e prefect, că Giugea nu e, o spune singur.  Cine îmi spune şi mie  ce e Giugea, că m-am zăpăcit de tot şi nu mai  înţeleg nimic. Dar dacă felicitarea nu e felicitare şi e buletin de vot ? Să mai arunc hârtia aia colorată? Dacă mă amendează ?

La mulţi ani candidatule ! La mulţi ani de candidatură!

THE MOST WANTED PERSON ÎN ROMÂNIA

Jandarmeria română nu se dezminte. Şi nici nu îşi trădează şeful şi nici tradiţiile. Pentru cei care nu ştiu, sau au uitat, jandarmeria moşteneşte cazărmile, personalul, metodele, mijloacele, procedurile şi sarcinile fostei securităţi. Cosmetizată, pieptănată, înfrumuseţată cu unele activităţi în sprijinul populaţiei  la vremuri de restrişte, preluând şi sarcini de imagine, jandarmeria a reuşit să facă lumea să uite de unde se trage. Este ciudat şi ceea ce se întâmplă cu jandarmeria dar şi reacţia societăţii  pe termen scurt şi foarte scurt.  Anul acesta am reuşit ca în termen foarte scurt să vedem cameleonismul acestei instituţii, trecerea de la brutalităţile inumane din Piaţa Universităţii ale unor ninja acoperiţi din cap până în picioare cu feţele acoperite ca să nu ii mai recunoască nici mamele  pe care le puteau bumbăci astfel fără probleme, căci în materie de conştiinţă nu se poate spune nimic, la băieţii inimoşi nu numai cu feţele dar şi cu piepturile neacoperite în faţa viscolului, a zăpezilor şi urgiei naturii, pentru salvarea unor oameni blocaţi în zăpadă. Lovitura de imagine a fost bine gândită, Jandarmeria a arătat lumii că jandarmii au faţă şi au ţinut  să ne lase să credem că aceea este faţa lor adevărată. Ceea ce uită domnii de la Jandarmerie este exact ce spunea cândva iubitul lor şef şi anume că iarna nu e ca vara. Din această perspectivă, dacă ei uită, noi nu putem uita că zăpada cade de două ori pe an iar manifestaţiile anti-Băsescu  au loc tot timpul anului, deci principala activitate a jandarmeriei este cotonogirea populaţiei care îl supără pe marinar. Pentru acest scop, jandarmeria a fost dotată cu toate mijloacele moderne, atât de înzestrare cât şi de intervenţie, muniţie de război, jandarmii sunt cu salariile, primele, sporurile la zi, dar pentru deszăpeziri jandarmeria nu a fost dotată decât cu nişte amărâte de lopeţi luate de la firma vreunui membru PDL probabil la 70 milioane  bucata, ca maşinile poliţiei.

Cât de repede uită românul şi ce repede se entuziasmează. Noroc că tot ei jandarmii, nu uită să ne amintească rolul lor adevărat şi de bază în cadrul societăţii, comiţând abuzuri după abuzuri. Aşa am aflat că THE MOST WANTED PERSON IN Romania is .. prinţesa Briana Caradja. Nici Râmaru nu a fost arestat de trei ori într-o zi, celebrul Terente nu a fost arestat niciodată, iar criminalii din ziua de azi, cum ar fi Omar Hayssam, zburdă încă liberi prin ţări mai calde, unde lopata jandarmilor nu ajunge . Să urmăreşti cu atâta încăpăţânare o persoană şi să o reţii de trei ori într-o zi reprezintă nu numai un record absurd ci şi o demonstraţie indubitabilă a abuzurilor fără limite  pe care le comit la ordin,  lingăii  cu petliţe albastre ascunse mai nou sub carapace  de ţestoasă Ninja. Nu pot crede nici în cele mai negre vise că această persoană a devenit atât de periculoasă pentru regim şi reprezintă inamicul public NR. 1. Este în mod clar vorba de un abuz, de o încercare de intimidare, un mesaj clar transmis prinţesei Caradja dar şi populaţiei “ nimeni nu este iertat  dacă se manifestă împotriva regelui Băsescu, nici dacă este prinţ!“

Am văzut-o pe”criminală” la tv, mirată, neştiind cu ce a greşit de a fost ridicată de trei ori de teştoase.

Răspunsul este simplu.

 Prima oară a fost ridicată fie din greşeală, fie pentru ca a tulburat ordinea publică. Sunt convins că unul din jandarmi, a fost “ tulburat “ de vederea prinţesei printre demonstranţi, s-a confesat şefului iar acesta după “câteva momente” a  dat ordin să se aplice legea pentru cazurile de tulburare a ordinii publice. Aşa se explică şi somaţia cu momentele ale jandarmului. Reprezenta jandarmul ordinea publică? O reprezenta . A fost tulburat? Afost! Atunci totul era clar.

A doua oară când a fost arestată nici nu mai suportă discuţii, jandarmeria avea în faţă un caz clasic de recidivă, domnişoara Caradja s-a aflat în aceeaşi situaţie cu cea de mai înainte, adică se afla pe stradă şi era clar recidivistă.

A treia reţinere era nu numai normală ci chiar necesară, ba mai mult, intra deja în obligaţia jandarmilor. După ce ai fost arestat de două ori de poliţie, toată lumea ştie că ţi se întocmeşte dosar. Poza cu semnalmentele "recidivistei" Caradja era deja multiplicată şi pusă la dispoziţia organelor  care nu au făcut altceva decât să aresteze un urmărit general cu dosar la poliţie. Clar ca bună ziua.

Deci nedumeririle „criminalei” Caradja sunt inutile. A devenit persoana cu dosar şi de acum orice mişcare îi va fi monitorizată, telefoanele ascultate, reşedinţa supravegheată, contactele urmărite, pentru că a devenit persoană antisocială, iar la trei reţineri într-o zi pentru aceeaşi faptă, orice judecător de bun simţ nu poate decât să admită luarea tuturor măsurilor pe care le cere jandarmeria, fiind clar că avem de a face cu un recidivist periculos, pentru care măsurile obişnuite nu sunt eficiente.

Recomand tuturor oamenilor de bine să evite asocierea fie şi întâmplătoare cu această persoană deosebit de periculoasă, dacă o văd pe stradă, să treacă rapid pe partea opusă a străzii, cu riscul de a provoca un accident de circulaţie, şi să dea urgent telefon la 112, anunţând ora şi locul  unde a fost zărită  persoana. Cei care nu vor acţiona în acest mod vor fi catalogaţi drept complici şi li se vor întocmi dosare de urmărire.

Hai s-o încercăm şi pe-asta

Vineri, 02.03. 2012, la Craiova sindicaliştii militari avură două evenimente într-o zi. Primul legat de bucătăria internă, o reuniune a conducerilor mai multor filiale din Oltenia şi Bucureşti, despre care voi face vorbire în alt material pe blog doar, şi a doua activitate, o întâlnire a conducerii acestor filiale cu reprezentanţi ai USL. Din partea USL au participat reprezentanţi locali şi din conducerea centrală a tuturor celor 3 partide, printre care amintesc  pe domnii Dobriţoiu Corneliu,Mihai  Voicu, Mario  Oprea, Ionuţ Stroe, din partea PNL, Olguţa Vasilescu, Mihai Fifor- gazda evenimentului, din partea PSD şi domnul Pâlşoiu Ionel din partea PC, dar şi alti reprezentanţi.

De la început trebuie să remarc slaba participare a presei la această activitate, deşi fuseseră înştiinţaţi şi informaţi din timp toţi reprezentanţii canalelor tv.  O singură televiziune locală  a fost prezentă. E adevărat, evenimentul nu era ceva extraordinar, dar ţinând cont că la el participa printre altele şi –poate – viitorul  primar al Craiovei, poate merita un pic de atenţie. Am căutat timp de  două zile prin presă să văd ce s-a întâmplat prin Craiova sau judeţele oltene extraordinar, pe unde a fost cutremur, pe unde a curs sânge, cine s-a mai tâiat, cine a mai violat pe cine, vre-un nou Vişan  a aspirat piaţa media însetată de senzaţional, care să justifice absenţa presei , dar nu am găsit nimic şi atunci nu îmi pot explica absenţa acesteia . Dar asta e media, dacă o rromancă îşi ridica fustele în faţa Luncii, erau toate canalele de televiziune cu camerele să îi numere negii de pe picioare. 

Trecând la evenimentul  în sine, poate absenţa presei ( chiar şi postul prezent,  a luat două – trei interviuri  afară din sală şi dus a fost) a făcut ca activitatea să fie mai fructuoasă, datorită lipsei de inhibiţii şi” liberalizării” discuţiilor.S-a discutat lejer, informal,  fără promisiuni electorale, concret . S-a exprimat  părerea unanimă că actuala putere nu mai este dorită, că militarii, cel puţin cei în rezervă  în marea majoritate nu vor sprijini partidele aflate la guvernare la această oră, dar că doresc nişte garanţii, nu numai la nivel declarativ din partea opoziţiei şi că e nevoie de primenirea clasei politice şi o selectare atentă a celor ce vor reprezenta USL –ul  la viitoarele alegeri. Experienţa Meleşcanu a arătat că e nevoie de o privire mai atentă în

interiorul USL şi o selecţie adevărată, altfel surprizele pot continua. Dar dacă selecţia viitorilor aleşi se va face pe bază de contribuţie financiară, atunci tot pe contribuţie financiară vor rămăne fără ei pentru că oamenii vor pleca acolo unde li se va garanta sau suplimenta recuperarea pierderilor în cel mai scurt timp, plus câştigul aferent. 

Doamna Olguţa Vasilescu a confirmat faptul că în sfârşit conducerea judeţeană a PSD a decis semnarea protocolului cu filiala Dolj a SCMD, fapt ce va avea loc cât mai curând.  Dânsa a mai menţionat faptul că pe plan local, ca şi candidat al USL din partea PSD  la funcţia de primar al Craiovei, se luptă cu o mentalitate păguboasă care este foarte greu de scos din mintea oamenilor, se luptă cu concepţia “lasă mă, că o fi furat el, dar uite că a şi făcut ceva”. Bineînţeles, făcea referire la părerea oamenilor vizavi de primarul penal - fost PSD, PDL, actualmente UNPR-  Antonie Solomon. Întrebarea pe care şi-o punea doamna Vasilescu,  era  cat de jos trebuie să fi coborât  standardul  moral al alegătorului, ca să poată accepta măcar ca şi candidat un om cu dosar penal, dar să îl şi mai aleagă? Aici vor răspunde craiovenii când vor merge la vot.

Vizavi de candidatura doamnei Olguţa Vasilescu, personal recunosc că am avut reţineri. Credeam că ar fi mai nimerit domnul Zgonea, mai ales în lupta cu Solomon, un candidat care nu îşi va menaja adversarii politici şi toţi  oltenii ştiu ce poate ieşi din gura domnului Solomon, părintele Parcului din faţa Luncii. După ce am văzut-o personal şi am ascultat-o vorbind liber, încep să reevaluez şansele şi admit că acestea sunt reale. Este posibil ca unul din elementele cu care poate lua faţa lui Solomon, şi chiar mări şansele faţă de domnul  Zgonea, este faptul că e femeie  iar românii, oltenii, dornici de schimbare , să spună “Hai măi, să o vedem şi pe-asta, o femeie primar! “ Este evident faptul că nu acesta este sau trebuie să fie motivul principal al alegerii, dar nu este exclus ca acest mod de a gândi să îi determine exact  pe cei  încă nehotărâţi, pe cei sătui de  actuala clasă politică, pe cetăţenii “turmentaţi“ iar coana Zoiţica să fie cea care să le sucească capetele şi hotărâ opţiunile. Este clar că alegerile vor fi câştigate de cei care vor reuşi să atragă cât mai mult electorat din “no man’s land“ adică din zona celor ce nu au participat la vot la ultimele alegeri,  nu au opţiuni sau simpatii politice, sau sunt sătui de minciuni şi nici acum nu s-ar îngrămădi la vot. Din spirit de frondă măcar, ar fi posibil ca acest electorat să se orienteze către coana Zoiţica, mai ales că  „e damă bună” în sensul   că nu figurează în evidenţe cu bube.  

Atunci când mergi la vot cu ideea  „lasă mă, ca a mai şi făcut ceva”, poţi merge şi cu „hai s- o vedem şi p-asta” .

 Acum dacă tot suntem la capitolul Zoiţica, nu pot să nu amintesc şi o ciudăţenie. La activitate trebuia să participe, sau fuseseră invitaţi şi domnii Prioteasa preşedintele C.J. Dolj  şi domnul Zgonea. Că nu au venit, poate fi explicat, dar ce nu îmi explic eu, este de ce au apărut prin cutiile poştale ale craiovenilor “felicitări“ de primăvară  cu numele  celor doi siamezi, când s-a stabilit la nivel partid şi coaliţie, că doamna Olguţa Vasilescu este candidata USL  la funcţia de primar al Craiovei.  Ce fac cei doi domni,  joacă Tărăselul? Nu e joc bărbătesc !

Se pare că atât în cadrul USL cât şi în interiorul partidelor,  există coloane,  nemulţumiri, nemulţumiţi, frustraţi care chiar dacă nu pun piedici, măcar nu trag la căruţa comună, slăbind astfel forţa de tracţiune  a partidelor. Cu astfel de manifestări , USL nu îşi întăreşte şansele, iar dacă va câştiga alegerile , le va câştiga mai mult  datorită nemulţumirii românilor faţă de Băsescu, decât activităţii sau luptei opoziţiei. Aşa se explică şi creşterea în sondaje a PP. Îmi este groază să mă gândesc la reacţia oamenilor care vor vota cu PP-DD,  în momentul când acesta  va da pe faţă înţelegerea cu UNPR şi Băsescu. Cred că abia atunci vom vedea românii ieşiţi în stradă cu adevărat. Numai că atunci va fi prea târziu pentru toate partidele să mai poată face ceva.

Până atunci Opoziţia trebuie să arate ceva românilor, altceva în afară de trădări şi jocuri de culise.

În ceea ce priveşte evenimentul la care am participat cred că a fost unul reuşit, pentru că s-a discutat liber şi s-a spus lucrurilor pe nume, a fost o şedinţă de lucru, nu una electorală.

Şi la final, pentru a arăta domnilor Zgonea şi Prioteasa că am avut dreptate, urmăriţi pe acest clip cum se joacă Tărăşelul şi spuneţi şi dumneavoastră dacă este perfect bărbătesc. Mă întreb dacă nu cumva domnul Zgonea o fi crezut că îl joaca cu o preoteasă, şi nu cu domnul Prioteasa, care e bărbat din câte se ştie.