Biserica ortodoxă între danie şi miloagă

Aflu cu stupoare că Biserica Ortodoxă a Ciprului s-a decis să facă danii în favoarea statului, să ipotecheze domenii ale Bisericii, pentru a ajuta ţara în criza prin care trece. Nici nu pot crede aşa ceva, mi se pare absurd, este ceva împotriva voinţei Domnului. Cum să iei de la Dumnezeu şi să dai amărâţilor ? Cine a mai pomenit aşa ceva ?
Este aiurea, este “împotriva  canoanelor ortodoxismului”. Nu aşa se procedează, nu aşa lucrează Biserica Ortodoxă.
La noi, în ţara noastră, în România,  chiar şi pe vreme de criză, Biserica nu plateste taxe, impune venituri la credinciosi, impune cumpararea de lumânări de Paste numai din locasurile lor. Bisericile au statut privilegiat, au sursa multiplă  de finantare, de la enoriasi, prin donatii, din bugetul statului, din serviciile prestate către populatie în numele Domnului, când efectiv îţi intră în casă ca să arunce în scarbă cu nişte apă pe pereti băjmăjind ceva în barbă ceva ce pretinde că ar fi o binecuvântare, din redirecţionarea impozitului pe venit al proştilor care plătesc impozit, nu ca ei şi din vanzarea unor obiecte, cărţi, cruci icoane, a căror calitate este îndoielnică, scopul este  pur financiar, mercantil,  puterea binefăcătoare inexistentă.

Aşa acţionează o biserică adevărată aşa  procedează BOR. Ba mai mult, înalţii prelaţi români  nu adoră luxul, nu fac cheltuieli inutile, trăiesc precum călugării, nu au maşini bengoase, se deplasează ca Isus pe măgar, se hrănesc cu mâncare simplă, dorm în paturi de lemn. Sub presiunea străzii, forţaţi de lege abia au fost de acord să li se ridice un locaş modest căruia răutăcioşii îi spun Catedrala Măntuirii Neamului, ia, o căsuţă acolo, de câteva mii de metri pătraţi cu săli polivalente în care preacurvioşii să se “roage” în tihnă, nederanjaţi de nimeni. Iată cum justifica Înalta Patriarhie Română, necesitatea înălţării acestei  căsuţe sărăcăcăciaose:

“De remarcat faptul că în Bucureşti a fost construit stadionul National Arena cu o capacitate de 55.000 de locuri, din fonduri publice, fără mari proteste în legătură cu oportunitatea acestui obiectiv sportiv naţional. În schimb, Catedrala Mântuirii Neamului, cu o capacitate de 5.000 de locuri, va fi construită doar parţial din fonduri publice, ceilalţi bani fiind din donaţii ale clerului şi credincioşilor ortodocşi români din ţară şi străinătate”.
Deci, urmând logica expusă mai sus, Patriarhia Română consideră că dacă hoţii  fură, trebuie să fure şi popii, dacă violatorul violează de ce nu ar face asta şi un om al bisericii, dacă s-a legalizat în lume căsătoria între persoane de acelaşi sex, e liber şi prin chiliile preoţeşti la dedulciri carnale. Păi dacă pe stadion se mănâncă seminţe , se bea, se înjură, se folosesc petarde şi se joacă fotbal, de ce nu am face o miuţă şi în biserică preasfinţilor? Ce spuneţi, punem de o miuţă între îngeri şi draci ?

Şi ca să nu se spună că vorbesc măscări şi iau în deşert numele Domnului, iată cum tratează Înalta Patriarhie Română  propriul cuvânt şi promisiune, care nu e aşa,vin din Duhul Sfânt.  Când s-a lansat ideea construirii acestui “modest” locaş Patriarhia a pretins că acesta se va construi din propriile fonduri, fără a afecta bugetul ţării, adică fără a lua de la oameni ..şi mai ales de la cei care nu doresc fie pentru că sunt atei, fie pentru că  sunt de altă credinţă, fie că nu au. Legea a consfinţit acest lucru, ca să fie totul ok .
Ordonanţa de urgenţă 19/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului:

„(2) Fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române.”
Dar după ce s-a făcut tam-tam la iniţierea proiectului cum că bugetul statului nu va avea de suferit, că lucrarea  se va face din fondurile Patriarhiei, că este o problemă a BOR, lucrurile se schimbă, Patriarhia cere, Băsescu râde, parlamentarii  cocoţaţi în altă clădire pe care în 89 aproape că o scuipau pentru că reprezenta megalomania lui Ceauşescu, simbolul diavolului, aprobă pentru că nu e aşa , nu e bine să se pună rău cu mai marii bisericii care au şi ei drepturile lor de privilegiaţi. Dacă Biserica Ortodoxă Cipriotă face danii statului, BOR milogeşte :
„Parlamentul României / Legea 376 din 28 decembrie 2007 (Legea 376/2007) pentru modificarea alin. (2) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului
03.03.2010
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. – Alineatul (2) al articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 21 martie 2005, aprobată cu modificari prin Legea nr. 261/2005, se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu aceasta destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale.”
Aceastălege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Bucureşti, 28 decembrie 2007.
Nr. 376.”
Ei ce spuneţi, nu e aşa că au fost frumos traşi pe sfoară fraierii de enoriaşi şi necredincioşi nevoiţi să dea din banul lor, din impozitele pe care le plătesc, unei biserici în care mulţi nu se regăsesc şi faţă de care nu au nici o obligaţie,  unei clase de privilegiaţi care nici măcar nu plătesc impozit la stat deşi iau bani şi de la vii şi de la morţi?

Să nu uităm, în România nimeni nu e mai presus de lege, în afară de :
-Aleşii neamului, preşedintele, parlamentarii, prefecţii, primarii, care îşi acordă şi votează  imunităţi şi privilegii care îi pun la adăpost de orice pericol şi vicisitudini ale sorţii, prezente sau viitoare;
- serviciile secrete care cotrolează totul inclusiv discuţiile unor oameni în propriul dormitor;
- sistemul juridic, magistraţii care îşi pot permite orice, inclusiv să conducă vehicolele în stare de ebrietate fără a li se aplica vre-o pedeapsă, dar ale căror salarii au crescut de 10 ori în 20 de ani în timp ce populaţia este supusă unor curbe de sacrificii inhumane;
- clerul, care aşa cum spunea Creangă, ia şi de la vii şi de la morţi, fără a da nici măcar socoteală nimănui. Fiscul nu are treabă cu fondurile BOR pentru că aceasta nu plăteşte impozit, nimeni nu le verifică fondurile rezultate în urma donaţiilor şi daniilor, chiar se revoltă dacă cineva îi întreabă ceva despre acele fonduri, pentru că legislaţia le dă dreptul să acumuleze fără să dea socoteală nimănui;
Deci ceea ce a făcut Patriarhia Ciprului mi se pare o basfemie, un act care sfidează canoanele bisericii ortodoxe şi aştept un punct de vedere al BOR pe acest subiect. Dacă nu se ia atitudine, împotriva acestui gest total nebisericesc, există riscul ca şi în alte părţi să se repete această necuviinţă fapt ce ar crea un adevărat pericol la adresa înaltelor feţe bisericeşti din România. Amen!

Biserica ortodoxă între danie şi miloagă

Cercurile lui Năstase

Adrian Năstase inchide cercul. Cu salvarea a plecat de acasă, cu salvarea se întoarce. Întrebarea care se pune este dacă şi vizita de acuma ca şi cea de atunci pe la spital a fost tot aşa de calculată şi pregătită. Atunci, -e clar pentru toată lumea-chestia cu sinuciderea a fost aranjată. O învinuiam la vremea aceea pe Monica Macovei că îl bănuieşte de făcături, când el săracu era împuşcat în gât, într-o încercare de sinucidere care mi se părea o încercare de a ieşi “onorabil” din umilinţa puşcăriei. M-am înşelat, Macovei nu bănuia, Macovei ştia deja la vremea aceea, imediat după incident, când Năstase nici nu plecase de acasă, că totul e o mânărie. Ştia pentru că totul se făcuse cu complicitatea celui care îi dăduse lui Adrian un telefon şi  sesizase din răspunsul acestuia că “e ceva în neregulă.” Aiurea ! Fostul ministru de interne, făcuse un joc regizat de Cotroceni, pentru a agăţa de piciorul lui Năstase şi încercarea de a păcăli punerea în aplicare a ordinului de arestare şi a-l înfunda şi mai bnine. Nu sunt singurul care crede într-o sinucidere regizată.http://www.contributors.ro/dezbatere/%E2%80%A6-si-a-plagiat-adrian-nastase-tentativa-de-suicid/  Nu ştiu dacă Ponta ştiuse de la început acest lucru, dar în mod cert a fost complice la  verdictul de arestare a lui Năstase, e posibil să fi fost una din condiţiile postului de prim ministru. Este clar pentru oricine că Năstase nu ar fi putut fi arestat dacă ar fi existat o opoziţie puternică din partea PSD. Băsescu, imaginea “justiţiei” avea nevoie în ochii Europei de încarcerarea lui Năstase şi Ponta a acceptat sacrificial pentru că trebuia să arate lumii că nu se opune acţiunii justiţiei  şi că este un om al justiţiei care nu se opune nici când îi este luat cineva “drag”. Cât de drag îi era Năstase, se ştie în rândul PSD.
Întrebat de jurnalişti la aflarea verdictului de eliberare a lui Năstase ce va urma, daca fi primit în partid şi repus în capul mesei, procurorul Ponta, cel care le ştie pe toate mai puţin ceea ce trebuie să ştie, se preface surprins şi spune că nu ştie ce se va întâmpla, să studieze legea partidelor. Să îţi cadă falca şi alta nu. Acest răspuns ar fi fost perfect pentru mine sau orice altă persoană neimplicată politic, care nu a făcut parte in partide în ultimii 20 de ani, nu a citit niciodată legea respectivă, nu are nici o experienţă sau legătură cu justiţia, nu ar fi şef de partid şi nu l-ar interesa ce se întâmpla sau cum se guvernează un partid. Dar să fii doctor în drept, să fii şef de partid, să fii premier, să fii prietenul lui Năstase, care ţi-a fost îndrumător de dcotorat, să îi doreşti revenirea din puşcărie  şi după toate astea să spui că nu ştii ce drepturi are de a se înscrie în partid mi se pare cea mai mare minciună din toate câte le-a spus Ponta până acuma. Ca şi cum ziarele, releviziunile nu ar fi vorbit despre asta de două săptămâni. Răspunsul lui Ponta arată ori că a minciuna a devenit atât de prezentă  în viaţa sa încât nici nu îşi mai dă seama când minte, ori că este înghesuit şi nu ştie chiar nimic şi atunci mă întreb cum poate conduce un partid şi o ţară şi cum şi-a luat diploma de liceanţă şi cea de doctorat, fie că pur şi simplu nu l-a interesat şi nu îl interesează soarta lui Năstase şi atunci nu are de ce să se intereseze ce traseu va avea în partid după ieşirea din puşcărie.
Dar ar mai fi o ipoteză, pe cât de interesantă pe atât de periculoasă pentru Ponta. Este clar că intrarea lui Năstase în puşcărie s-a făcut aşa cum spuneam la ordinul lui Băsescu şi cu acordul lui Ponta. Este la fel de clar că la ora aceasta Băsescu încă controlează justiţia şi serviciile secrete. În acest context, eliberarea mai devreme a lui Năstase s-a făcut nu  neapărat la ordinul dar în mod cert cu acordul lui Băsescu. Întrebarea care se pune este dacă Ponta ştia că Năstase va fi eliberat mai devreme sau Băsescu i-a făcut o surpriză? Din câte îl ştiu pe Băsescu, mai că aş crede în această ultimă variantă şi atunci, Ponta este în şah. Este în şah pentru că nu se aştepta ca Năstase să iasă acuma şi este luat prin surprindere. Ponta ştie că Năstase e la current cu aportul său la arestare şi încarcerare şi mai ştie că Năstase este un adversar nemilos şi se va răzbuna cu zâmbetul pe buze. Este clar că şi Năstase ştie că eliberarea sa mai devreme a fost posibilă  nu pentru că justiţia este oarbă ci pentru că este condusă de chior cum i se mai spunea într-o piesă devenită celebră.   Răzbunarea lui Năstase va fi crâncenă şi Ponta deja şi-a schimbat culoarea  pentru că oricum are probleme în interiorul partidului. Sunt destui care îi cer ieşirea din USL, sunt destui cei care s-au săturat de conducerea lui Ponta şi acuma cu Năstase afară se vor auzi din ce în ce mai multe voci care nu vor mai rezona cu vocea premierului. Ponta şi acoliţii lui sunt în pom. El îşi făcuse socoteala că 4 ani este liber nu are rival în PSD.  Doi ani de puşcărie, plus doi ani de interdicţie, era exact cât avea nevoie să subjuge tot, după sistemul patentat de Băsescu. Acuma deja Năstase şi ai lui îi suflă în ceafă. Dacă urmăreşte  cineva expresia feţei lui Zgonea când vorbea despre revenirea lui Năstase, va vedea spaima personificată. Aproape că nu mai avea salivă şi tot înghiţea în sec. Doamne ce va urma! Luaţi-vă scaune din timp. Rus ar trebui să ceară viză într-o altă ţară.
Băsescu se uită la televizor şi îşi freacă mâinile, îi va întărâta când pe unul când pe altul pentru că aşa a făcut cu toate partidele, incusiv al lui. Pe Băsescu nu l-a intersat şi nu îl va interesa niciodată nimic altceva decât el şi familia sa. Cine crede că acest om poate iubi sau fi fidel altcuiva se înşeală. Aliodor Manolea spunea odată că acest om  nu e capabil de sentimente omeneşti la el funcţionează instinctual animalic şi atâta tot. Declaraţia lui Băsescu cum că Năstase a fost închis pentru o găinărie şi poate oricând să revină în partid, este  un semnal de alarmă pentru Ponta. Băsescu a şi punctat spunând  “depinde cât de mult îşi doreşte partidul acest lucru”
Revenind la cercul lui Năstase, nu ştiu ce rost are trecerea lui Năstase printr-o clinică privată, dar este curios cum se închide cercul. A plecat cu salvarea, se întoarce cu salvarea. Sunt ceva problem de sănătate? A intervenit vre-un şoc după eliberare, a primit iarăşi un telefon care să îi creeze o stare mai deosebită ? Nu ştiu, tot ce se poate, dar în mod cert nu este aşa cum a declarat Andrei Năstase în seara aceasta, că “ nu e nici o problemă deosebită, este un control de rutină”, se fac nişte analize doar. Păi să fim serioşi, în primul rând că îşi putea face toate analizele  înainte de ieşirea din puşcărie, pentru el era simplu să ceară efectuarea unor analize şi venea tot laboratorul în celulă să îi recolteze toate probele posibile. Bine, exagerez un pic, dar nu ar fi fost o problemă pentru el să îşi facă nişte analize  încă din penitenciar. În al doilea rând, dacă situaţia lui medicală nu era gravă, ar fi putut măcar să meargă acasă să facă un duş, să se schimbe şi apoi  a doua zi, a treia zi să meargă să îşi facă analizele. Nimic, dar absolut nu justifică această grabă de a se interna în spital imediat după ieşirea din puşcărie dacă nu sunt probleme de sănătate. Să nu uităm că după aşa zisa sinucidere, a avut puterea şi ambiţia de a se schimba de cămaşă, ca să nu meargă la spital cu cămaşa murdară de sânge. Şi s-a schimbat singur, după cum rezultă din declaraţiile de la acea vreme. Păi dacă un om atât de “rănit” dar şi  pedant nu poate merge la puşcărie cu o cămaşă murdară, cum poate merge la spital la consult fără să facă un duş acasă, fără să îşi schimbe hainele cu care a iesit din puşcărie ? Nu mai este acelaşi Adrian Năstase, l-a schimbat atât de mult puşcăria ?
Pentru mine este cert că se minte  şi, coincidenţă,  se închide şi cercul al doilea, al minciunii.   Cu o minciună a plecat de acasă, tot cu o minciună se întoarce. Controlul lui este la fel de real cât a fost şi sinuciderea, numai că acum avem de a face cu o imagine  în oglindă. Atunci a minţit că este grav rănit când de fapt avea o zgărietură, acuma ca o răzbunare a sorţii, se spune că nu are nimic, dar e nevoit să rămână peste noapte pentru nişte analize de rutină. Oare  şi-a cobit singur când s-a internat pe 20 iunie?
De ce atâta circ, de ce atâta minciună? De ce a fost nevoie să se mintă atâta lume? Nu ştiu dacă subiectul merită atâta atenţie. Năstase s-a Becalizat, a devenit un circar.


Cercurile lui Năstase

Steagul Ungariei şi oltenii

Din câte ştiu eu, astăzi este Ziua Naţională a prietenilor de peste Tisa. Ca un bun vecin şi prieten , nu pot să trec nepăsător pe lângă acest eveniment şi să nu le urez vecinilor mulţi ani fericiţi  în sănătate şi bucurii. Să nu uite că românii i-au sprijinit întotdeauna când au avut nevoie şi că fără opinca românilor poate acuma erau oale şi ulcele.Ca oltean nu pot să nu fiu mândru că un oltean şi-a pus opinca  pe parlamentul din Budapesta, pentru a proteja steagul  bătut de urgiile timpurilor. Să le urăm vecinilor să aibă grijă de steagul lor şi să lase steagurile din România în grija românilor.Citiţi acest material preluat de pe un alt site, care ne arată o istorie încă necunoscută multora.

Cum au pus românii opinca pe Parlamentul de la Budapesta(1919)+UPDATE IMPORTANT

Acest episod, intrat deja în folclor, este unul real şi redauc aici descrierea lui făcută de generalul Marcel Olteanu, fost guvernator al Budapestei în timpul ocupaţiei româneşti a Ungariei, între august şi noiembrie 1919. A apărut iniţial în cartea sa “Huzarul negru”, 1926, şi a fost preluat în reeditarea cărţii generalului Gheorghe Mărdărescu (foto, pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta), “Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei”, 1922, realizată de Editura Marist sub titlul “Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei – şi alte mărturii”, 2010.

Genearlul Gheorghe Mărdărescu pe terasa hotelului Ghelert, Budapesta, 1919
…Şi-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vânători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum fâlfâia în vânt flamura ungurească, roşu-verde-alb. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut… Dându-şi capela pe ceafă şi scărpinîndu-se după ureche şi-a zis: “Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie?… Asta ar şti şi madama de la popota domnilor ofiţeri s-o facă…”. “Dar am să chibzuiesc în aşa fel ca să rămână de pomină şi să fie şi talpa României răzbunată…”. Zis şi făcut.
Chemând pe căprarul Bivolaru, s-au suit în norii Budapestei şi au coborât steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luând apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsându-i nojiţele s-atîrne-n vânt. Şi aşa a fâlfâit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui…
….
“Cine oare să fi făcut această tragică glumă? îmi zise tovarăşul meu de preumblare, domnul Ferency, un distins avocat pe care îl cunoscusem în metropola maghiară; şi zicând, îmi arătă cu mâna priveliştea originală şi neaşteptată, care oprea în drum şi întorcea capetele şi altor trecători, ca fiind cel mai caracteristic şi ironic simbol al îngrozitoarei realităţi, al catastrofalei prăbuşiri a unui organism orgolios şi despotic, tocmai sub călcâiul acelui organism pe care ţinuse genunchiul de fier atît amar de vreme, pe care întotdeauna l-a considerat nevrednic de lumina soarelui şi de care totuşi o viaţă-ntreagă s-a temut…”.

“Cine oare să fi dat vântului şi să fi ilustrat cu atîta măiestrie şi atît de dureros dezastrul iremediabil al regatului Sfîntului Ştefan?”, mai rosti domnul Ferency, cu privirea tristă, pierdută în văzduh, întrebînd parcă cerul unguresc, dezolant de senin în ziua aceea. Apoi se întoarse cu privirea spre mine, şi deşi nu mai zicea nimic, am înţeles că ar vroi o lămurire. Îmi era milă de el, căci era un om distins la simţire.
“Mă voi interesa, domnule doctor”, îi zisei cu o nuanţă de înduioşare şi, apropiindu-mă de santinelă, îi spusei să strige pe şeful gărzii.
“Este chiar acolea, domnule general”, îmi răspunse vânătorul mic şi îndesat, încordîndu-se şi făcând cu capul un gest despre cheiul Dunării.
- Cum îl cheamă?
- Don sergent Iordan.
- Dar tu ştii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?
- Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineaţă şi tot dânsul a şi executat ordinul… acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea şi tot în cer se uită ca să îndemne şi pe alţii…
Mă-ntorc puţin spre stânga şi nu departe zăresc un sergent şi un căprar, care, fără să mă bage în seamă, gustau cu frenezie roadele isprăvii lor – ilustraţia magistrală a unui moment istoric. Priveau când la trecătorii enervaţi şi sanchii, când la opinca impertinentă, şi pe feţele lor tuciurii şi asprite de viforul vremilor se lămurea cea mai desăvîrşită satisfacţie. Păreau nişte inspiraţi şi nişte draci geniali. Întreaga oaste românească, întreaga naţie mi s-au părut că se oglindesc în aceşti doi zdrenţăroşi, sublimi chiar prin gradul de perfecţiune la care poate ajunge o zdreanţă… De-aş fi fost singur! – O! i-aş fi privit ceasuri întregi fără să mă satur… Şi – poate, i-aş fi luat de gât şi i-aş fi sărutat! Dar!… le-am făcut semn să se apropie şi, arătând domnului Ferency pe sergent, i-am zis încet, foarte încet: “Acesta este glumeţul, care fără o intenţie răutăcioasă, desigur, şi cu toată naivitatea unui poznaş, te-a făcut poate să suferi…”. Şi domnul Ferency, scăldându-şi ochii între genele-i umede, mi-a replicat cu adâncă melancolie: “Dacă din sufletul şi mintea unui simplu ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sunteţi aici…”.
În după-amiaza aceleiaşi zile, m-am îndreptat din nou spre Palatul Parlamentului. Mă simţeam dator faţă de Iordan; trebuia să-i dau ceea ce în faţa durerii domnului Ferency, nu i-am putut da. L-am chemat – era nedespărţit de Bivolaru -, mi-a povestit cum i-a dat în gând şi cum a înfăptuit isprava lui. L-am lăudat şi mi-am plimbat mâna mult pe faţa lui suptă şi radioasă şi i-am dat un pachet de ţigări regale. Şi nu ştiu cum, m-am pomenit că iau de nas pe căprarul Bivolaru, care se tot apropia de mine şi pe care, cu cât îl priveam, cu atît mai mult punea stăpînire pe firea mea. Era mic de statură, faţa îi era smeadă şi foarte pârlită de soare şi vânt; în fundul capului purta nişte ochi mici, căprui şi scăpărători. Avea dinţi mărunţi, albi şi frumoşi, şi peste buza arsă de frigurile ostenelilor abia mijea o mustaţă roşcovană – un vulpoi de Mehedinţi. Purta capela pe sprânceană, iar în ce priveşte îmbrăcămintea părea înfăşurat cu totul într-un covor de petice, căruia expresia lui îi dădea ceva din prestanţa unor odăjdii de samurai japonez fanatic. O crestătură adâncă îi stăpânea obrazul stâng şi alta mai lată se răsfăţa pe gât sub urechea dreaptă; mai în sus de mână, pe antebraţul stâng, se zărea o cicatrice respectabilă…
L-am întrebat unde a fost rănit. Mi-a răspuns cu nai-vitate şi scurt: “Peste tot, domnule general”. Şi desfăcând repede o moletieră, mi-a arătat o rană de schijă, abia vindecată, la pulpa dreaptă; apoi, descheind singurul nasture pe care îl mai avea la veston, puse degetul pe o dâră de baionetă în lungul coastelor din dreapta care se vedea în întregime printre cele câteva şuviţe de pânză destrămată ce alcătuiau cămaşa lui Bivolaru. Şi era gata să-mi mai arate, dar l-am întrerupt: “Bine, bine… văd că eşti crestat ca un răboj; dar unde ai căpătat rănile? În ce lupte?…”
Şi iarăşi cântecul lui: “Peste tot, domnule general. În Carpaţi, la Răşinari, la Olt, la Siret, la Oituz şi chiar pe Tisa în aprilie, că eu, domnule general, am fost poate în patruzeci de atacuri mari şi, în adevăr, eu sunt răbojul isprăvilor regimentului nostru… pe mine sunt crestate toate de la 1916 încoace… şi nu mă las nici mort!…”

- Ei, şi acum îţi pare bine că făcurăm România Mare şi că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinţi, tocmai aci la Budapesta?
Şi el, încordându-se şi privindu-mă soldăţeşte drept în lumina ochilor, îmi răspunse sfătos şi cu mândrie: “E lucru mare, domnule general… Dar… am auzitără că mai e şi o Vienă!…”. Acestui nebun în toate minţile, acestui prototip al zdrenţelor noastre glorioase de la 1917, care îşi da seama perfect până unde se poate întinde fiziceşte România Mare, nu-i intra totuşi în cap că numai pentru ce vedea s-a ostenit el şi atâţia au albit meleagurile cu oasele lor. El, Bivolaru, sinteza neamului său, elegant la simţire şi la gândire, fără să poată exprima, înţelegea totuşi numai una: “faima şi duhul românesc cît mai departe, şi peste România-Mare, România spirituală, România fără hotare”.

General Marcel Olteanu
http://www.erepublik.com/mk/article/cum-au-pus-rom-acirc-nii-opinca-pe-parlamentul-de-la-budapesta-1919-update-important-2132580/1/20

Steagul Ungariei şi oltenii

Elena şi Calul Traian

Cânta un cuc, sau cântau trei,  ce puii mei…ce puii mei,
Ce-i pasă lumii dimprejur, dacă câştig din primul tur,
Ce-i treaba lor, e treaba mea, ce  puii mei, ce puica mea .

PDL-ul fierbe, candidaţii îşi învineţesc picioarele pe sub masă, zâmbind unul la altul şi se înjură mascat cu mâna la gură, plini de demnitate. Pe vremuri circula o poveste cu un tânăr care circula printr-o sală de aşteptare cam goală a unei gări, la o oră din noapte.  Lume nu prea multă, de ţi  se auzea şi respiraţia. Întâmplător sau nu, când trece pe lângă o doamnă mai cochetă, tânărul „calcă pe o broască”, de răsună toată sala. Doamna nu se poate  abţine şi se opreşte oripilată, punând mâna la gură. Puştiul se opreşte şi el, se uită la ea şi zice” lăsaţi doamnă, nu e nimic, o să spun că am făcut-o eu.” Genul acesta de cavalerism se observă acum între candidaţii şi membrii PDL susţinători ai unui candidat sau altuia.

Cine crede că războiul pentru putere în PDL se dă între Blaga şi celelalte două candidate nu trăieşte în România. Atât Elena cât şi Monica execută ordinele lui Băsescu. De ce două femei şi nu un bărbat? Pentru că femeile sunt mai fidele, mai puţin dispuse la trădare politică, mai impresionabile, mai uşor de manipulat şi de speriat. O femeie ridicată din nimic pe culmi de civilizaţie şi progres va fi veşnic recunoscătoare bărbatului care a propulsat-o. O femeie nu uita niciodată ”prima iubire” Uitaţi-vă pe cine a promovat Băsescu pe funcţiile cele mai importante pentru el. La justiţie o doamnă, Kovesi, la transporturi unde trebuia să acopere  şi să continue ce a făcut el, altă doamnă, Boagiu, la Camera Deputaţilor o altă doamnă, Anastase, la Dezvoltare, acolo unde au mers cele mai multe fonduri, Udrea. Acum  la CSM, o doamnă, iar justiţia şi CSM-ul sunt pline de doamne recunoscătoare pentru promovările  nesperate. La Bruxelles este trimisă ca bocitoare sau pârâcioasă – şef madam Macovei. Traian nu are încredere în bărbaţi, de aceea nu a desemnat nici un bărbat înlocuitor la comanda PDL, pentru că s-ar putea trezi ca după ce va ieşi din Cotroceni, acesta să nu se dea jos pentru a-i face loc, pe când o doamnă, oricând poate acuza „dureri de stomac” şi ieşi pe uşa din dos. Acum este la fel de adevărat că din ce în ce mai mulţi pedelişti cu ştaif se opun mai mult sau mai puţin marinarului, ca şi la alegerile precedente când a fost dat jos Boc. Nu toţi au curajul să lupte pe faţă cu Băsescu, mulţi susţin că îl sprijină pe Blaga pentru că nu le place de Udrea  care nu  are imagine,  dar de fapt nu le mai place de Băsescu.
Lupta este dură, Băsescu deţine dosarele tuturor colegilor care înseamnă ceva în  partid, nici unul nu se simte în siguranţă, dar nici unul nu are curajul să îi arunce cascheta în curte. Până şi Blaga a declarat că  îl iubeşte, deşi şi unul care deschide ochii mâine vede realitatea de azi. Unii profitând de această luptă, renunţă la alta, renunţă la partid plecând în partide mai călduţe, cu ieşire la caneaua puterii. De ce i-ar primii partidele care au deja o majoritate zdrobitoare în parlament ? Ce informaţii pot aduce? Deşi unii spun că sunt încă multe secrete pe care USL nu le ştie despre PDL şi invers, adevărul este altul. La ora actuală nici un serviciu secret nu se mai plânge că nu ştie ceva despre adversar. Dacă vor să afle ceva acum, este nu ce a făcut, face sau va face adversarul ci ce ştie adversarul despre ei. Toţi sunt convinşi că nu mai există secrete, dar toţi speră că totuşi poate e ceva ce adversarul nu ştie despre ei. Lupta cea mare nu se dă pentru atacarea adversarului ci pentru protecţia proprie. Deci dacă partidele acceptă pe cei care (se) defectează o fac nu pentru a afla ceva ce ei nu ar şti despre adversari ci pentru a afla ceea ce ştiu adversarii despre ei.
Stănişoară a fost primit cu braţele deschise în PNL nu pentru valoarea sa, nici pentru cinstea sa, nici pentru promisiunea lansată când a trădat, CĂ NU VA TRĂDA DIN NOU, nici pentru că ar şti  despre PDL ceva  ce nu ştiu cei din PNL ci pentru că ştie ceea ce ştie PDL despre Crin şi PNL. Nici nu bag mâna în foc că nu ar putea fi un cal Traian băgat în călcâiul lui Crin aşa cum cred că este şi Frunzăverde care chiar îl cerea atunci când  s-a defectat şi el, pregătind terenul. Singura variantă în care se poate spune despre Stănişoară că este un om cinstit, de încredere este în varianta în care ar fi calul lui Traian, altfel nu e nici o deosebire între el şi Iuda. Infiltraţii merită tot respectul, îşi pun pielea în saramură, riscă să fie descoperiţi, suportă oprobiul public al celor ce nu ştiu că de fapt nu au trădat ci lucrează under-cover, au viaţă grea, trebuie să menţină legătura cu centrul, să fie atenţi la filaj, chestii de fineţe, adrenalină, etc. La fel de adevărat este că ţara asta a devenit atât de dispusă la vânzare încât nu mai miră pe nimeni nimic şi cel mai simplu acum este să trădezi.  Dacă spui că trădezi nu se va mira nimeni, nu te va bănui nimeni că faci joc dublu, nu îşi mai ia nimeni măsuri de precauţie, la prima declaraţie de trădare eşti primit cu braţele deschise, felicitat şi reevaluat, ţi se oferă o funcţie de vicepreşedinte şi se taie mielul cel gras pentru că  TRĂDAREA A DEVENIT CEVA COTIDIAN, UN GEST ATÂT DE NORMAL ÎNCÂT DEVII SUSPECT DACĂ NU TRĂDEZI, ABIA ATUNCI ÎNCEPE LUMEA SĂ TE DISCUTE, APAR SUSPICIUNI, EŞTI URMĂRIT, ŢINUT ÎN REZERVĂ. Toţi vor gândi că sigur urmăreşti ceva ascuns dacă ai stat ceva mai mult  lângă şeful fără să îl trădezi. Viţelul cel gras este tăiat pentru trădători, nu pentru cei fideli. Asta numai la noi se întâmplă. La alţii, trădătorul este ţinut în carantină ani de zile, verificat reverificat, probat, tentat, şi după zeci de verificări încrucişate este primit în colectiv, dar niciodată nu va ajunge la o funcţie de comandă şi control. La noi trădarea reprezintă testul suprem, dacă ai trădat eşti ok, eşti normal, eşti demn de toată „încrederea” nu ieşi din tipar, dacă ai furat şi ai dosar penal, eşti deja demn de a candida ca parlamentar.
Ce se va întâmpla cu lupta Elenei lui Traian? Băsescu va uza de toată influenţa, dosarele  şi ameninţările sale pentru a o scoate câştigătoare, chiar dacă ştie că nu e în stare să conducă un partid, ba are chiar un talent înnăscut să distrugă tot ce atinge, dar este convins că va putea face ce vrea el cu partidul atâta vreme cât Udrea va fi preşedinte. Este greu de spus cine va câştiga cursa, dacă luăm în calcul mijloacele de cumpărare, intimidare şi şantaj ale lui Băsescu. Un lucru este cert. Dacă Udrea va câştiga alegerile, partidul se va sparge cu orice risc, vor fi plecări masive şi cred că va fi prima oară când vor fi plecări determinate nu de lăcomie sau dorinţa de a ajunge la ciolan sau de infiltrări, ci de adevărate neînţelegeri şi neacceptări ale puterii absolute a lui Traian. Dacă Udrea câştigă, va fi clar pentru toţi PD-leii că nu vor mai ieşi niciodată de sub papucul lui Traian şi vor trebui să cotizeze în permanenţă cât, cum, unde şi de câte ori vrea Traian.  Dacă va câştiga Blaga, partidul va rămâne aşa cum e, vor mai fi câteva plecări din partid, dar nu garantez că printre ei nu vor fi alţi mânji Traiani care să crească în PNL. La USL nu prea se vor înghesui pentru că oricum acolo este o herghelie  întreagă, şi chiar armăsarul Alfa este jucat în buiestru de bădiţa Traian aşa că PSD nu mai prezintă interes.
Poate Stănişoară a venit cu o propunere de reîntregire a dreptei, cu „mesajul clar” că dreptacii din PDL abia aşteaptă să se reîntregească cu „ţara” dar atenţie Crin, s-ar putea să fie o cacealma şi o furi de îţi vor zbura şi fulgii şi PNL.

Elena şi Calul Traian

SCMD – ANCMRR concurs sau coordonare ?

Cele două organizaţii ale rezerviştilor au marcat sâmbătă câte o activitate cu comisiile pentru Apărare din Camera Deputaţilor şi Senat. Conform comunicatelor apărute pe paginile celor două principale organizaţii au avut cu comisiile pentru Apărare din cele două camera ale Parlamentului, pentru rezolvarea problemei pensiilor militare.

Iată comunicatele:
“Comunicat privind întâlnirea unei delegaţii a SCMD cu senatorii din Comisia pentru apărare, ordine publica si siguranţa naţională
O delegaţie a SCMD s-a întâlnit, marţi, 5 martie, cu senatorii din Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului pentru a stabili o foaie de parcurs in problematica pensiilor militare.
Discuțiile s-au înscris în linia celor dezbătute la prima întâlnire, membrii comisiei, inclusiv reprezentanți ai Opoziției subliniind faptul că vor sprijini orice inițiativă guvernamentală sau parlamentară în vederea rezolvării situației pensionarilor militari.
Preşedintele Comisiei senatoriale pentru Apărare Ordine Publică și Siguranță Națională, Corneliu Dobrițoiu, a concluzionat ca este nevoie de crearea unei mase critice de suport politic in sprijinul celor care au avut de suferit ca urmare a deciziilor aberante de diminuare a pensiei. In acest sens, el i-a rugat pe membrii comisiei, reprezentanţi ai tuturor partidelor politice, să facă lobby în cadrul grupurilor parlamentare din care fac parte, pentru a sprijini și urgenta orice inițiativă legislativă în sprijinul rezolvării problematicii pensiilor militare.
În acordul senatorilor prezenţi, reprezentanţii sindicatului au identificat trei etape pentru repararea nedreptăţilor sociale generate de diminuarea nejustificata a pensiilor: elaborarea unui act normativ prin intermediul căruia cuantumul pensiilor sa fie readus la nivelul anului 2010, continuarea verificării corectitudinii procesului de revizuire a pensiilor – marcat de numeroase nereguli – si promovarea unui proiect de lege care sa permită revenirea la sistemul ocupaţional de pensii.
La întâlnire au mai participat vicepreședintele Senatului, Nicolae Moga (PSD) și senatorul Cristiana Anghel (PC). Alte amănunte vor fi date de participanți membrilor filialelor.
Gl.Mr. (r) Năstase Constantin, Vicepreședinte SCMD- șef al Departamentului Economic Financiar
Col. (r) Tudor Marian, Vicepreședinte SCMD și Coordonatorul Zonei București- Ilfov
Col. (r) Naon Mișu, președintele Filialei Craiova, reprezentant desemnat al Zonei de Sud –Vest”

Interventia doamnei Senator Cristiana Anghel
http://scmdmedia.blogspot.ro/2013/03/intalnire-cu-senatorii-din-comisia.html

“COMUNICAT DE PRESĂ

Urmare a solicitării A.N.C.M.R.R. „Alexandru Ioan Cuza”, în ziua de 04.03.2013 delegaţia Asociaţiei formată din: Gl. (r) prof. univ. dr. Mihai Iliescu, preşedintele ANCMRR, Gl. Lt. (r) Dumitrescu Victor vicepreşedinte, Gl.Bg. (r) Ganea Ion vicepreşedinte şi Gl.Bg. (r) Constanda Victor purtător de cuvânt, a fost primită la sediul Guvernului României de Viceprim ministrul Domnul Gabriel Oprea (preşedinte UNPR), ministrul Apărării Naţionale Domnul Mircea Duşa (PSD) şi Preşedintele Comisiei de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Camera Deputaţilor (PSD) Domnul Ion Mocioalcă.

Cu motivaţie deplină, menţionăm că această întâlnire a fost realmente o concretizare a prevederilor „Protocolului de Colaborare între ACS (PSD+UNPR) şi ANCMRR, încheiat la data de 01.12.2012.

De la bun început mărturisim că întâlnirea s-a etalat ca o reuniune civilizată cu puternice conotaţii camaradereşti. Aceasta a fost posibilă datorită Viceprim ministrului Guvernului României Domnul Gabriel Oprea, care a fost şi rămâne ataşat segmentului socio-profesional ce-l reprezintă cadrul militar în rezervă şi în retragere (pensionarul militar).

Discuţiile purtate au fost temeinic justificate, deschise, de maximă sinceritate şi tranşante.

Problema principală în dezbatere a constituit-o situaţia pensiilor militare – prioritate majoră a ANCMRR.

S-a convenit ca această problemă să fie soluţionată în două etape.

În prima etapă, în regim de urgenţă, prezentarea şi aprobarea Legii în Parlament pentru revenirea pensiilor diminuate în urma recalculării (revizuirii) la nivelul lunii decembrie 2010:

- Procesul de revizuire să continue până la 31.12.2013;

- În acelaşi act legislativ să se prevadă posibilitatea cumulului pensiei cu salariul ce-l poate obţine un pensionar militar în sectorul bugetar.

În a doua etapă se prevede elaborarea unei noi legi a pensiilor militare de stat cu consultarea largă a structurilor asociative din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională. În acest sens, s-a convenit luarea în considerare a amendamentelor propuse Ministerului Apărării Naţionale de către ANCMRR în cursul anului 2012 şi cooptarea şefului Serviciului Juridic al Asociaţiei în echipa constituită pentru proiectul de lege.

Cu acelaşi prilej, Domnul ministru al Apărării Naţionale, cunoscând reprezentativitatea ANCMRR a reiterat disponibilitatea pentru un dialog permanent, civilizat şi benefic pentru M.Ap.N. şi Asociaţia noastră, cu respectarea tuturor prevederilor legislaţiei în vigoare.

În contextul discuţiilor purtate, atât Viceprim ministrul Guvernului României cât şi ministrul Apărării Naţionale şi Preşedintele Comisiei de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Camera Deputaţilor au promis sprijin nemijlocit pentru reluarea iniţiativelor legislative referitoare la „Legea privind organizarea şi funcţionarea structurilor asociative provenite din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională” şi modificarea „Legii Statutului Cadrelor Militare (L.80/95)” în sensul eliminării sintagmei „Cadre militare în retragere”.

Rezultatele acestei întâlniri dovedesc încă odată că poziţia adoptată de ANCMRR de a urma calea dialogului civilizat, comportamentul demn, caracteristic statutului cadrelor militare, pot conduce la rezolvarea problemelor noastre fără a se recurge la ameninţări, etichetări, manifestări meschine, sub „acoperământ politic” aşa cum procedează „autointitulaţii reprezentanţi ai cadrelor militare în rezervă şi în retragere”.

Conducerea ANCMRR îşi exprimă speranţele îndreptăţite pentru înlăturarea sentimentelor de îngrijorare şi nelinişte a pensionarilor militari şi revenirea la acceptarea realităţii cotidiene de încredere şi optimism.

BIROUL PERMANENT CENTRAL”

http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/179788-Comunicat-de-pres-ANCMRR.html

Chiar dacă există o mică diferenţă de opinie între cele susţinute de cele două asociaţii, vizavi de atitudinea faţă de identificarea şi pedepsirea celor vinovaţi de neregulile constate în calcularea pensiilor, nu poţi să nu te întrebi dacă întâlnirile constituie o coincidenţă, o pură întâmplare, un concurs între cele două asociaţii ale rezerviştilor sau este vorba de o coordonare sau conjugare a eforturilor între cele două entităţi altă dată rivale. La o privire mai atentă se pot observa modificări în ultimele comunicate anterioare atât din partea SCMD cât şi din partea ANCMRR, în ceea ce priveşte aprecierile la adresa celeilalte asociaţii. Au dispărut “coloranţii “şi “complimentele” care pigmentau ultimele comunicare.

Fără îndoială sub acest aspect putem spune că nu mai este simplă coincidenţă şi este primul pas spre o împăcare istorică. Nu ştiu cât de departe se va merge şi dacă cele două orgolii din fruntea asociaţiilor vor fi în măsură măcar să păstreze un armistiţiu care pare să se fi stabilit, un gentlemen’s agreement, dacă este doar un foc de paie, sau va urma şi un document semnat şi un semnal pentru celelalte asociaţii ale militarilor că este vremea să strângă rândurile pentru apărarea intereselor tuturor rezerviştilor şi militarilor?

 Chiar dacă  din partea ANCMRR se observă o mică notă de lipsă de eleganţă  la adresa SCMD, trebuie salutat faptul că săbiile sunt în teacă.  Deocamdată nu putem decât să salutăm acest semnal de coabitare care nu poate decât să fie spre beneficiul ambelor asociaţii, al  membrilor lor şi a tuturor militarilor.

Ca o mică constatare, se reamarcă faptul că acţiunea SCMD s-a desfăşurat la iniţiativa Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Senat.

Doamne Ajută!

SCMD – ANCMRR concurs sau coordonare ?

Un bilant cum altul nu ie

Bilanţul secret
Pe data de 25 februarie, a avut loc la Ministerul Apărării Naţionale bilanţul acestui minister. Nu ştiu dacă s-a mai întâmplat până acum sau nu dar presa a fost ţinută deoparte de lucrările sau bilanţul ministerului, de parcă s-ar fi discutat acolo vânzarea a 180 hectare din muntele  Nucet către evrei. Astfel de lucruri se discută la alt nivel, nu la ministerul apărării. Şi atunci ce a fost secret în bilanţul MApN? Nu ştiu , dar aşa a decis Băsescu, iar  Pisicul Ponta a meiunat  aprobator.
Dacă ne uităm la cei care au participat ca invitaţi speciali, nu putem să nu bănuim de ce presa nu a fost lăsată. Printre personalităţile”marcante” invitate  s-a remarcat prin freza sa, şi privirile aruncate în sus, veşnicul reevaluat Oprea. Prezenţa sa acolo nu a fost întâmplătoare. În afară de faptul că este viceprim, prezenţa sa a vrut să arate participanţilor că încă deţine puterea în minister, că „nu e bine„ pentru domnii generali şi colonei să dea pe goarnă ceea ce ştiu despre vremurile când se afla la minister, că se bucură de protecţia lui Ponta şi a lui Băsescu şi că nici DNA-ul şi nici alt control nu îl va mişca de pe poziţia sa.  Mesaj receptat.
În acest context, tot ce s-a discutat acolo este chiar lipsit de importanţă pentru presă, ca şi pentru militari, mai ales pentru cei care fac sluj din motive de nepotisme sau simpatii politice, ce s-a spus acolo sunt simple  vorbe de politicieni, justificări penibile ale incompetenţei şi lipsei de interes pentru APĂRAREA ROMÂNIEI, promisiuni fără acoperire, îndemnuri la „solidaritate” de parcă acoperirea lipsurilor sau politica struţului ar crea valoare sau ar înlocui incompetenţa. Cunosc pe cineva, nu spui cine, persoană cu grad măricel, care de când a fost promovat – unii spun cam forţat- îi tremură mâna în aşa fel încât atunci când fumează, nu mai e nevoie să scuture scrumul, cade singur pe drum. Acum, după ce naş Oprea a fost reconfirmat şi domnul Ponta a afirmat că nici un ministru sau fost ministru nu este ( şi nu trebuie să fie ) cercetat de DNA, probabil s-a mai liniştit. Mă întreb doar câţi or mai fi ca el şi de ce mai dau bani pe scrumiere?
Băsescu nu are treabă cu armata
Preşedintele a plecat fără să dea nici o declaraţie de parcă fusese la piaţă, nu la un bilanţ al Ministerului Apărării. Ba,  greşesc, când merge la piaţă de regulă dă declaraţii atunci zâmbeşte glumeşte, împarte portocale şi sticle cu apă „păsăricilor”. De ce oare nu a ţinut să declare nimic după acest bilanţ? Nu i-au plăcut concluziile, sau consideră că subiectul nu merită atenţia şi interesul domniei sale ? Când simte nevoia şi are nevoie de capital politic se laudă cu funcţia „Comandant Suprem” dar acum s-a comportat ca un tată vitreg trecând peste bilanţ ca meteoritul peste Alaska.  Până şi Becali a beneficiat de mai multă atenţie decât armata din partea preşedintelui. Il doare pe Băsescu de armată la fel cât îl doare şi pe Putin de naţionalităţile altele decât cea rusă, de pe întreg spaţiul fostei URSS.
Ponta ne linişteşte
Dar tăcerea preşedintelui a fost compensată de  domnul Ponta. Moş Ioan Roată poate fi mulţumit, acolo unde a scuipat Vodă, a pupat Boierul Ponta. Domnia sa a zâmbit pisiceşte şi prefăcându-se îngrijorat de soarta celor 90% cărora naş Oprea le-a ridicat pensiile până la genunchiul broaştei anunţă batjocoritor că nu va modifica nimic, oamenii„să stea liniştiţi”. Nu spune domnul Ponta, că 90% din cei cărora le-a crescut pensia au avut o creştere „de pensionar” adică aşa mai uşoară, nu ca în tinereţe, creşterea  lor este doar contemplativă, nu le foloseşte la mare lucru, doar aşa să se laude că le-a crescut. La marea majoritate creşterea este echivalentă cu suma promisă de Ceauşescu la ultima apariţie în scena balconului de la CC. Da, e adevărat, sunt  printre ei unii – şi anume cei cu semnături  de adeziune UNPR sau cu recomandări de la prietenii domnului Oprea sau colegi de partid – cărora le-a crescut semnificativ, pentru unii periculos de mult, cam cât  după 2-3 viagra. Aceştia, da, au toate motivele să fie îngrijoraţi, căci dacă  le scade la loc la fel de brusc cum le-a crescut,  pot face infarct, aşa cum au făcut aviatorii la prima revizuire. Numai că  asemănarea dintre piloţi şi cei viagraţi de Oprea se opreşte aici. De asemenea uită să spună domnul Ponta că la cei cărora le-au scăzut pensiile, nici unul nu are o scădere mai mică de 3-400 de lei deci destul de substanţial, dar ce mai contează 10% ca număr de posibili nemulţumiţi atâta vreme cât grosul tace mâlc? Pe domnul Ponta îl interesează nu nedreptatea făcută unora , nici eventualele reparaţii despre care vorbea astă vară, ci eventualele nemulţumiri sau mişcări de masă care i-ar face imagine proastă. Ce dreptate, ce adevăr, ce repunere în drepturi ? Nu domnule, nu asta îl îngrijorează, ci numărul celor care ar putea protesta. Nici nu se poate un mesaj mai clar :
„“Nu se pune problema să luăm iarăşi toate pensiile militare, să începem să le recalculăm, să stârnim vreo panică în cei peste 160.000 beneficiari. Dacă există probleme punctuale, acestea se rezolvă fie – dacă e vorba de probleme administrative – doar pentru acele zone în care s-au descoperit probleme, dacă este vorba cumva de probleme care au şi incidenţă juridică, sunt instituţiile statului care cercetează.”
Cu toate astea, nu pot să nu  mă întreb : când în 2011 şi în 2012 spunea că legea 263 a fost trecută abuziv prin votul Camerei Deputaţilor, când promitea dreptate şi adevăr, când promitea că va rezolva problemele celor cărora le-au scăzut abuziv pensiile, domnul Ponta nu se gândea la cei 90% cărora le-au crescut pensiile? Sau se gândea dar nu voia să o spună? Atunci nu se gândea probabil la eventuale mişcări de protest, ba chiar până să vină la putere chiar le dorea. Nu fi chitră, Dottore!
Şi mai spune domnia sa mai clar ca niciodată :”nu se pune problema în acest moment şi nici în viitor să luăm de la capăt toate pensiile militare””. Deci să fie clar pentru toată lumea, NICI ACUM NICI ÎN VIITOR NU SE VA PUNE PROBLEMA ALTEI LEGI A PENSIILOR PENTRU MILITARI. Cu alte cuvinte,  declaraţiile doamnei Câmpeanu şi chiar ale lui Duşa care  au promis o nouă lege a pensiilor de stat pentru militari sunt  o gogoriţă, nici vorbă de aşa ceva, nici acum şi nici în viitor. Frumos bilanţ, copleşitoare concluzii.
Oprea acuzat de Ponta de calcularea frauduloasă a pensiilor
Ponta a devenit un as al declaraţiilor cu sens dublu, al mesajelor subliminale.  După ce i-a “liniştit” pe pensionari spunând că nu are nici un gând să modifice sistemmul de calcul al pensiilor, pretextând că o face pentru binele lor, Ponta îl dă pe Oprea pe mâna DNA, “lăudându-l” pentru  modul în care a crescut pensiile prin recalculare.
  „Gabriel Oprea s-a aflat la conducerea Ministerului Apărării şi atunci când pentru 90% dintre pensionari au fost mărite pensiile, prin recalculare“.  Pentru Oprea şi ai lui, mesajul ar fi “nu mai trageţi în Oprea că e naşu şi mă supăraţi.” Păi să îmi fie iertat, dar domnul Ponta se contrazice singur sau este atât de parşiv încât ca şi în cazul “liniştirii” pensionarilor cărora le-au crescut pensiile, mesajul este invers. Acum câteva zile, când voia să îl disculpe de orice amestec în fraudele constatate de Audit la modul de calculare a pensiilor, spunea, citez: „nici actualul nici fostul ministru nu calculează pensii, ci cei care au atribuţii legale” Bun. Păi atunci de ce acum spune că Oprea s-a aflat la conducerea ministerului când au crescut pensiile ? A calculat el vre-o pensie? Dacă nu, care e meritul lui? Nu trebuia să îi scoată în faţă pe cei care au atribuţii legale? De ce a pomenit de Oprea? Nu cumva gura păcătosului a grăit fără să vrea, un mare adevăr şi astfel L-A INCULPAT PE OPREA ÎN PROCESUL CALCULĂRII PENSIILOR MILITARE, ŞI MAI ALES AL CREŞTERII PENSIILOR? Domnule Ponta, dacă susţineţi că miniştrii apărării nu calculează pensii, atunci noi vă spunem că „Gabriel Oprea s-a aflat la conducerea Ministerului Apărării şi atunci când pentru 90% dintre pensionari au fost mărite pensiile, prin recalculare“, iar dacă dumneavoastră ne spuneţi că „Gabriel Oprea s-a aflat la conducerea Ministerului Apărării şi atunci când pentru 90% dintre pensionari au fost mărite pensiile, prin recalculare“ noi vă răspundem că „nici actualul nici fostul ministru nu calculează pensii, ci cei care au atribuţii legale”!
Cu alte cuvinte domnule prim ministru vă sfătuiesc să aveţi grijă ce minţiţi sau ce spuneţi pentru că noi militarii, avem prostul obicei să ţinem minte şi să gândim, măcar aşa din obişnuinţă. Aţi făcut o declaraţie care a contrazis ceea ce spuneaţi acum o săptămână şi care dă celor de la DNA dreptul să se atingă de naşul, pentru că chiar dumneavoastră sunteţi cei cel care îl consideră responsabilul pentru  creşterea pensiilor militare, declaraţie dată în faţa presei .Redau citatul, ca să îl vadă şi cei de la DNA:„Gabriel Oprea s-a aflat la conducerea Ministerului Apărării şi atunci când pentru 90% dintre pensionari au fost mărite pensiile, prin recalculare“
S-a auzit la DNA ?
Revenind la doamna Câmpeanu  trebuie să spun că a  cam fost luată de urechi la ultimul Congres  al PNL pentru declaraţiile date împotriva cursului  Ponta/ Antonescu  pe problema pensiilor militare şi sărăcuţa a lăcrimat precum doamna Plăcintă acuzând dureri de stomac. Păi cum să nu ţi se întoarcă stomacul pe dos la aşa aranjamente.
Aş concluziona  declaraţia lui Ponta cu două puncte:
1. Rezerviştii să îşi ia orice gând de la o lege a pensiilor militare de stat.
2. DNA POATE SĂ ÎL IA PE OPREA LA CERCETĂRI PENTRU CĂ : Gabriel Oprea s-a aflat la conducerea Ministerului Apărării şi atunci când pentru 90% dintre pensionari au fost mărite pensiile, prin recalculare“, ESTE RESPONSABIL ŞI PENTRU BUNE ŞI PENTRU RELE.
Să nu crezi în statutul partidului
Apropo de PNL, s-a terminat şi Congresul pecerist al PNL, Antonescu reales la al nostru scump Congres. Pe lângă alte lecţii de democraţie  am observat cu ochiul liber că la nivel politic nimic nu este veşnic, politica, principiile, regulile se schimbă după cum bate vântul. Ce mai contează că statutul nu dădea voie ca cineva proaspăt intrat să intre în organele de conducere? Statutul este o scriere care poate fi rescrisă după cum vrem noi, scriitorii. Se schimbă ea Constituţia, se vor schimba ele graniţele ţării în curând, ce mai contează un amărât de statut acolo? Trădare să fie, dar să o ştim şi noi căci dacă interesele conducerii partidului o cer, semnează toţi. Aşa a ajuns germanul Klaus  al doilea om în PNL. Să fiu sincer nu văd de ce. Este primar în Sibiu, bun şi ? Poate la nivel oraş  a fost şi este ok, dar este asta de ajuns pentru un salt aşa de mare? Cu ce s-a remarcat Johannis? Păi a fost apreciat ca un primar gospodar, dar mai ales un om vertical, NEANGAJAT POLITIC. Să îmi fie cu iertare, jumătate din meritele lui Johannis     s-au dus odată cu intrarea în PNL. Mai era din câte ştiu eu şi preşedintele Forumului Germanilor. Acum după ce a intrat în PNL nu mai poate  avea acea funcţie deci PNL nu mai poate conta nici măcar pe un presupus sprijin al germanilor din ţară, mai ales că aceştia nu vor vedea cu ochi buni politizarea lui Johannis. Deci câştigul PNL ca partid prin acest prim-vicepreşedinte este aproape zero. Klaus  poate fi un bun gospodar, nu zic nu, dar asta nu e suficient ca să intri azi în partid şi mâine să fii numit al doilea om. Mai că îmi vine şi mie să spun ca Becali : ”DAR CE AFĂCUT ĂSTA  PENTRU PNL SĂ FIE NUMIT PRIM-VICEPREŞEDINTE? Ce a adus el la partid, bani, voturi,sau ce?” A fost numit pentru ceea ce se crede că va face? Ar fi de râsul curcilor, numai la bordel se plăteşte înainte. Oare chiar aşa să fi ajuns PNL-ul ? Eu ştiu că unele fete care se întindeau pe canapelele lui Crin au fost promovate şef de Cancelarie dar Klaus  nici nu a apucat să se aşeze măcar.
Antonescu şi-a tras Bau -Bau personal
Mulţi se întrebau  chiar de ce a fost adus  în partid, adică împotriva cui? Este venit anti-Tăriceanu, anti Ponta sau anti-Oprescu ? Adică a fost adus pe post de sperietoare? Baaaaaaaaau Ponta, baaaaaaaaaaau Tăriceanu baaaaaaaaaau Anonescu! Cine sapă groapa altuia, este gropar. Nici o variantă nu este exclusă, se pare că este cu bătaie pe mai multe paliere. Chestia este că deocamdată singurul câştig este de imagine,  dar mai trebuie să şi confirme. Personal cred că Johannis ar fi adus mai mult câştig dacă ar fi rămas în afara partidului, iar pentru el în mod cert ar fi fost mult mai indicat. Uite la Oprescu, băiat „deştept”, când a simţit vânt din pupa,  „a aplicat” pentru primărie ca independent şi în ciuda insistenţelor celor din USL nu s-a întors în PSD pentru că a ştiut că lumea apreciază independenţii chiar dacă sunt „susţinuţi” de un partid sau altul. Şi uite aşa a luat ce putea lua de la USL fără să îşi strice imaginea pozând în prea-curatul-neangajat-politic, dar fără să se angajeze –cel puţin oficial – faţă de USL. Se pare că românii la această oră acceptă concubinele şi se uită urât la neveste. Este un fapt, o evidenţă, că tinerele cupluri din ziua de azi trăiesc împreună ca prieteni, dar nu se grăbesc să îşi oficializeze legal menajeria. Johannis însă e de modă veche  şi a decis să îşi piardă virginitatea politică cu semnătură, nu ca Oprescu, cel care se culcă cu USL de câţiva ani dar se declară fată mare.
Se schimbă garda la Palat
Unii, cei care lucrează în sfere mai înalte spun că mariajul cu Johannis este un răspuns la nevoile externe. Se pare -şi lumea vorbeşte pe unele voci- cum că Statele Unite ale SUA ar fi bătut o jumătate de palmă cu Ursul rusesc  în privinţa scutului de la Deveselu, ba mai mult, nici nu îi mai interesează prea tare relaţia cu România pentru că prea se face preş cu oricine şi atunci gemenii Dalai Lama s-au grăbit să pupe alte mâini. Pontel a dat fuguţa la Paris să se dea în bărci cu Olandezul nezburător, iar Crin s-a grăbit să se apropie de frau Merkel prin mariajul cu Herr Johannes vorbitor matern de limbi  germanice. Şi mai spun unii prin târg că nici limba lui Puşkin nu ar fi chiar aşa de departe de externele româneşti. Apropo de externe, îmi aduc aminte că acum aproape doi ani, la mari tandreţuri cu doamna Merkel era domnul Marga şi aşa s-a întâmplat de a fost numit ministru de externe în primăvara trecută. Numai că după ce s-a văzut că influenţa sa nu este suficient de mare încât să anihileze influenţele lui Băse care promisese mult mai mult cancelariei Berlineze, a fost trecut pe linia a două, pe la un centru cultural unde se tot împiedică de intervenţiile lui Corlăţean. Tare curios sunt cât de mult va ţine mariajul lui Klaus. Eu sunt convins că neamţul nu va rezista mult. Dacă va rămâne înseamnă că nu e cel care crede lumea acum că e, dacă nu rezistă înseamnă că e mai cinstit decât a crezut Antonescu că e. Depinde în cât timp va înţelege în ce jocuri a intrat şi cât de dispus va fi să fie folosit ca sperietoare fără să aibă cu adevărat o putere în partid, pentru că în nici un partid din România nu dictează principiile. Banul şi puterea fac legea. Chiar şi în renumitul PPDD ” izvor de  cinste şi luptă împotriva ciocoilor” Solomon este dat afară şi reprimit pentru că indiferent ce spune Cilibiu,DD  are nevoie de banii lui Solomon aşa cum Solomon are nevoie de sprijin politic pentru a nu fi bărbierit. Cine crede că Johannis va aduce un suflu nou în PNL, sau va schimba măcar poziţia  ciucurilor  de la perdeaua din biroul lui Antonescu îşi face iluzii sau dezinformează. Ar trebui 588 ca Johannis în Parlament ca să speri că s-ar putea îndrepta ceva, dar nici atunci nu ar fi sigur, dacă toţi ar fi membri de partid.
Unde dai şi unde crapă
Mie îmi e teamă că în cazul Johannes s-a făcut ca şi în cazul Pivniceru o greşeală. S-a luat omul potrivit de la locul potrivit şi a fost pus undeva ca o floare la butonieră, dar atât. S-a dovedit mai târziu în mod cert că Monica era mult mai utilă ca Şef al CSM acolo unde se iau toate deciziile „independente „ ale justiţiei, acolo de unde pleacă propunerile pentru şefii parchetelor acolo unde Băsescu, cât era Pivniceru şef nu avea ce face. Acuma Băsescu are nu numai serviciile, procurorii şi judecătorii la mâna lui ci şi CSM iar Monica Pivniceru ca ministru al Justiţiei este legată de mâini şi de picioare şi se va bate atât cu Băsescu, cât şi cu CSM. Mişcarea cu Pivniceru mi s-a părut de la început o mişcare dezastruoasă pentru Justiţie  şi independenţa ei  faţă de Băsescu şi nu numai am suspectat, chiar am declarat că acea mişcare a fost făcută la indicaţiile lui Băsescu, iar  Ponta nu a făcut-o prosteşte ci cu bună ştiinţă, mascând-o sub necesitatea unui ministru independent. Da, o fi independent dar deciziile importante în sistemul juridic le ia CSM, nu ministrul deci practic marea mişcare a fost o trădare mascată. Ponta i-a pus pe tavă lui Băsescu  CSM-ul. Frumos lucrat. Acuma Antonescu îl ia şi el pe Johannis din FGR , iar Klaus   îşi pierde ce avea mai bun, independenţa politică, pur şi simplu pentru a fi folosit pe post de bau-bau. Curat murdar coane Crin.
Govorite po Rusky?
Apropo de voci, să nu uit, am constatat cu surprindere un fapt la care nu m-as fi gândit nici în cele mai sumbre visuri : lumea a început să se uite  în „Vocea Rusiei” cam cum se uita în gura „Europei Libere” sau „Vocii Americii” pe vremuri. Este pur si simplu incredibil, toate ziarele, toate emisiunile tv se zbat pe câte o ştire  luată de la Vocea  Rusiei, se trimit prin mail, se promovează pe Facebook, ce mai este peste tot, cum era pe vremuri Vocea Americii. Singura diferenţă este că atunci nu prea puteai să o promovezi sau nu vorbeai chiar aşa în public pentru că îţi era frică să nu te toarne cineva, o făceai în grupuri mai restrânse. Şi acum se feresc încă oamenii să discute mă refer la cei de rând dar nu de frică să nu fie turnaţi ci de frică să nu fie consideraţi rusofili. Dar mai toate ziarele preiau declaraţii sau puncte de vedere, Vocea Rusiei este de bon ton, la nivel media. Ce să fie oare? Să fie lipsa oricărei speranţe în ceea ce  aştepta lumea de la Occident sau pur şi simplu spiritul de frondă? Acest fenomen ar trebui studiat de politicieni, sociologi şi desluşit înainte de a deveni virus sau ceva gen Harlem Shake.
Pârâcioasa  întră în joc- să ne fie, să ne fie  cu noroc!

Să nu uit câteva cuvinte acum la bilanţ şi despre PDL care se crăcănează de la două, la trei picioare. Se apropie alegerile, după Blonda şi Buldogul  a apărut şi candidatura lui Monica Macovei această MM a politicului românesc. Pârâcioasa nu a intrat aşa de capul ei în cafteală, ci tot trimisă de Băse, pentru a lua din dreptul lui Blaga acei alegători care nu o vor pe Udrea pentru că nu o vor, dar le pare rău să fugă din faţa lui Băse care îi poate rade dacă votează cu Blaga. Cred ca pârâcioasa a fost trimisă la înaintare pentru acei nehotărâţi care nu ar vrea nici să voteze cu Udrea, dar nici să îl supere pe Băse. Este ştiut că marea parte a PDL nu o iubeşte pe Udrea ca Băse, chiar dacă unii parcă ar încerca odată dar nici nu pot să se pună de-a curmezişul pentru că e ca şi cum ar ieşi în faţa trenului. Băsescu ştie  asta, „nu e prost valahul”  şi mesajul este clar: vă dau două şanse din trei să rămâneţi lângă mine, dacă nu le folosiţi, discutăm altfel!
Cam acesta e bilanţul apărării României la ora asta.

Un bilant cum altul nu ie