Marea țiganiadă

Îmi propusesem să nu scriu despre acest subiect care de secole parcă, ne-a invadat ochii, urechile, nasul, pielea şi toţi porii, graţie televiziunilor dornice de ţigănie şi fuste ridicate la uşa cortului, care asigură rating şi bani unei prese de doi bani. A fost pur şi simplu grotesc, greţos să vezi cum toate televiziunile, toţi moderatorii, toţi redactorii se întreceau care mai de care să prezinte „ultimele noutăţi” de la catafalcul „regelui” Florin, din gura aurită a nu ştiu cărui bulibaşă sau de la poarta cimitirului. Televiziunile se băteau care să ocupe un loc mai în faţă, să transmită mai din” inima” evenimentului ştirile. Reporteri şi cameramani suiţi pe platforme lângă dricul răposatului, probabil s-au bătut care să obţină locul respectiv, alţii probabil ar fi cerut să se suie în tron lângă defunct ca să prindă ultima lacrimă din ochişorii nu ştiu cărei pirande, a fost o bătaie de joc la adresa populaţiei cum rar am mai văzut. A murit acum aproape 2 luni, marele istoric Gheorghe Buzatu. Nu ştiu dacă au pomenit două televiziuni despre moartea acestui om care cu adevărat a însemnat ceva pentru ţara asta. A fost un mare istoric şi nu şi-a acordat singur acest titlu a fost recunoscut, cu toate antipatiile legate de încercarea sa de a-l reabilita pe Antonescu şi de a arăta că românii ca popor nu se fac vinovaţi de faptele săvârşite în Pogromul de la Iaşi.
Nu am să fac referiri la cel decedat, Dumnezeu să îl odihnească, dar ceea ce s-a întâmplat pe lângă acest deces nefericit şi după el  şi mai ales amploarea care a fost dată acestor treburi de familie este curată ţigănie, în sensul cunoscut al termenului. Plecând de la intervenţia preşedintelui cu trimiterea doctorului „penal” în Turcia, urmată de declaraţiile primului ministru, ca de obicei lipsite de orientare, arătând că practic este mai afectat de trimiterea doctorului Brădişteanu la capul unui bolnav decât de vânzarea voturilor românilor, aceluiaşi individ pe care acum îl face nesimţit numai pentru că s-a rupt căruţa în drum şi nu-şi mai vorbesc la telefon, totul a fost o ţigăneală.  La aşa preşedinte, aşa premier” coabitator”. A urmat ţigănia cu banii, cei 300 mii euro pe care nu se ştie cine susţinea că trebuia să îi plătească famelia decedatului. Domne ce dramă, rămânea regele în Turcia pentru că nu avea cine să plătească spitalizarea. Mă şi mir că nu s-a organizat un teledon pentru rezolvarea acestui caz social. Până la urmă s-a rezolvat problema cu jumătate din suma vehiculată. Cine a fost isteţul care a venit cu suma aia, numărând a la Anastase? Nu se ştie, nici nu mai interesează pe nimeni, deşi ar fi interesant de văzut de unde a apărut acea cifră şi de ce. A fost cumva aruncată ca cifra celor 60000 de decedaţi la Timişoara în 89? A fost o intoxicare, dacă da, cu ce scop şi a cui ? Iote că nimeni nu vrea să ştie. Dar am mai bifat o ţigănie cu ocazia asta. A urmat cea de la organizarea înmormântării, în care săracii reporteri mai-mai să fie bătuţi de rudele decedatului care nu voiau să îi lase să intre să filmeze şi ei vata din nările regelui. De, aşa e când întri în ţigănie, ieşi cam şifonat. Nu la fel a ieşit şi domnul preşedinte care a intrat ca un soare şi a ieşit ca un preşedinte reales. Am dormit liniştit după ce l-am auzit pe Dorinel, viitorul semirege, declarând cu glasul tremurând că papa Traian este al doilea tată al lui. Acum am înţeles eu şi sensul expresiei prezidenţiale „ţigancă împuţinată” şi capetele în gură date prin Constanţa şi alte expresii neaoşe de care gura prezidenţială face uz cu atâta largheţe. Frăţia cu Cioabă şi cumetria cu Mondialu a făcut din preşedinte un om nu numai extra-ordinar şi ci multilateral. Şi totuşi pe Florian Cioabă nu l-am auzit niciodată vorbind precum ilustrul nostru preşedinte.
După acest eveniment cu izgonirea reporterilor şi primirea preşedintelui tată, a urmat comanda costumului. După ce toată lumea plângea că nu sunt suficienţi cocoşei să îl aducă pe rege din Turcia, aflăm imediat că „pardesiul” este adus pe 500 de Euro taman din America şi că este dotat cu încălzire centrală şi aer condiţionat, probabil climatronic. Ei da, aşa mai zic şi eu. Nu mai pomenesc de celelalte „pregătiri” că nu mai contează, dar au fost invitaţi să participe toţi supuşii care doreau. Erau aşteptaţi cam 100 de mii de întristaţi. Păi la atâţi participanţi la ultimul suspin, dacă ar fi venit fiecare de acasă cu 4 euro, ar fi achitat onorariul doctorilor şi ar fi lăsat şi un ciubuc peşin doftorilor de îi primeau ăia pe cei din famelie şi în concediu în spital 3 ani gratis. Dar de, aşa e rommul, mai întâi se vaită că nu are apoi aruncă cu banii fără număr dar şi fără rost. De ei nu mă miră, este în tradiţia lor, dar televiziunile care timp de o săptămână ne-au intoxicat cu Cioabă pe 3 ani ce scuză au ? Vorbim de ani de  zile de impresia pe care unii ţigani o fac în Europa, ne plângem că suntem confundaţi cu etnia rromă, că toţi europenii când spun români fie din confuzie fie de răutate spun ţigani, dar să îmi spună cineva ce ar fi crezut un cetăţean străin care a deschis televizorul pe un post tv românesc în ultima săptămână, văzând pe toate posturile, la toate orele, un singur subiect: „regele Cioabă”. Tâmpit să fi fost acel cetăţean european să nu creadă că toată România e în doliu că le-a murit regele, regele ţiganilor. Şi atunci de ce ne mai plângem, dacă ne ţigănim singuri ? Ponta se ţigăneşte cu Băsescu, RTV cu Realitatea, B1Tv cu Antena 3, copii lui Cioabă între ei PNL cu PSD, PSD-iştii între ei. Nici nu se aşeză bine ţărâna pe sicriul ăla cu AC, că începu ţiganiada pe moştenire şi coroană. Cei doi băieţi cucuieţi ai lui Florian au pus de o ceartă pe moştenire de era să se lase cu sânge. Până la urmă ca să nu se facă de cacao, mai făcură răpede o coroană de mahmudele prinse în nituri de aluminiu şi gata, ambele capete se văzură încoronate, unul naţional şi altul internaţional. Ca în filmele cu ţigani. Cine crede că s-a terminat ţiganiada se înşeală. Pentru înveselirea telespectatorilor televiziunile ne-au adus în faţa ochilor câţiva pomanagii supăraţi că nu au primit apă şi suc după ce s-au plimbat pe lângă dric 7 km. Săracii oameni, au fost înşelaţi de prezenţa lui Băsescu la curtea regală, au crezut că a început campania electorală şi fuga şi ei la o sticlă de ulei, un kil de zacăr, un pix şi un breloc. Canci, ca să îl parafrazez pe Împăratul Iulian care supărat că domnul Tudor Barbu şi o domniţă reporter se râdea în studio când vorbea el, împăratul, l-a făcut pe nenea Tudor ca la uşa cortului, lăudându-l că e bun la „dat limbi”. De măi nene Tudore, o şti el ceva împăratul şi poate ştie şi DD că până să pleci din partidul lui, nu deschideai gura fără să pomeneşti numele celui care te-a pus pe listele partidului şi te-a făcut parlamentar. Cine se amestecă cu tărâţele cică că e mâncat de porci.
Acum ţiganiada nu se va termina aici, dihonia abia a intrat în „familia regală”, să vedem cum se termină războiul celor două lalele. Ăla mic era şucărit rău de tot, lu ăl mare nu prea îi mai ardea de declaraţii de presă, situaţia nu e de loc clară. Dar am auzit la unele televiziuni prea curând ţiganizate, unele expresii care mi-au tăiat răsuflarea: „Regina Mamă”, „Consiliu de coroană”, „tradiţii monarhale”.Doamne ajută-mă, dă-mi zile să trec peste această perioadă că dacă o mai ţin televiziunile mult cu Marea Ţiganiadă, o să sparg televizorul.
După înmormântare, ca la noi, au urmat criticile. Unele voci spun că de fapt nu a fost înmormântare conform „tradiţiilor monarhale”, pentru că regele fiind penticostal, nu trebuia să se arunce bani pe traseu, sau penticostalii nu poarte bijuterii şi atunci cum se împacă coroanele cu penticostalul? Lucru încurcat, săraca „casă regală” încercând să împace şi capra şi varza, a făcut-o ca la uşa cortului.
Bomboana pe coliva regală a pus-o însă împăratul. Iulian, alt auto-înscăunat ca şi Cioabă, ca şi Băsescu. Acesta  a făcut un coup de foudre pentru chiloţii Dezvoltării Sociale şi musai să îi ceară de la stăpânire. Fosta madam Cocoş de curând eliberată din ghearele robiei matrimoniale nici nu a apucat să răsufle bine aerul libertăţii că hopa pretindentul. Domnule, mare patimă mare, Junele Iulian, arde ca o flacără cu ochii la chiloţii fecioarei Elena. Acum eu nu ştiu care sunt ”obiceele” pe la fraţii rromi, dar la noi, la români, fata se cere la părinţi sau dacă o inviţi la dans, la bărbat. Nu ştiu ce vrea să facă împăratul cu Nuţi, poate un dans, poate un menaj, dar a cerut-o direct la preşedintele Băsescu. Ce să însemne asta ? Că marele împărat, nu ştie că între Băsescu şi Elena Udrea nu există nici o legătură de sânge sau o şti el ceva ce nu ştim noi ? Să fi schimbat sângele? Nu ştiu, dar declaraţia lui Iulian este cât se poate de serioasă, apelul la domnul preşedinte prin care oferea orice ca să i-o dea sau să i-o lase, fără echivoc. Şi atunci despre ce vorbim aici ? Confuzie, sau informaţii clasificate? Grea situaţie pentru domnul preşedinte care trebuie musai să dea un răspuns împăratului. Păi la cât de plin de solicitudine şi amabil a fost faţă de un amărât de rege, nu poate să îl lase pe Împărat cu ochii în soare nu ? Sau intervenţia sa către Brădişteanu nu s-a datorat „rangului regal” al lui Cioabă ci relaţiilor personale? Păi dacă e aşa e cam nasol, că a făcut uz de prerogativele de preşedinte pentru rezolvarea unei probleme personale şi asta se numeşte trafic de influenţă. Ce spune administraţia prezidenţială?
Acum, uite că veni şi ziua de 23 August, ziua în care expiră interimatul domnului Ponta pe tronul transporturilor. PNL trebuie să sugereze, Ponta să propună, Băsescu să semneze. Aparent e simplu, practic însă e mai greu decât peţitul lui Udrea. După ce Silaghi, înghesuit de madam Kovesi, prietena lui Ponta a cedat presiunilor prezidenţiale, gândind că e mai bine deputat redistribuit de Satu Mare decât ministru de Rahova, Crin, după ce s-a întâlnit şi el cu Băsescu tot aşa pe ascuns, dar fără Dragnea şi Ponta, a decis să cedeze şi el probabil îmbrobodit sau speriat, sau amândouă, ca şi Ponta, de cererile prezindenţiale. Aşa se face că s-a gândit să i-l propună lui Ponta pe Nini Săpunaru. Gluma asta e mai tare decât cererea împăratului Iulian. Şi copii de grădiniţă ştiu că dacă vămile au ajuns la nivelul de performanţă de pe timpul lui Blejnar, asta se datorează bazelor puse de Nini. Pe lângă Nini, Silaghi este crin imperial. Nici Crin nu este chiar aşa de neajutorat să nu ştie că Ponta, sau Băsescu nu îl vor accepta pe Nini, dar l-a împins în faţă la cererea lui Băsescu, pentru a-l pune pe Ponta într-o situaţie fără ieşire printr-o propunere de neacceptat. Dacă îl acceptă pe Nini, Ponta riscă un refuz justificat al lui Băsescu. Dacă nu îl acceptă, riscă un .. scandal în USL care şi aşa tremură din toate încheieturile. Este foarte curioasă poziţia regatului Transporturilor, este clar ca lumina zilei că Băsescu vrea şi insistă ca Ponta să semneze privatizarea CFR sau să o anuleze şi să se facă astfel de râs în faţa Europei, cu două privatizări ratate. Numai în locul lui Ponta să nu fii. Ce mai tura-vura, a început marea ţiganiadă. Mai ieşim din ea ?
Marea țiganiadă

MĂGARUL

 

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu.
Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând.
Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi… Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus.
Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte.
Aminteşte-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curăţă-ţi inima de ură, frică si egoism.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi scutură-te de pământ, pentru ca în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.
“In viata, sunt doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca esti sanatos sau bolnav.
Daca esti sanatos, n-ai de ce sa-ti faci griji.
Dar daca esti bolnav, sunt doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca te faci bine sau daca mori. Daca te faci bine n-ai de ce sa-ti faci griji.
Daca mori, sunt doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca mergi in Rai sau in Iad.
Daca mergi in Rai, n-ai de ce sa-ti faci griji.
Daca mergi in Iad… o sa fii asa de ocupat in a da mana cu toti prietenii tai, ca n-o sa ai vreme sa-ti faci griji
Material primit pe mail.

MĂGARUL

MĂGARUL

 

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu.
Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând.
Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi… Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus.
Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte.
Aminteşte-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curăţă-ţi inima de ură, frică si egoism.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi scutură-te de pământ, pentru ca în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.
“In viata, sunt doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca esti sanatos sau bolnav.
Daca esti sanatos, n-ai de ce sa-ti faci griji.
Dar daca esti bolnav, sunt doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca te faci bine sau daca mori. Daca te faci bine n-ai de ce sa-ti faci griji.
Daca mori, sunt doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca mergi in Rai sau in Iad.
Daca mergi in Rai, n-ai de ce sa-ti faci griji.
Daca mergi in Iad… o sa fii asa de ocupat in a da mana cu toti prietenii tai, ca n-o sa ai vreme sa-ti faci griji
Material primit pe mail.


MĂGARUL

Mai e o speranţă

Acum o săptămână mi-am luat căţelul şi nevasta şi am plecat la munte, cu gândul să stăm în weekend acolo. Am ales Obârşia Lotrului pentru că nu mai fusesem de mult în zonă şi voiam să vedem ce mai e nou şi pentru că mai mergeau acolo nişte prieteni. Din motive tehnice am plecat Sâmbătă dimineaţa, prietenii erau acolo deja deci noi am pierdut o zi. Am găsit un loc de campare undeva pe malul Lotrului la 4 km de Obârşia. Până să ajung acolo, nu am putut să nu constat schimbările apărute faţă de ultima mea incursiune în zonă, şi anume defrişările masive, creşterea apelor lacului Vidra şi apariţia unei pârtii de schi în Zona lacului Vidra. Cum era şi firesc , au apărut ca ciupercile proprietăţile private pe marginea lacului. Sute de hectare de teren împădurit care nu aveau proprietar de zeci de ani aflându-se în gestiunea statului, au devenit brusc private, au apărut “foştiii proprietari” sau “moştenitorii” lor, care au revendicat terenurile din apropierea pârtiei de schi. Dacă ar face cineva o inventariere a acestor sărmani oameni care fuseseră “pe nedrept” expropriaţi de “fostul regim de tristă amintire” ar constata că aceştia sunt consilieri locali, primari din zonă, politicieni, “oameni de afaceri” adică baza societăţii de astăzi. Unul din ei a reuşit să “recupereze” astfel cam 300 hectare de pădure. Săracul om cât o fi suferit el sub fostul regim ştiind că i-a luat “statul” 300 dectare de pădure. Nici Paul ot România nu a reuşit cu toată moştenirea regească să pună mâna pe mai mult de 40 de hectare dar uite că aici, lotrii au mai mult succes. Priveam cum plecau camioanele încărcate cu metri cubi de lemn şi mă întrebam cât va mai dura până o va lua muntele la vale şi se va schimba relieful.Mai era unul Mahomed care aştepta să vină muntele la el, dar asta era numai aşa literar. La noi, dacă se continuă aşa cu defrişările criminale, muntele o va lua la vale şi cei care acuma sunt la munte, peste 10 ani vor locui la şes.
După prima noapte, în care a plouat, tunat şi fulgerat cât pentru tot anul în Craiova, prietenii au plecat şi am rămas singur cu soţia şi căţelul. ne-am mutat locaţia undeva mai aproape de râu, practic chiar pe malul Lotrului, de unde tocmai plecaseră alţi oamnei care luni începeau munca. După cam o oră vin spre noi trei băieţi, tinerei, pe la 20 şi de ani care ne întreabă dacă se pot instala şi ei acolo. Să fiu sincer, mi-a cam stat inima  gândind că vor veni cu manelele şi maşinile tunate şi adio linişte, natură, aer curat, deconectare. Am răspuns totuşi destul de obraznic că nu e nici o problemă, locul nu îmi aparţine, dar să lase manelele la intrare. Mă aşteptam fie să răspundă obraznic (cel puţin la fel ca mine)  fie să dea mărunt din buze, fie să se instaleze fără alte cuvinte. Spre surprinderea mea au plecat să caute alt loc, deşi locul respectiv era ideal. Când i-am văzut plecaţi m-am cam bucurat gândind că voi avea linişte, dar nu se ştia cine va veni totuşi acolo.
După cam o jumătate de oră au venit tot ei, pentru că nu găsiseră nimic mai bun. Erau patru perechi de tineri, vâlceni şi  şi-au cerut scuze că nu au găsit alt loc. De data asta plăcut surprins de bunul simţ mi-am lăsat ţepii jos şi le-am spus că pădurea este a noastră a tuturor sau mai ştii a cărui privat. S-au instalat şi deşi voiam să stau doar două zile am rămas o săptămână şi am plecat odată cu ei. În perioada cât am stat acolo, am avut timp şi să ascult manele şi să discut cu ei şi să ne acceptăm unii pe alţii. Aşa am aflat că sunt vâlceni toţi, că lucrează în străinătate unii în Italia, alţii în Spania, alţii în Anglia, că se cunosc din şcoală şi îşi fac concediile în ţară în fiecare an, dacă se poate împreună, că sunt plecaţi mulţi cu părinţii la muncă afară pentru că în ţară nu găsesc de lucru. Unii erau plecaţi de ani buni. M-am mirat că îşi fac concediile în România când ar putea să rămână  acolo unde alţii dau bani buni ca să se distreze. Am fost surprins să aflu de la nişte copii mai mici decât fiul meu, că nicăieri nu e ca acasă şi preferă să vină în ţară. Dintr-o dată am uitat şi de pădurile tăiate şi de pământul dat pe sub mână “lotrilor” zilelor noastre şi de manele şi mi-au devenit dragi. I-am întrebat dacă intenţionează să se stabilească definitiv în ţările în care lucrează şi mi-au spus cu tristeţe că ar prefera să rămână în România, dar ţara nu le oferă nici o şansă, neavând unde lucra. Unii din ei lucrau în construcţii, alţii erau şoferi, fetele lucrau unele la hoteluri, altele ca îngrijitoare. Nici unul din ei nu se simţea  umilit pentru ceea ce făcea acolo, era o muncă cinstită ca oricare alta, şi ar fi făcut-o şi acasă dacă ar fi fost posibil şi munca le-ar fi fost apreciată. Toţi sperau să strângă suficienţi bani să îşi poată cumpăra sau face o casă în ţară şi să găsească de lucru pentru a  nu mai fi nevoiţi să plece. Să fiu sincer, m-a suprins în mod plăcut maturitatea şi dragostea de ţară neafişată, nedeclarată, doar probată prin modul lor de gândire. Între timp au mai venit şi alţi prieteni şi grupul s-a dublat. A fost poate unul din cele mai frumoase concedii, m-am simţit între ei ca şi cum ne-am fi cunoscut de zeci de ani. Aşa am învăţat că manelele nu sunt otrăvitoare, totul e chestie de acceptare, toleranţă, înţelegere. Adevărul e că nu au ascultat numai manele şi nici nu au fost din cele cu tente “fiţoase”, erau pur şi simplu mai ritmate. Mă bucur că au venit acolo, mă bucur că i-am cunoscut, mă bucur că nu am plecat. Dacă toţi tinerii care pleacă la muncă, sau măcar 60% din ei gândesc ca ei, mai avem totuşi o şansă, nu suntem pierduţi. Acest concediu, a fost pentru mine nu numai o gură de aer ozonat ci şi o gură de aer cu adevărat vital, atât de necesar într-o societate care se transformă zi de zi într-o masă amorfă, insensibilă, indiferentă, în care cei care înainte se băteau cu cărămida în piept că luptă pentru dreptate până la capăt,  schimbă placa, trec în tabăra celor cu care se luptau şi îi lasă pe cei care şi-au pus speranţa în ei, cu ochii în soare. Uite că totuşi nu e totul pierdut, mai e o speranţă. Vă mulţumesc prieteni vâlceni, Casă de Piatră Alex şi Elena, să ne vedem cu bine la anul!



Mai e o speranţă

Holocaustul o afacere evreiasca cu dubla masura

Holocaustul, o afacere evreiasca cu dubla masura



Termenul Holocaust, vine din greacă holókauston, care înseamnă sacrificarea unui animal prin incinerare. În ebraică există cuvântul Shoah care înseamnă catastrofă, distrugere , nenorocire şi care este folosit pentru a denumi ceea ce Holocaust este aproape unanim înţeles. Căutând definiţia sau explicarea acestui cuvânt am găsit:

“1. Great destruction resulting in the extensive loss of life, especially by fire.

2.

a. Holocaust The genocide of European Jews and others by the Nazis during World War II: “Israel emerged from the Holocaust and is defined in relation to that catastrophe” (Emanuel Litvinoff).

b. A massive slaughter: “an important document in the so-far sketchy annals of the Cambodian holocaust” (Rod Nordland).

3. A sacrificial offering that is consumed entirely by flames.”

În Wikipedia , explicaţia este mai simplă şi mai strictă, sau mai exclusivistă: “The Holocaust (from the Greek ὁλόκαυστος holókaustos: hólos, “whole” and kaustós, “burnt”)[2] also known as Shoah (Hebrew: השואה, HaShoah, “the catastrophe”; Yiddish: חורבן, Churben or Hurban, from the Hebrew for “destruction”), was the mass murder or genocide of approximately six million Jews during World War II.”

Astfel cuvântul Holocaust a fost restrâns la procesul de nimicire în masă a evreilor de către nazişti în cel de-al doilea Război Mondial, cuvântul Holocaust, fiind tradus acuma aşa cum l-a răstâlmăcit o anumită propagandă, nu aşa cum îi era înţelesul original. De ce oare ?

Deşi termenul original al cuvântului şi definiţia iniţială se referă la distrugere în masă prin foc iar  în unele definiţii se face referire chiar la armele de nimicire în masă, inclusiv armele nucleare şi deci la Holocaust Nuclear care este reprezentat de drama japonezilor de la Hiroşima şi Nagasaki, nimeni nu vorbeşte de Holocaustul Japonezilor, nimeni nu condamnă SUA pentru acel Holocaust, şi nici statele care au fost de acord cu programul nuclear şi distrugerea nu doar a celor două oraşe (cum se uzitează când se vorbeşte despreHirioşima şi Nagasaki , ca şi cum cele două oraşe ar fi fost simple bucăţi de cărămidă puse una lângă alta fără viaţă în ele) ci şi omorârea a sute de mii de oameni nevinovaţi. De ce ? Există unităţi de măsură diferite? Unii au voie să facă orice în numele Holocaustului, să ceară urmărirea, căutarea, pedepsirea până şi a celor care au fabricat cuiele cu care au fost bătuţi stâlpii din lagărele germane, iar altora, omorâţi, masacraţi, în America de Nord pe timpul expansiunii “civilizaţiei în vestul sălbatic” , de Kmerii roşii în Cambodgia, de comunişti în Rusia şi ţările comuniste, de Turci în Armenia, nici măcar nu li se dă voie să folosească termenul, pentru că termenul Holocaust a fost adjudecat de evrei? Mai trebuie să se dea o lege europeană care să spună clar că termenul Holocaust se va folosi numai legat de evrei şi cu asta va fi clar. Recent, foarte recent, au fost desecretizate unele documente şi astfel s-a aflat că ”Guvernul britanic şi-a exprimat oficial sprijinul pentru bombardarea nucleară a Japoniei, în cadrul unei reuniuni a Comisiei politice mixte din 4 iulie 1945 de la Washington privind dezvoltarea şi controlul energiei nucleare, referindu-se la bombele atomice Tube Alloys (T.A.), nume de cod pentru programul armei nucleare britanice din timpul celui de-al doilea război mondial.”

http://www.realitatea.net/dezvaluirea-ce-arunca-o-noua-lumina-asupra-atacurilor-nucleare-de-la-hiroshima-si-nagasaki_1241076.html#ixzz2bByFmT8g

Acuma înţeleg de ce Angliei i se mai spune şi “perfidul Albion”. Aţi auzit pe cineva să condamne cele două state pentru Holocaustul Japonezilor?Aţi auzit pe cineva să folosească oficial sau neoficial cuvântul Holocaust legat de ceea ce Anglia a aprobat, SUA a executat şi japonezii au simţit? Nuuuuuuuuuu! Din când în când mai vin nişte piloţi americani în concediu prin Japonia cu lacrimi în colţul batistei şi “marchează momentul” regretelor eterne şi atât.

Am mai vorbit într-un articol despre unele ciudăţenii, coincidenţe şi forţări ale Holocaustului. Nu contest procesul sau faptele în sine indiferent unde s-au întâmplat, dar se pare că totuşi pe undeva se exagerează, iar unităţile de măsurare e actelor ca şi vinovăţiile se aplică diferit de la ţară la ţară, în funcţie de simpatii, interese, înţelegeri, politici şi politică. Dacă un stat este sortit pieirii, iar conducerea acestuia acceptă cei 40 de arginţi, atunci în spinarea acestui stat se pun toate relele lumii. Bineînţeles că nu se poate ajunge la gâtul neamului fără trădătorii din interior. “Holocaustul” evreilor din România are şi el parte de acelaşi tratament, fiind recunoscut, acceptat , declarat de un guvern şi un preşedinte pentru care nu există istorie, nu există probe, nu există mândrie, nu există ţară, există doar bani şi interese personale, scaune, funcţii, putere. Hai să vedem ce a însemnat Holocaus în alte ţări, ce s-a întâmplat acolo, care a fost contribuţia popoarelor şi guvernelor la exterminarea populaţiei evreişti, cum tratează acuma aceste ţări subiectul şi cum sunt văzuţi foştii conducători din timpul Holocaustului.

Ungaria

Aproape 600.000 de unguri de origine evreiasca au murit in timpul Holocaustului.

Din cei 825.000 de evrei care trăiau în Ungaria în 1941, aproximativ 63.000 au murit sau au fost asasinaţi înainte de ocupaţia germană din martie 1944. Sub ocupaţie, puţin peste 500.000 dintre ei au murit ca urmare a relelor tratamente, au fost asasinaţi sau deportaţi. Shoah-ului au supravieţuit doar 255.000 de evrei.

În 1938, în Ungaria condusă de Miklos Horthy au apărut o serie de măsuri antisemite care au limitat pentru evrei profesiile autorizate.

În aprilie şi mai 1944, când înfrângerea le-a apărut ca inevitabilă, germanii şi aliaţii lor în Ungaria au început să-i deporteze masiv pe evreii unguri în ritmul de 12.000 pe zi, în principal către Auschwitz.Horty cel care este responsabil de aceste deportări, şi alte măsuri anti-Semite, este încă declarat erou al Ungariei.

Polonia

Aici nu mai e nevoie de nici o prezentare, Polonia a fost împărţită şi ocupată de Ruşi şi Germani în totalitate, polonezii fiind decimaţi braţ la braţ cu evreii aproape mai ales că în Polonia se găsea centrul Diasporei evreieşti din întreaga lume şi cea mai mare comunitate de evrei. Deci nu e de mirare că au murit 6 milioane de polonezi şi evrei la un loc, dar mai mulţi polonezi. Unii polonezi au devenit vânătorii evreilor şi germanofili sau, mai rar, rusofoni. Antisemitismul s-a manifestat cu o mare virulenţă în Polonia. Polonezii le-au reproşat evreilor că au colaborat cu sovieticii precum şi faptul că evreii comunişti au jucat un rol de prim plan în acţiunile represive şi în deportările catolicilor polonezi. Dar au avut loc şi acţiuni de salvare a evreilor. Şi totuşi, Polonia nu s-a recunoscut vinovată de Holocaustul la adresa evreilor din Polonia, ba mai mult, nimeni nu le cere despăgubiri, deşi cele mai multe lagăre de exterminare au fost pe teritoriul Poloniei.

Dacă stăm să ne gândim bine, practic evreii ar trebui să plătească despăgubiri Poloniei, pentru că din cauza numărului mare de evrei din Polonia, au suferit polonezii. Dar Polonezii nu cer despăgubiri. La fel ar trebui să ceară şi românii despăgubiri Israelului pentru genocidul la care au fost supuşi românii sub conducerea evreilor care au adus comunismul în România. Păi dacă Polonia nu este învinuită de Holocaust cu toate lagărele ei de exterminare, pe motiv că germanii sunt cei care sunt responsabili, de ce ar fi învinuită România pentru pogromul de la Iaşi sau deportările din Transnistria şi asasinatele comise Hortyşti în Transilvania sau de armata germană pe teritoriul Basarabiei si Transnistriei, când este ştiut ca toate actele au fost făptuite de germani şi ucrainieni?

Franţa

În Franţa, au fost victime ale Holocaustului 76.000 din 300.000 de evrei care se găseau în această ţară. Doar 3% din deportaţii evrei din Franţa au supravieţuit. Arestările evreilor din Franţa au început din 1940 şi masiv în 1941, iar „deportare evreilor începe la 27 martie 1942, data plecării din Paris pentru Auschwitz a primului convoi”. Mareşalul Petain cel care a condus guvernul pro german sau mai bine spus a ales calea colaborării cu nemţii în schimbul desfiinţării Franţei, a încercat să îndulcească condiţiile impuse de germani. În zona ocupată de hitlerişti, între 16 şi 17 iulie 1942 au fost arestaţi de către poliţia franceză şi predaţi germanilor , 13.000 de evrei. În Franţa, au fost victime ale Shoah 76.000 din 300.000 de evrei care se găseau în această ţară. A recunoscut Franţa acest “holocaust”?Cum tratează Franţa subiectul?

În 2012 preşedintele francez Francois Hollande a recunoscut rolul Franţei în Holocaust, la o ceremonie organizată pentru a marca 70 de ani de la deportarea evreilor din Franţa, dar colaborarea ţării cu ocupanţii nazişti, în vremea războiului, a fost foarte multă vreme un subiect tabu. “Adevărul este că aceste crime au fost comise de Franţa, în Franţa”,a spus Hollande, dar a refuzat să ceară iertare evreilor pentru rolul pe care l-a jucat Franţa în acest episod tragic. De sesizat şi expresia folosită “aceste crime au fost comise de Franţa, în Franţa “ . Deci ÎN FRANŢA, NU DE FRANŢA. Şi uite că Franţa încă mai trăieşte deşi în Franţa şi în zilele astea au loc acţiuni anti-Semite. Mareşalul Petain, eroul de la Verdun dar şi colaboraţionistul care a acceptat să lucreze cu Germanii decât să îi lase să distrugă Parisul, după război a fost judecat, condamnat la moarte, dar apoi pedeapsa i-a fost comutată şi a fost întemniţat pe viaţă. A murit la 95 de ani. Între timp, Franţa îşi reconsideră propria istorie, iar Petain nu mai este văzut ca un trădător de ţară ci aproape ca un salvator. În nici un caz nu a fost declarat criminal de război şi nu a fost învinuit pentru Holocaust, a fost judecat pentru fapte comise împotriva cetăţenilor francezi nu la ordinul altora. În zilele noastre memoria lui Petain este rerevaluată, ca să folosesc un termen la modă.

Italia

În Italia nu au avut loc deportări masive, sau progromuri, aceste erau apanajul celor aflaţi mai la est, pogromul ca termen aparţine ruşilor, popoarelor slave. Deşi foarte apropiat şi prieten al lui Hitler, Mussolini, Il Duce deşi a dat şi el legi anti-Semite, ca toate ţările din sfera germană de influenţă, aliate sau ocupate de Germani, acţiunile făţişe, agresive au fost neînsemnate. Una din cauze a fost obsesia lui Mussolini faţă de evreice. Printre ele se numără Margherita Sarafatti, care şi-a cheltuit o parte din avere pentru eroul ei şi Angelica Balabanoff, primul său mentor politic.Sarafatti a fost amanta şi consiliera politică a lui Mussolini.

Presa din data de 28.01.2013 anunţa că fostul premier italian Silvio Berlusconi, a dat naştere unei noi controverse, pentru că l-a lăudat pe Benito Mussolini, în Ziua Holocaustului, în ciuda legilor anti-evrei adoptate de Il Duce. “Mussolini a greşit când a adoptat legile împotriva evreilor, dar în alte privinţe a fost un lider bun. În mod evident, guvernul de pe timpul lui Mussolini, de teamă că puterea din Germania ar putea ajunge la o victorie completă, a preferat să se alieze cu Germania lui Hitler decât să i se opună”. a spus Berlusconi. Pentru unii declaraţia lui Berlusconi poate constitui o gafă, sau una din nebuniile cu care a obişnuit lumea, dar în fapt a exprimat realitatea şi a dat un exemplu de cum trebuiesc interpretate şi acceptate faptele predecesorilor. Pentru o Ţară, important este supravieţuirea sa ca stat, ca naţiune şi popor, şi uneori pentru salvarea ţării, unii conducători sunt nevoiţi să ia şi unele măsuri mai neplăcute, mai ales pentru alţii. Istoria medievală este plină de asasinate, măceluri crime comise împotriva unor categorii sociale, familii de domnitori, boieri, nobili care prezentau un pericol pentru un anumit conducător sau regim la un moment dat. Nu spun că aceste acţiuni sunt justificate sau e bine că s-au petrecut, spun doar că în judecarea unui moment istoric, a faptelor unui regim sau conducător trebuiesc luate în calcul toate aspectele, toţi factorii, intenţiile, scopurile ca şi variantele sau opţiunile şi apoi pusă eticheta. Mussolini este încă respectat în Italia, patriotismul său nu este pus la îndoială, Il Duce încă impune respect italienilor, chiar dacă a pus ţara la dispoziţia lui Hitler, dar a avut măcar un statut privilegiat, fiind aproape partener al lui Hitler, nu supus. Când italienii au vrut să iasă din parteneriat, au ieşit. Dar Il Duce nu a fost scos din manualele de istorie, cum a fost scos Antonescu la noi, deşi Antonescu a făcut mai puţin rău României decât Mussolini Italiei.

De cele mai multe ori la români eticheta o pun alţii iar noi doar luâm măsurile, forţaţi de cei care au pus eticheta, în interesul lor, nu al românilor. Aşa se face că SUA face presiuni ca România să redea posesiunile bisericii catolice şi evreilor din Transilvania, fără a se întreba cum au fost obţinute acele terenuri de către cei care le reclamă acuma, aşa se face că moştenitorii unui groff întră în posesia unui sat întreg şi lasă un sat întreg fără case şi pământuri, aşa se face că unii maghiari vin cu documente de proprietate falsificate sau obţinute sub regimul Hortyst cu forţa sau prin abuz şi cer să li se dea pământul înapoi, iar justiţia română, conducerea politică, samsarii care conduc ţara, dau tot pretextând că nu au ce face, sunt obligaţi de .. legile europene. Legile româneşti, legile pământului, legile biunului simţ legile dreptăţii nu mai au nici o valoare. Este foarte curios, nu am auzit pe nimeni din CSM să se plângă că prin declaraţiile SUA privind aceste retrocedări, justiţia română se simte ameninţată, presată, stressată, forţată să ia decizii. Nimeni nu constată că se fac presiuni la adresa guvernului sau justiţiei pentru a lua decizii în acest sens. Dar dacă un ziar spune că unii procurori şi judecători fac şi rezolvă dosare la comandă, CSM prin doamna Oana Smith Hăineală sare în sus ca şi când ar fi nimerit cu partea dorsală în urzici.

Spania

Spaniolii nu prea au avut timp de Holocaustul evreilor, ei au avut propriul lor Holocaust dar nu îi pot spune aşa pentru că nu e voie, termenul este rechiziţionat de evrei aşa că ceea ce s-a întâmplat în Spania pe timpul războiului civil şi după 1939 până prin 1950, deşi are toate ingredientele unei nenorociri sau dezastru pentru a anumită parte a populaţiei, nu va fi acceptat de “lumea bună”ca şi Holocaust. Fiind prea ocupaţi cu propriul lor război, spaniolii nu au avut timp de evrei. Cu toate astea, s-a descoperit recent că Franco a dat totuşi o mână de ajutor lui Hitler în problema evreilor. Generalul Francisco Franco le-a ordonat oficialilor spanioli să realizeze liste cu numele a 6.000 de evrei pe care le-a aşezat într-o arhivă secretă cu date despre evreii din Spania. Lista finală, scrie a fost înmânată lui Heinrich Himmler însuşi, şeful SS care este considerat creierul din spatele “soluţiei finale”, în timpul discuţiilor privind posibilitatea ca Spania să se alăture Axei din care făceau deja parte Germania lui Hitler şi Italia lui Mussolini. Până la urmă, din cauza pretenţiilor lui Franco pe care Hitler le considera exagerate, Spania a rămas în afara conflictului mondial. Acuma înţeleg eu de unde a apărut moda asta cu datul bileţelelor la momentele şi întâlnirile oficiale, la investiri, cu ocazia numirilor în funcţie. Orice s-ar spune, la Cotroceni se cunoaşte istoria Germaniei foarte bine. Şi a Spaniei.

În 1996, la cererea evreilor, Spania, ca şi alte ţări a adoptat o lege care interzicea negarea Holocaustului faţă de evrei. În 2011, s-a revenit şi printr-o decizia din 3 iunie, Curtea Constitutionala din Spania a declarat că nici o persoană nu va mai putea fi persecutată pentru exprimarea opiniilor sale faţă de holocaust. Anterior, orice critică expusă la acest subiect istoric era considerata o crimă.

Spre deosebire de ei, Ungaria în februarie 2010 aproba un proiect de lege prin care negarea Holocaustului a devenit ilegală în Ungaria şi este pasibilă de trei ani de detenţie.

La noi, nu există încă o lege sau o exista şi este secretă, ca şi HG-S-1019/2010, dar cei care “ se dau” la evrei şi Holocaust sunt daţi afară din serviciu. În martie 2010 profesorul Vladimir Iliescu a negat existenţa holocaustului în România şi a fost dat afară de la o universitate din Germania unde preda. Domnia sa susţinea că “ da, este adevărat că au murit 20000 de evrei în România, dar asta nu este Holocaust. “ Subiectul este foarte sensibil atâta vreme cât definiţia Holocaustului este tranformată de fiecare aşa cum vrea. Dacă evreii consideră că “sacrificarea unui animal prin ardere” este egal cu termenul calamitate, iar aceasta se aplică numai când este vorba de evrei, atunci oricine are dreptul să considere ce vrea, să dea orice definiţie vrea Holocaustului.

În 2010, şeful diplomatiei române, Teodor Baconschi împreună cu omologii săi din Cehia, Lituania, Letonia, Ungaria şi Bulgaria au iniţiat un demers cerând să se pună sub semnul egalităţii genocidul practicat de regimurile totalitare comuniste cu Holocaustul, astfel încât persoanele care neagă atrocitatile comise de călăii comunişti să răspundă în faţa unei legi comunitare similare cu cea referitoare la Holocaust.



După analizarea “scrisorii celor şase”, Comisia Europeană pentru Justiţie a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru legiferare cu privire la crimele atribuite comunistilor, dar problema trebuie păstrată în studiu. Acestea sunt cuvintele cuprinse în raportul trimis Parlamentului European şi guvernelor celor 27 de state membre UE.S-a justificat prin aceea că ororile comise de comunişti nu au fost îndreptate împotriva unei minorităţi entice. Trebuiau să spună că nu au fost îndreptate împotriva evreilor, ca să fie şi mai clar de ce nu se aprobă. Ar fi fost şi culmea să fie îndreptate împotriva evreilor atâta vreme cât toată lumea ştie că comunismul este opera evreilor.

De ce trebuie să răspundă România, poporul român pentru actele guvernului Hortyst în Transilvania şi ale germanilor şi Ucrainienilor şi ruşilor în Basarabia ? Nu există dovezi că guvernul român al lui Antonescu, armata română, populaţia civilă română (exceptând unele elemente pro naziste , sau membrii ai gărzii de fier sau altor organizaţii extremiste sau progermane, din care unele si-au recâştigat posesiunile recent prin Forumul Democrat German) au organizat, participat sau săvârşit pogromuri sau acte de violenţă la adresa evreilor în România. Unele documente vorbesc despre directive privind deportarea evreilor, Antonescu, ca şi Petain a fost nevoit să dea curs cererilor unei Germanii care nu numai că ştia dar avea şi cu ce să îşi impună părerea, dar aceasta s-a făcut la un alt nivel şi o altă scară decât dacă s-ar fi făcut sub directa coordonare sau conducere a SS-ului sau Gestapou-lui. Există însă probe că Antonescu s-a opus atât diplomatic cât şi practice cerinţelor Germaniei în ceea ce priveşte politica evreiască. Pe teritoriul românesc controlat de guvernul lui Antonescu în drept şi în fapt, nu au avut loc nici un fel de acţiuni antisemnite. Dacă s-au manifestat, acestea s-au manifestat în zonele în care conducerea administerativă sau militară era efectiv în responsabilitatea germanilor, a hortyştilor sau cum era în Basarabia, Transnistria, acţionau diferite grupuri naţionaliste aparţinând altor etnii.

În Ungaria de exemplu, populația conlocuitoare, în special evreii din teritoriile primite prin Diktat au suferit de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial abuzuri și crime comise de autoritățile ungare. În special evreii au fost deportați masiv către lagărele de concentrare în perioada ocupării Ungariei de către Germania nazistă. Aşa ceva nu s-a întâmplat în România. Poate guvernul Antonescu poate fi învinuit că a înlesnit repatrierea evreilor în loc să lupte cu armata germană pentru apărarea lor. Antonescu ar putea fi învinuit că nu a fost destul de dur cu Hitler şi a urmărit mai mult interesele românilor decât ale altor etnii conlocuitoare, sau nu a pedepsit personal abuzurile făcute de trupele germane care tratau România ca pe un stat vassal nu aliat, ( dar în nici un caz ca ruşii după 23 august 44 care au tratat România ca pe o ţară cucerită, ocupată, nu ca pe o parteneră ) dar pentru păstrarea unităţii statale, şi chiar reîntregirea teritoriului, Antonescu a fost nevoit să facă unele sacrificii. Între supravieţuirea unui popor şi a unui stat şi apărarea cu preţul transformării ţării într-o altă Polonie a unor naţionalităţi conlocuitoare, Antonescu a ales să apere unitatea statului fără însă a ordona sau comite acte de violenţă sau crime împotriva altora. Nimeni nu poate nici măcar susţine, dar să mai şi dovedească că guvernul României, armata sau locuitorii săi, se fac vinovaţi de aşa ceva. Şi atunci, de ce din toate statele din care evreii au fost deportaţi, România, românii sunt cei care sunt consideraţi responsabili de holocaust? De ce trebuie să ne cerem noi scuze pentru faptele comise de alţii? Pentru că în loc să îi trimită în lagăre pe Evrei le-au dat voie să plece în Israel împotriva cererilor exprese ale lui Hitler de a-i trimite în lagăre? De ce din toţi foştii conducători ai ţărilor satelite ale Germaniei doar Antonescu este declarat criminal de război, doar România îl reneagă, şi nu mai este voie să fie afişate sau postate tablouri şi busturi sculptate ale Mareşalului? De ce din toate naţiile lumii trebuie să fim noi cei mai necruţători cu eroii nemului? Pentru că aşa a comandat Marele Licurici? De ce trebuie să ne slăvim trădătorii de neam aflaţi sub orizonturi înstelate şi să ne batem joc de adevăraţii patrioţi?

Pe timpul lui Horty, Ungaria a fost printre primele state din Europa interbelică ce a legiferat măsuri antisemite. Încă din 1920 a adoptat legea privind reglementarea admiterii în învățământul superior, scopul declarat al legii fiind „contingentarea cu înțeleaptă chibzuință a numărului studenților”. În realitate, era vorba de limitarea la anumite procente a studenților aparținând naționalităților conlocuitoare. Începând din 1938, s-au luat o serie de măsuri antievreiești. Legea numită „Asigurarea mai eficientă a echilibrului vieții sociale și economice” limita accesul evreimii la viața economică și socială din Ungaria. Circa 250.000 de evrei și-au pierdut locurile de muncă. Peste numai o jumătate de an, parlamentul ungar a adoptat o altă lege antisemită, care stabilea că trebuiau considerați evrei, alături de cei de religie iudaică, toți cei cu un părinte ori doi bunici de religie iudaică în momentul, ori înaintea, intrării în vigoare a legii. Noțiunea de evreu a fost extinsă ulterior prin legea din 1941, privind „apărarea rasei”. „A treia lege evreiască” interzicea căsătoriile mixte. Dar asta nu i-a împiedicat pe Unguri să îl slăvească, să îl comemoreze, pe Horty, americanii nu cer ca acesta să fie declarat criminal de război, evreii nu cer să studieze arhiva Ministerului Apărării Ungar ca să o interpreteze cum vor ei sau să o “cureţe “ de “inexactităţi” . Asta se întâmplă doar în România.

Cine poate explica logic, lingvistic, politic sau oricum ar dori el, de ce Holocaust înseamnă numai evrei, sau numai oropsirea indiferent cât de mică ar fi, a evreilor, de ce alte categorii de oameni, categorii religioase, profesionale, politice, etnice sau economice nu pot beneficia de sintagma Holocaust? A pus cumva poporul evreu monopol pe Holocaust? Dar despre exterminarea a sute de triburi de indieni de către Naţiunea Naţiunilor ce se poate spune? A fost în mod cert o exterminare, au fost ucise milioane de persoane,avem de a face cu o etnie, de fapt mai multe şi totuşi nu îl recunoaşte nimeni. De ce nu sunt băgaţi în puşcărie cei care nu recunosc Holocaustul împotriva indienilor din America de Nord? De ce se folosesc mai multe măsuri în măsurarea dreptăţii ? Şi totuşi cine explică ce înseamnă Holocaust, de la ce cifră în sus vorbim de Holocaust, care este diferenţa între holocaust şi cataclism, dezastru, decimare, nimicire, exterminare, ucidere, accident, deces? Dacă se prăbuşeşte un autocar sau avion cu turişti evrei se numeşte Holocaust iar dacă în autocar sunt români este accident, întâmplare nefericită, neglijenţă sau voia lui Dumnezeu? Cine ne poate explica unde se termină războiul şi începe Holocaustul, cine se poate plânge de Holocaust şi cine are parte doar de accidente şi de la ce număr de victime în sus trecem de la victime la Holocaust? Oare copilaşii care au murit arşi la maternitatea din Bucureşti au murit în Holocaust? Ar trebui să spunem aşa, pentru că au fost sacrificaţi prin ardere pe altarul nesimţirii ministeriale şi a indiferenţei faţă de cetăţean a guvernanţilor. Cine stabileşte regulile, cine decide cum sunt judecate acţiunile şi de ce aceste reguli nu se aplică uniform?

Când se vor aplica aceleaşi legi tuturor, fie conform Comisiei de la Veneţia, fie conform codului lui Barroso? De ce unii sparg oalele şi alţii le plătesc?

Preciz�ri ale Casei Sectoriale de Pensii a MApN

ARTICOL APARUT ȊN OBSERVATORUL MILITAR Nr. 28 (24 – 30 iulie 2013)

ACT REPARATORIU MULT AŞTEPTAT

De la Casa de Pensii Sectorială a M.Ap.N., ni s-a precizat faptul că beneficiarii prevederilor Legii nr. 421/2013 nu trebuie să depună cerere pentru a reveni la cuantumul pensiei din luna decembrie 2010.Toată această operaţiune se va face din oficiu.

 Astfel, începând cu luna octombrie 2013, cei cărora le-a scăzut cuantumul pensiei prin revizuire vor primi pensia în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

Sunt cadre militare care, dupa trecerea în rezervă, au realizat stagii de cotizare, adică au lucrat în sistemul civil.

În cazul acestora, suma calculată ca pensie pentru stagiile de cotizare realizate se va adauga la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010.

Din prevederile alin. (4) ale art. 1,cadrele militare în rezervă sau în retragere trebuie să înteleagă faptul ca pensia pe care o vor primi din luna octombrie 2013 va ramâne la acelaşi cuantum până când suma rezultată din înmultirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii va fi mai mare.

Punctajul mediu anual reprezintă numarul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate, la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionarii. Stagiul complet de cotizare, în cazul cadrelor militare care s-au pensionat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, este de 20 de ani. Legea nr. 263 prevede ca valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflatiei, la care se adauga 50% din crşterea reală a câstigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent. În 2011 şi 2012 această prevedere nu s-a aplicat. Abia în 2013 valoarea punctului de pensie a crescut de la 732,8 lei la 762,1 lei.

Având în vedere detaliile de mai sus, referitoare la art. 1 alin (4) din Legea nr. 241/2013, punctajul mediu anual şi valoarea punctului de pensie, cu riscul de a ne repeta, precizăm urmatoarele:

-chiar dacă valoarea punctului de pensie se va mări, pensiile beneficiarilor Legii nr. 241 vor rămâne la acelaşi cuantum din decembrie 2010, până când suma rezultată din înmultirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual va fi mai mare decât acesta.

Din 2010, cadrele militare în rezerva sau în retragere au primit mai multe decizii de recalculare sau revizuire. Acestea au fost emise pe baza datelor referitoare la veniturile realizate de beneficiari, pe care Casa de Pensii Sectorială a MApN le-a primit. În iulie 2012, a intrat în vigoare Legea nr.112 pentru modificarea şi completarea art. 7 din OUG nr. 1/2011, care a prevăzut că, în situaţia în care prin regularizarea pensiei rezultă sume de recuperare pentru perioada 1 ianuarie 2011-31decembrie 2011, acestea nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.

Prevederile art. 2 din Legea nr. 241/2013, le vom exemplifica prin două situaţii, plecând de la un cuantum ipotetic de pensie stabilită înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 şi a OUG nr. 1/2011.

- Astfel, vom considera că un cadru militar avea, pe baza legislaţiei anterioare actelor normative menţionate, o pensie de 2.500 lei. Prima decizie de revizuire a stabilit un cuantum scăzut, de 2.400 lei. Presupunem că ultima decizie, emisă în luna iunie 2013, stabilea un cuantum de 2.350 lei. În exemplul nostru, diferenţa între suma stabilită şi /sau plătită şi cea legal cuvenită este de 50 de lei pe lună. Perioada pentru care această sumă trebuia recuperată de la pensionar era 1 ianuarie 2012-1 iunie 2013, deci 17 luni. Dar, conform prevederilor Legii nr. 241/2013, aceste sume nu se mai recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.

- În al doilea exemplu, plecăm tot de la o pensie iniţială de 2.500 de lei. Presupunem că prima decizie, din ianuarie 2011, stabilea un cuantum de 2.700 lei, iar ultima, din iunie 2013, un cuantum de 2.900 lei. Diferenţa, de 200 lei/lună, va fi calculată de la data de 1 ianuarie 2011. Casa de Pensii Sectoriala a MApN ne-a asigurat ca se fac toate eforturile necesare pentru ca sumele constatate ca diferenţă să fie plătite pensionarilor până la finele anului 2013.

Legea nr. 241/2013

Art. 1. -(1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, aprobata prin Legea nr. 165/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, ale caror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se platesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

(2) Plata drepturilor banesti prevazute la alin. (1) se efectueaza începând cu data de 1 octombrie 2013.

(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prev`zute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare dupa data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adauga la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).

(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevazut la alin. (1), se mentine în plata pâna când cuantumul pensiei rezultat din înmultirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalcularii sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr.119/2010 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, aprobata prin Legea nr. 165/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

Art. 2. – (1) În situatia în care, ulterior stabilirii si/sau platii drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, aprobata prin Legea nr. 165/2011,cu modificarile si completarile ulterioare, se constata diferente între sumele stabilite si/ sau platite si cele legal cuvenite, casa de pensii sectoriala opereaza, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificarile ce se impun, prin decizie de revizuire.

(2) Sumele rezultate în urma aplicarii prevederilor alin. (1) se platesc în cadrul termenului general de prescriptie, calculate de la data constatarii diferentelor, iar cele de recuperat, prin derogare de la prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se recupereaza, indiferent daca au fost sau nu emise decizii în acest sens.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Sursa: http://www.presamil.ro/OM/2013/28/ziar%2028.pdf



Preciz�ri ale Casei Sectoriale de Pensii a MApN