vineri, 27 decembrie 2013

Două ştiri fără nici o legătură între ele


maidanezul doarme dar nu se predă
Ştirea unu: Schimbare de investitori
Investitorii europeni au renunţat la obiectivul Cernavodă. Se spune că astfel Centrala de la Cernavodă ar fi rămas în aer. Doamne fereşte, încă nu a sărit. Domnul Ponta declară că problema va fi rezolvată de investitorii chinezi care s-au arătat înteresaţi şi au venit cu o ofertă serioasă, fără însă a specifica despre ce e vorba.
Ştirea doi:Marş!
Printre maidanezii României au început să circule zvonuri alarmante. Nu se ştie de unde şi de ce, dar  se pare că cineva le-a pus gând rău. Unii spun că pisicul Ponta le-a pus gând rău şi că răul care li se pregăteşte ar fi echivalent cu o bombă atomică. Deja toate centrele de primire sunt asaltate de maidanezii care spun că mai bine eutanasiaţi decât friptură. Şeful maidanezilor din Bucureşti deja a trimis o scrisoare către Comisia De la Viena prin care reclamă faptul că oficialităţile locale şi centrale nu aplică noua lege a maidanezilor şi că de fapt  ar aştepta sosirea unor investitori. S-au făcut demersuri pentru organizarea unui marş spontan în faţa guvernului  marş  la care au promis că vor veni câteva milioane de maidanezi. Cum era de aşteptat însă şi între ei a intrat dihonia. În cel mai pur stil românesc când e vorba de o grevă, sindicaliştii sunt divizaţi. Ciobăneştii germani vor cu Europa, aşa că au cerut grevă generală. Împotriva lor sunt însă pechinezii care sunt mai mici, dar mai mulţi şi cu mai multe “pile” de familie bună, care spun că totul e o mânărie, că ciobăneştii germani sunt de partea jandarmilor cu care se aseamănă până la identificare, că nu ar reprezenta interesele canine ci pe ale stăpânilor, că prea “pun botul” la tot ce li se aruncă, că sunt “dresaţi” şi fac doar ce li se spune, că nu au personalitate,  că  muşcă la comandă, că au statut privilegiat, că bugetul lor creşte nejustificat,  că primesc grade şi funcţii pe lins mâna stăpânului, etc.
Nu se ştie încă nici în ce ar consta pericolul dar de când cu plecarea investitorilor de la Cernavodă, au înebunit maidanezii. Se anunţă un Crăciun fierbinte. Unele guri mai rele spun că anul 2014 va fi anul schimbărilor radicale, iar la anul, de Crăciun nu se vor mai tăia porcii în România. Dar ce, păcatele mele ?
PS : Pe surse circulă zvonul că o firmă  cu  un nume care se pronunţă pe silabe a cerut monopolul pe rezolvarea problemei maidanezilor. Nu se ştie încă cui aparţine firma dar a promis un sac  de orez pe fiecare maidanez predat.
Două ştiri fără nici o legătură între ele

duminică, 22 decembrie 2013

Rugăminte de Crăciun





sanius
A venit din nou Crăciunul cu colind şi rugăciuni
Ne rugăm din nou la Domnul  să ne facă daruri multe
Să ne facă mai frumoşi, mai deştepti, poate mai buni,
Să ne pună sub brăduţ, daruri scumpe dar mărunte.
Nu mai cerem ca pe vremuri  să ne fie casa casă
  fim sănătoşi şi liberi, să ne crească grâul mare,
Să ne trăiască părinţii, să avem copii la masă,
Să avem lemne în sobă şi cojoace în spinare.
 Nu ne mai rugăm smeriţi cu privirea la icoană
Să ne facă prunul prune, să ne facă rod ogorul
Cerului să ne dea ploaie fără grindină şi mană
Vântului să ne aline arşiţa, setea şi dorul.
Astăzi am uitat că porcul care creşte-n bătătură
Nu se creşte doar cu iarbă, sau cu ghindă de sub munte
Ăl bătrân îi mai trăgea şi câte o-njurătură,
Dar îl mai şi scărpina pe spinare sau pe frunte.
Când se-apropia Crăciunul, sau de Paşte-n primăvară
Şi îşi ascuţea cuţitul ală lung de sub corlată
Îşi făcea o cruce mare cum fac oamenii la ţară
Ca să ierte Domnul  viaţa ce-o lua, nevinovată.
N-aveam brad de milioane, nici lumini sofisticate
Lângă sobă o crenguţă şi un metru de beteală
Dar mi se părea destul şi simţeam că am de toate
Cu  miros de cozonac, nuci, gutui  şi-o portocală.
Nu ştiu ce s-a întâmplat şi cu ce-am păcătuit,
Astăzi când avem maşini, androizi, calculatoare
Nu mai ştim să preţuim ce-am avut şi ce-am iubit,
Astăzi nicio bucurie  parcă nu-i destul de  mare.
Astăzi nici nu mai  simţim cum ni se scurtează viaţa,
N-avem timp  să mai privim către cel de lângă noi
Nu ştim cum ne mor părinţii şi de ce li s-a rupt aţa
n-am văzut că sunt bolnavi, amărâţi plini de nevoi.
Egoişti şi plini de patimi, dornici de înavuţire,
Uneori siliţi de soartă şi de cei ce ne conduc
Luptăm doar pentru avere sau doar supravieţuire,
Nu vedem cum ni se-aşează gâtul şubred pe butuc.
Ne-am schimbat, am schimbat lumea, avem ochii plini de ură
Dacă unul ne opreşte şi ne cere un chibrit
Luăm foc  fără brichetă şi îi dăm doi pumni în gură
Sau cu spray paralizant, cu piper sau doar cu flit.
Asta suntem, asta facem, aşa am evoluat,
Nu mai respectăm nimica, nici măcar pe Dumnezeu,
Făcători de legi tembele de eu-tanasiat
Cerem milă îndurare, dar păcătuim mereu.
Ne-amintim de cele sfinte doar la vre-o înmormântare
Sau când cine ştie cum un copil ni se mai naşte
Şi–l mai pomenim pe  Domnul aprinzând o lumânare
Doar de două ori pe an, la Crăciun şi-apoi la Paşte.
Dar o facem nu cu gândul, nici cu sufletul smerit,
Ci aşa ca să nu zică lumea că suntem atei
Ne-afişăm parşiv “credinţa”  mincinos şi ipocrit
Agăţând-o la ureche, o pereche de cercei.
Vreau din nou Crăciunul nostru cel străbun, sărac dar demn
Când copii colindau şi-ţi urau cu bucurie,  
Când pocneau din bici iar băţul îi era făcut din lemn
Nu pocnea înregistrarea  super-mega -smecherie.
Imi e dor de Moş Crăciunul anilor de altă dată
De nămeţii  de zăpadă şi de nasul îngheţat
De mirosul de  azimă, zahăr ars, gutuie coaptă
De poveştile la gura sobei, spuse pe’nserat.
Doamne, u, nu vreau avere, nu cer bani, nici răzbunare  
Mie dă-mi doar sănătate, pentru mine şi ai mei
Dă-mi de poţi iar bucuria sărbătorilor pe care
Le trăiam din plin pe vremuri  sau…  dă-mi  Moşule, ce vrei! 
Rugăminte de Crăciun

miercuri, 18 decembrie 2013

Jandarmul din Pungeşti ca Stejarul din Borzeşti


jandarmul din pungesti
Când eram mic, se predau în şcoli,printre alte prostii comuniste,  poveşti cu condeiele lui Vodă, Ocaua lui Cuza şi Stejarul din Borzeşti . Foarte impresionantă povestea cu Stejarul din Borzeşti mai ales că noi copii fiind aflam despre ce i s-a întâmplat lui Ştefan cel mare când era mic şi nu e aşa, empatizam fără să ştim ce facem cu micul om mare. Drama copilului care vede cum îi este omorât un prieten, copil şi el, nevinovat, de un pâlc de călăreţi cotropitori (era să spun investitori) te impresiona chiar şi dacă nu era prezentată precum frunza doamnei Udrea sau festivalul Shakespeare.
Astăzi copii nu mai învaţă la tablă sau după carte, cărţile sunt depăşite, s-a introdus învăţământul la distanţă, ca să nu mai mănânce bătaie profesorii de la elevi, s-a introdus internetul în şcoli în loc de internat,  copii îşi iau temele de pe internet cu rezolvări cu tot, fac comentarii ireproşabile vândute de micii afacerişti sau marii profesori on line, nu mai citesc ziare, hârtia costă bani, astăzi educaţia se face digital. Mâine o să ne ştergem la fund cu tableta cum ne-am şters şi cu magnetofonul, cu pick-up-ul, cu aparatul video şi o să facem copii tot digital.
Şi uite aşa copii noştri nu mai citesc poveşti cu Stejarul din Borzeşti dar văd la tv imagini cu Jandarmul din Pungeşti şi o să vrea toţi să se facă jandarmi cum voiam noi copii de pe timpul copilăriei mele să ne facem  oşteni  şi să ne  zbatem cu duşmanii ţării. Ce înseamnă evoluţia, ce aduce revoluţia. Să te cruceşti şi alta nu.
Eu, copil mare dar cu mintea rămasă probabil pe undeva prin meandrele unei copilării pierdute nu pot empatiza cu tătarii zilelor noastre aşa că schimb canalele şi visez la Thailanda, Italia. Nevastă-mea zice că m-am îmbolnăvit, că am dat în mintea copiilor că sunt om bătrân şi minte lipsă că visez la vacanţe şi distracţii  prin Thailanda şi Italia, că stau cu ochii numai pe Rai Uno în loc să mă uit la borfeturile noastre autohtone, că şi acolo la italieni tot curvet românesc circulă pe scene.  Degeaba încerc eu să îi explic muierii că nu la femei mă uit, că nu mă crede. Când i-am spus că mă uit la poliţiştii din Italia şi Thailanda a spus că a bănuit ea că e ceva suspect cu mine  mai de mult, dar a crezut că e de vină vârsta. Şi uite aşa m-am trezit şi eu cu un jandarm în casă care mă urmăreşte mai ceva ca oamenii lui  Maior.
Dar nu am nici o vină, sunt inocent şi fără prihană, nu mă uit la jandarmii străini ca la maşini româneşti pentru că mi-ar place cum arată, că oricum nu se vede nimic de sub vizetele alea,  mă uit şi mă minunez de altceva. Aud pe posturile străine, (că la noi nu se dă aşa ceva, nu e voie de la împărăţie, că cică ar fi ca gripa avioară, se ia pe cablu boala), că este o boală de asta prin jandarmi de te doare capul. Cică ăia din Thailanda şi-au depus bastoanele, căştile şi scuturile pe partea carosabilă ca semn de protest faţă de guvern şi solidaritate cu protestanţii pe care trebuiau ei să îi „săgeteze”. Aşa se face că săracii jandarmi  au doar cotiere şi genunchiere, scuturi … nema. După ei hop şi poliţiştii  italieni care cică ar fi dat cu căştile de pământ tot în semn de revoltă faţă de politicienii care îi trimiteau să sculpteze puţin în carne vie de protestatar.  Păi să fie ei sănătoşi şi thailandezii şi italienii, că la noi asta se întâmplă de mult, nu ştiu la ce se miră lumea. La noi, la Pungeşti,  jandarmii noştri au dat de mult de pământ, dar nu cu căştile, că sunt scumpe, nici cu scuturile că se impută, au dat cu ţăranii uite aşa în semn de protest faţă de clasa politic, aia care nu îi plăteşte şi nu îi echipează corespunzător, nu le dă şenile şi bombe, să poată să treacă fără probleme peste şanţuri şi ogoare, ca o turmă de …tractoare. Au promis jandarmii din Pungeşti că până nu vor fi dotaţi cu şenile personale la purtător şi mine antipersonal, nu încetează protestul indiferent cu cât i-ar plăti Chevron, RMGC sau mai ştiu eu cine pe guvernanţi. Uite aşa! Şi în timp ce străzile thailandeze se acoperă cu căşti şi scuturi, ale noastre se acoperă cu trupuri că cică astea nu se impută, chiar dacă încep să se împută.
Bravo, bravos naţiune, de haram să ne fie, Jandarmul de la Pungeşti e ca stejarul din Borzeşti, înalt, falnic, nu îl dă jos nici o drujbă, nici măcar una luată de pe Mercador, jandarmul din Pungeşti sfidează istoria, timpul, timpurile şi bunul simţ!
Pentru cine nu mă crede, luaţi de vă uitaţi, dar e şest, nu pe şist, să  nu vă prindă consoarta cu ochii la jandarmii altora că aţi terminat cu hrana caldă iar conservele conţin toate E-uri.
Jandarmul din Pungeşti ca Stejarul din Borzeşti

marți, 17 decembrie 2013

Rugăminte de Crăciun


sanius
A venit din nou Crăciunul cu colind şi rugăciuni
Ne rugăm din nou la Domnul  să ne facă daruri multe
Să ne facă mai frumoşi, mai deştepti, poate mai buni,
Să ne pună sub brăduţ, daruri scumpe dar mărunte.
Nu mai cerem ca pe vremuri  să ne fie casa casă
  fim sănătoşi şi liberi, să ne crească grâul mare,
Să ne trăiască părinţii, să avem copii la masă,
Să avem lemne în sobă şi cojoace în spinare.
 Nu ne mai rugăm smeriţi cu privirea la icoană
Să ne facă prunul prune, să ne facă rod ogorul
Cerului să ne dea ploaie fără grindină şi mană
Vântului să ne aline arşiţa, setea şi dorul.
Astăzi am uitat că porcul care creşte-n bătătură
Nu se creşte doar cu iarbă, sau cu ghindă de sub munte
Ăl bătrân îi mai trăgea şi câte o-njurătură,
Dar îl mai şi scărpina pe spinare sau pe frunte.
Când se-apropia Crăciunul, sau de Paşte-n primăvară
Şi îşi ascuţea cuţitul ală lung de sub corlată
Îşi făcea o cruce mare cum fac oamenii la ţară
Ca să ierte Domnul  viaţa ce-o lua, nevinovată.
N-aveam brad de milioane, nici lumini sofisticate
Lângă sobă o crenguţă şi un metru de beteală
Dar mi se părea destul şi simţeam că am de toate
Cu  miros de cozonac, nuci, gutui  şi-o portocală.
Nu ştiu ce s-a întâmplat şi cu ce-am păcătuit,
Astăzi când avem maşini, androizi, calculatoare
Nu mai ştim să preţuim ce-am avut şi ce-am iubit,
Astăzi nicio bucurie  parcă nu-i destul de  mare.
Astăzi nici nu mai  simţim cum ni se scurtează viaţa,
N-avem timp  să mai privim către cel de lângă noi
Nu ştim cum ne mor părinţii şi de ce li s-a rupt aţa
n-am văzut că sunt bolnavi, amărâţi plini de nevoi.
Egoişti şi plini de patimi, dornici de înavuţire,
Uneori siliţi de soartă şi de cei ce ne conduc
Luptăm doar pentru avere sau doar supravieţuire,
Nu vedem cum ni se-aşează gâtul şubred pe butuc.
Ne-am schimbat, am schimbat lumea, avem ochii plini de ură
Dacă unul ne opreşte şi ne cere un chibrit
Luăm foc  fără brichetă şi îi dăm doi pumni în gură
Sau cu spray paralizant, cu piper sau doar cu flit.
Asta suntem, asta facem, aşa am evoluat,
Nu mai respectăm nimica, nici măcar pe Dumnezeu,
Făcători de legi tembele de eu-tanasiat
Cerem milă îndurare, dar păcătuim mereu.
Ne-amintim de cele sfinte doar la vre-o înmormântare
Sau când cine ştie cum un copil ni se mai naşte
Şi–l mai pomenim pe  Domnul aprinzând o lumânare
Doar de două ori pe an, la Crăciun şi-apoi la Paşte.
Dar o facem nu cu gândul, nici cu sufletul smerit,
Ci aşa ca să nu zică lumea că suntem atei
Ne-afişăm parşiv “credinţa”  mincinos şi ipocrit
Agăţând-o la ureche, o pereche de cercei.
Vreau din nou Crăciunul nostru cel străbun, sărac dar demn
Când copii colindau şi-ţi urau cu bucurie,  
Când pocneau din bici iar băţul îi era făcut din lemn
Nu pocnea înregistrarea  super-mega -smecherie.
Imi e dor de Moş Crăciunul anilor de altă dată
De nămeţii  de zăpadă şi de nasul îngheţat
De mirosul de  azimă, zahăr ars, gutuie coaptă
De poveştile la gura sobei, spuse pe’nserat.
Doamne, u, nu vreau avere, nu cer bani, nici răzbunare  
Mie dă-mi doar sănătate, pentru mine şi ai mei
Dă-mi de poţi iar bucuria sărbătorilor pe care
Le trăiam din plin pe vremuri  sau…  dă-mi  Moşule, ce vrei! 
Rugăminte de Crăciun

vineri, 13 decembrie 2013

Prietenii mei infractorii


becali si piturca
Conform ultimelor legi si indicatii promovate de oamenii premierului,  România se pregăteşte să devină ţara infractorilor, a păcănelelor, jocurilor “de noroc” a evitării plăţii datoriilor către stat şi a favorizării câştigurilor bazate pe învârteli . Aşa reiese din ultimele legi pe care Guvernul şi Parlamentul le promovează. Astfel se consfiinţeşte oficial că în România este mai bine să obţii bunuri prin fraudă, pentru că vei fi amnistiat, graţiat, iertat şi reintegrat  sau să câştigi bani din pariuri, păcănele, poker, alba neagra, sau orice formă de înşelătorie sau activitate dubioasă, decât din muncă cinstită, pentru că munca cinstită este taxată, impozitată, sidcalizată, deci pedepsită fără posibilităţi de graţiere. Asta spune guvernul şi parlamentul României. ROMÂNI, MUNCA CINSTITĂ ESTE PEDEPSITĂ ŞI NU SE AMNISTIAZĂ!
Printr-o iniţiativă a guvernului, intenţie care se va materializa printr-o ordonanţă de urgenţă, se va modifica actual lege privind jocurile de noroc în aşa fel încât anumite activităţi şi jocuri de noroc nu vor mai fi impozitate.
Guvernul spune ca nu poate sti care sunt castigurile realizate la unele dintre aceste activităţi printre care şi cele din cazinouri sau JOCURI D ENOROC ON LINE CARE -ASE REŢINE-  ÎNCĂ NU EXISTĂ, dar se “bănuişte ”   că vor prolifera. Cu alte cuvinte se iniţiază o lege “la comandă” pentru cei care vor să se dedea la astfel de activităţi dar nu înainte de a fi siguri că nu vor fi impozitaţi. Ce spuneţi de asta? Nu e aşa că  în România, legile le fac infractorii, iar proiectele de lege sunt băgate pe sub mână direct de cei care vor să fraudeze statul, propunereaca şi activităţile mergând mână în mâna  de la infractori la parlamentari? Cine mai deosebeşte mâinile pe sub masă ? Cea mai mare minciuna este aceea că nu se poate determina câştigul. Cea mai mare manipulare este aceea că pe lângă unele situaţii în care nu există o posibilitate strictă de a verifica venitul obţinut, şi mă refer aici la păcănele, sunt introduase şi cazuri sau câştiguri care pot fi verificate şi monitorizate foarte clar. Dar chiar şi câştigurile la păcănele pot fi înregistrate, pentru că câştiogătorii, la fel ca şi la cazinouri, câştigă fise  sau jetoane care apoi sunt tranformate în bani iar la schimbarea acestora în bani, se poate complete o declaraţie de primire a acestor bani  cu datele câştigătorului, şi duplicatul ei poate fi trimis către organelle fiscale de către firma de jocuri de noroc şi astfel iată că există evbidenţa câştigului. Ca să nu mai spun că impozitul se poate deduce direct din câştig printr-o lege corespunzătoare. Aceeaşi problemă e şi la cazinouri.  Cazinourile opresc ceea ce se numeste caniotă, care înseamna o cotă parte din castig de la participant, cazinourile au o evidenţă clară a câstigurilor fiecărui jucator , pentru că primesc bani şi dau fise, jetoane, cartoane, apoi primesc fisele şi dau banii. Deci povestea cu imposibilitatea aflării câştigurilor este o gogoriţă, făcută să acopere o lege care avantajează din nou câştigurile nemuncite şi frauda. Rezultă deci că dacă nu poate urmări câştigurile jucătorilor, guvernul nu va urmări şi nici impozita nici câştigurile firmelor şi patronilor de cazinouri, deci acestea vor frauda categoric statul român, pentru că conform opiniei guvernului, “autorităţile nu pot afla câştigul acestora”. Iată deci o nouă sursă de fraudare şi de bani negri pentru partide, pentru guvern. Acesta este interesul guvernului Ponta.
Guvernul Ponta nu luptă pentru înlăturarea fraudei fiscale ci pentru încurajarea acesteia.
 Şi mai este un caz  S-a  introdus în parlament o lege a amnistierii prin care anumite categorii de infractori să fie eliberaţi. În timp ce ţara este vândută companiilor private  prin legea minelor, ce mai rămâne din ea este dată pe mâna infractorilor care vor fi eliberaţi.  Marţi se va vota o lege prin care infractorii vor avea şi ei dreptul de a se “reintegra” în parlament, guverne, ministere şi de a li se curăţa cazierul, pentru că actuala lege a amnistierii, pe ei îi vizează şi faptele săvârşite de politicieni şi odraslele lor. Asta îl preocupă pe domnul Ponta. Asta este grija guvernului , apărarea drepturilor colegilor infractori, a pasionaţilor de jocuri de noroc, fie ei antrenori ai echipelor de fotbal sau oameni ai legii care deturrnează fondurile instituţiilor ,  încurajarea fraudei şi a câştigurilor nemuncite, pentru că şpaga dată de cei în cauză intră direct în buzunarele celor care au grijă de soarta lor, nu în bugetul statului. Nu e mai convenabil aşa ?
Interesant este şi cum a fost votată legea în comisia juridică a Camerei Deputaţilor.  Ia citiţi şi vă cruciţi:

Proiectul de lege privind aministierea propus de deputatii Nicolae Păun şi Madalin Voicu a fost amendat luni noaptea la secret de către deputaţii jurişti. În timp ce la şedinta Comisei Juridice se discuta legea lobby-ului, o parte din membrii comisiei s-au întîlnit separat într-o altă sală şi au amendat legea amnistierii.”
Deci legea amnistierii puşcăriaşilor de lux gen Năstase,  Solomon, Becali , Voicu, este votată de colegii lor parlamentari în cel mai pur stil infracţional, pe sub masă, şmechereşte, palmat, aşa cum se ascund cărţile la poker. Păi e şi normal, o infracţiune se ascunde cu altă infracţiune, un infractor este salvat de alt infractor. Nici nu se putea mai bine . Trăiască România infracţională, trăiască România infractorilor amnistiaţi, căci a lor va fi România!

Prietenii mei infractorii

joi, 12 decembrie 2013

Pungeşti : Cine şi cu ce scop manipulează?


jandarmii in tailanda
Lupta pentru gazele de şist începe să ia turnuri specifice. După ce păstrarea sub tăcere a importanţei  procedurii nu maidă dă roade s-a trecut la măsuri în forţă atât de o parte cât şi de alta. Adversarii manipulaţi  sau manipulatori mai bine spus ai exploatării gazelor de şist, sau adversarii Chevron, căci sunt şi din aceştia printre cei care protestează  fără a fi împinşi de la spate, au trecut la acţiuni ofensive atacând  forţele de ordine şi distrugând. Nu este exclus ca la astfel de acţiuni să se fi dedat şi oameni infiltraţi  de către apărătorii exploatării, tocmai pentru a da ocazia şi dreptul intervenţiei în forţă a jandarmilor.  La rândul lor jandarmii  au trebuit “să răspundă acestor provocări” iar dacă au făcut-o cu prea mult zel şi uneori au uitat de principiul echilibrului de forţe, pentru ei este scuzabil, pentru protestanţi este palpabil. Bineînţeles jandarmii pot prezenta presei şi instanţelor  şi săbii şi bombe şi rachete cu rază medie de acţiune dacă vor, spunând că au fost confiscate de la protestanţi, nimeni nu poate dovedi dacă acestea nu au fost scoase din recuzita sau depozitul de “probe” de la meciurile dintre galeriile de fotbal sau de la fraţii ucrainieni sau moldoveni sau au aparţinut unor  “infiltraţi” cu bună ştiinţă printre prostestanţi. Neputând dovedi nimeni cu adevărat de unde sunt, în faţa judecătorilor, a presei şi a celor care privesc, dovada e dovadă nu ?  Între unii şi alţii adică între jandarmi,  politicieni manipulatori, de oricare parte  ar fi ei între cei  plătiţi, stau  din păcate cei care protestează paşnic, fără a fi plătiţi sau  stimulaţi de unii sau alţii şi în ultimă instanţă populaţia încă indecisă care nu ştie ce să mai creadă,  în ale căror capete se sparg toate oalele.  Dar pentru că folosirea forţei nu este bine văzută şi taberele se învinuiesc una pe alta, s-a trecut la acţiuni de intoxicare,  la ascunderea urmărilor şi prezentarea acestora sub legende specifice, unele din ele penibile.
Pe internet a început să circule un material despre generalul de jandarmi  în rezervă Constantin Ion de la Brigada Mobilă din Craiova. Iată ce se spune pe net:
“La Pungesti va iesi macel , mii de jandarmi au fost mobilizati pentru a pleca spre tabara . Doar un ADEVARAT comandant , general de brigada , sef al Jandarmeriei din Craiova (un OM pe care-l cunosc de o viata si care l-a fugarit cu ditamai cutitul pe Ioan Rus cand acesta era ministru de Interne si l-a scuipat in cap , la propriu , si pe Blaga cand era ministru de interne) , S-A OPUS ORDINULUI , ba l-a mai si injurat pe Stroe ! Asa ca azi , cand Stroe a dat ordin ca brigazile mobile din tara sa fie mobilizate la Pungesti , i-a tunat la telefon ministrului , apoi sefului jandarmeriei : “Tu sa ordoni lui ma-ta sa incalce legea , MIE nu ! Du-te ba , tu cu castravetii tai din minister , ca baietii MEI au treaba : sa PRINDA INFRACTORI , nu sa bata cetateni nevinovati ! Dar daca insisti , imi pot trimite baietii , dar nu la Pungesti , ci la tine in minister , ca sa te lege de scaunul din birou , sau sa-ti puna un calus in gura !” . ACESTA ESTE OMUL CARE INTR-ADEVAR AR MERITA SA FIE MINISTRU DE INTERNE : GENERALUL DE BRIGADA ION CONSTANTIN , PRIVITI-L “
La acest material este ataşată şi o fotografie cu domnul  colonel Constantin Ion. Pentru cei care vor să afle adevărul  nu doar să se lase manipulaţi pot să anunţ că domnul general de brigadă Constantin Ion este pensionar de două luni de zile, Brigada Mobilă de Jandarmi  Craiova are alt comandant,  deci informarea care circulă  este o manipulare grosolană.
 Am încercat să îl contactez telefonic pe domnul general dar nu am putut. Cert este că nu putea primi ordin să se prezinte la Pungeşti atâta vreme cât NU MAI ESTE COMANDANT  ci pensionar. Nu pot confirma sau infirma dacă cuvintele care i se atribuie şi atitudinea faţă de unii miniştri de interne ar fi reale, dar din câte îl cunosc, un astfel de limbaj nu îi caracterizează şi atunci se pune întrebarea cine, de ce şi ce interese urmăreşte cu asemenea dezinformări şi manipulări? Nu ştiu, dar ştiu că fac parte din genul de război psihologic prin care oamenii, cei care privesc de pe margine pot fi determinaţi să susţină o tabără sau alta. Oricine ar fi la baza acestor dezinformări numai de bune intenţii nu poate fi învinuit.
O altă încercare de manipulare, dar mult mai subtilă şi mult mai mascată o face renumitul ziar DC News, dacă nu cumva este vorba pur şi simplu de  un material al unui amator în ale jurnalisticii.
Redau şi aici informaţia aşa cum a fost postată pe internet:
 Tânărul originar din  Braşov, care i-a acuzat pe jandarmi că l-ar fi lovit la Pungeşti, a fugit din spital imediat după ce i s-a făcut radiografie şi medicii au constatat că nu suferise leziuni. Potrivit medicilor de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, tânărul din Braşov care a ajuns la unitatea medicală în urma confruntărilor cu jandarmii de la Pungeşti a fost diagnosticat, în urma consultului de specialitate şi pe baza propriilor declaraţii, cu traumatism toracic minor.
 Imediat după investigaţiile medicale făcute la Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU), braşoveanul a fost direcţionat către un alt specialist, pentru efectuarea unei radiografii prin care să se constate dacă are probleme la torace.
 ”Pacientul trebuia să revină la UPU pentru a fi analizat rezultatul radiografiei, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Ulterior, am constatat că, de fapt, tânărul a fugit din spital. Oricum, în urma radiografiei făcută, s-a observat că nu are nicio leziune, fiind vorba doar de un traumatism toracic minor”, a declarat, duminică, şeful UPU Vaslui, Carmina Piseru, conform Mediafax.”
Ce aflăm de aici ? Aflăm că persoana care a fost lovită la Pungeşti a refuzat să mai stea în spital şi că rănile sau traumatismul sunt minore. Dar titlul şi modul în care este prezentată ştirea, anume că tânărul “a fugit din spital” şi că “nu are nicio leziune” arată că de fapt informaţia care se doreşte transmisă este că tânărul este un mincinos, că a fugit la propriu din spital, deci de răspundere, că ar avea ceva de ascuns sau că a minţit cumva. Dar probabil ziariştii de la DC News ar fi vrut să mai vadă pe cineva cu piciorul rupt ca să poată spune şi ei că tânărul are leziuni. În încercarea de a manipula sau în prostia autorului articolului, oricine ar fi el,  acesta îşi dă cu stângul în dreptul când declară că “s-a observat că nu are nicio leziune” dar în continuare declară că e vorba de “un traumatism toracic minor”. Păi stimaţi ziarişti de la DC News, ori nu este nici o leziune, ori este un traumatism toracic, fie el şi minor, trebuie să vă decideţi. Dacă pentru domnii de la DC News traumatismul toracic nu este o leziune atunci le doresc numai traumatisme toracice minore la fiecare 5 minute, că nu e nici o problemă pot fugi, pot face sport în continuare. În plus, la cum sunt trataţi bolnavii în spitale şi bolile cu care pleacă acasă după internare, nici cei grav bolnavi nu prea stau prin spitale. Nu vreţi să vă convingeţi? Mergeţi la Ploieşti.
 Până să decidă DC News care este problema cu traumatismele toracice, să sperăm că cei ce citesc astfel de “ştiri” să fie suficient de înţelepţi să sesizeze manipularea.
Pentru cei cu informaţia cu domnul general Constantin Ion, le recomand ca data viitoare când mai vin cu astfel de ştiri, în loc de fotografii cu generali de jandarmi cu grade de colonel,  comandanţi ieşiţi la pensie, să vină cu fotografii de genul celor din Thailanda, unde jandarmii au refuzat să facă ce au făcut jandarmii la Pungeşti şi şi-au depus echipamentul pe şosea, în semn de solidaritate cu protestanţii. Pe când o astfel de fotografie şi la noi, că de manipulări suntem sătui.
JANADARMI ÎN THAILANDA


http://www.dcnews.ro/2013/12/tanarul-care-a-acuzat-jandarmii-ca-l-a-lovit-la-pungesti-a-fugit-din-spital/
Pungeşti : Cine şi cu ce scop manipulează?

marți, 10 decembrie 2013

Călători în timp în România

 
vlahuta
Sunt nenumărate dovezile care arată că totuşi există călători în timp că se poate circula dintr-o epocă în alta. Există fotografii, există filme cu persoane care acum 100 de ani foloseau telefoane celulare. Experimentul Philadelphia a demonstrat că se poate. La noi în ţară, Caragiale, Eminescu au călătorit în timp şi apoi s-au întors şi au descris ceea ce au văzut. Aproape toate schiţele şi piesele de teatru ale lui Caragiale descriu fapte, moravuri, personaje ale zilelor noastre. Coana Zoiţica, trăieşte în zilele noastre, nimeni nu a dovedit că ar fi existat la momentul scrierii Scrisorii Pierdute. Pristanda se poate vedea astăzi la Pungeşti, în Piaţa Universităţii, peste tot unde este nevoie de el, peste tot unde puterea are nevoie de forţă fără minte, fără conştiinţă.Ţara e plină de Trahanachi impotenţi,  şpăgari care se pretind curaţi dar fac averi pe numele şi spatele familiei,  de Caţavenci ziarişti, moguli de presă care îşi  schimbă  opiniile  după cum curge la ţeavă şi după cum sunt strânşi cu uşa.  Jigodii şantajiste circulă prin toate partidele, la toate nivelurile chiar la nivelul cel mai înalt, pomenite chiar de cei cocoţaţi în fruntea ţării care se mai şi laudă că pot face faţă şi celui mai ordinar şantaj.
La pleiada călătorilor în timp se adaugă Alexandru Vlahuţă. Citiţi poezia de mai jos,  nu vă va răpi mult timp şi veţi vedea că Vlahuţă a călătorit în timp ÎN ZILELE NOASTRE, în epoca Băsescu, altfel nu ar fi vorbit de cârmaci, de valuri, de vase, de aleşi pe care “îi vrea ţara” . Nu, nu pot crede că ţara nu a evoluat de loc din 1880 încoace sau chiar a involuat în acest grad. Mai dregrabă cred în călătorii în timp, e mult mai convenabil să cred că Vlahuţă, Caragiale, Eminescu, Goga,  au călătorit în timp şi au descris în operele lor România văzută în acele deplasări, decât să cred că în 200 de ani nu am evoluat de loc, sau  dacă am evoluat cumva, în ultimii 24 de ani am coborât cu 200 de ani în istorie.
Citiţi şi spuneţi că nu am dreptate.

Cârmacii

    Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea
    Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea
    Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase,
    Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase
    Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei,
    Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei,
    Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți,
    Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți.
    I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi,
    Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi,
    Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie
   Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie
    Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai
    rămas teafăr.
    Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr.
    Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate
    Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate,
    La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară
    Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . .
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară!
    Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini
    O să pierdeți cârma țării ș-or să vină alți stăpâni.
    Deci, pârjol și jaf! Opinca hoitul să rămână os
    Ca să nu mai aibă alții, după voi, nimic de ros.
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri și-n dantele
    Vă-nveliți a voastră carne, voi, ce-n câteva inele
    Purtați hrana ce lipsește unei jumătăți de țară,
    Spuneți, nu cumva vrodată s-a-ntâmplat să vi se pară
    Că a voastre diamante se topesc și vi s-arată
    Ca atâtea lăcrimi curse dintr-o geană întristată?
    Vai, acele pietre scumpe ochi focoși sub geana serii
    Credeți voi că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile țării!
    Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână
    Călărețul, o maimuță, care ține-n a ei mână
   Frâul tău a ta viață. Du-o unde vrea să meargă!
    Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă,
    Iar când frâul tău îl strânge, de-ți trosnesc dinții din gură,
    Te oprește: să răsufle vrea scârboasa pocitură.
    Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns!
    A lor gheare-nfipte-n pieptu-ți fără milă l-au străpuns
    Și-n bucăți împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
    Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
    Ăști nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
    Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi.
    Și călări pe tine, țară, se cred zei aceste bestii,
    Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii.
    Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială
    Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală
    De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma țării
    Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării!
    Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de samsari
    Prin tertipuri și prin intrigi au ajuns puternici, mari,
    Și când vezi pe-a vieții scară unde-au fost și unde sunt,
    Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeți și crunt
    Privesc azi din înălțime spre norodul tăvălit
    În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
    Când te uiți cum se răsfață, cum își fac de cap mișeii,
    Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!
    Ș-apoi, după ce-au dat palme, și-au scuipat în fața țării,
    După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
    După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
    Au curajul acești oameni de nimic, acești mișei
    Au curaju-n fața lumii ca să strige-n gura mare:
    Ne vrea țara! Îi vrea țara? Auziți nerușinare!
    Vai, de-ar fi pe voia țării, știți voi unde v-ați trezi!
    Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!
    Cum să mai vedem în țară cinste, muncă, propășire,
    Când spoiala azi e totul, când vezi că prin lingușire
    Și fățărnicii, netoții, au ajuns așa departe!
    Cum să-ți mai trudești viața ca să-nveți puțină carte
    Când te uiți că-n astă țară, dată pradă celor răi,
    Înțelepții sunt victime, ticăloșii sunt călăi!
    Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ți mască, fă-te blând,
    Pleacă-ți fruntea ta cucernic, bate-ți pieptul tău strigând:
    Scumpa, draga Românie, idolul vieții mele!
    Și când vei fi Leu, pisică, scoate-ți ghearele din piele!
    Iată norma după care poți s-ajungi unde poftești!
    Ș-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să roșești,
    Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi,
    Cearcă-ți sabia în gâtul conștiinței tale-ntăi!
    Asta-i lecția pe care o lăsați posterității!
    Ah, cumplit v-ați râs de lege și de cumpăna dreptății,
    Și de oameni, și de țară, și de tot ce-i sfânt pe lume!
    Peste veacuri depărtate vor pluti a voastre nume,
    Și vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiți,
    Nici atât de cruzi la suflet, nici atât de iscusiți.
Scrisă de Alexandru  Vlahuţă- scrisă în 1881 după o vizită în România anilor 2013.

Călători în timp în România

luni, 9 decembrie 2013

De ce nu râde vaca


la vache qui rit
La vache qui rit este o marcă de brânză topită franţuzească parcă. Dar pe lângă asta este un nonsens. Este un non sens pentru că nu ştiu dacă a văzut cineva o vacă râzând.  De ce or fi găsit francezii  numele ăsta  pentru brânză nu ştiu. Poate tocmai pentru că ştiau că vacile care râd sunt foarte rare, dacă nu chiar imposibil de găsit şi atunci ca să facă lumea să creadă că ei au ceea ce nu are nimeni, au decis să dea numele acesta acelei mărci de brânză.
Pe vremuri exista o întrebare, ceva gen Radio Erevan: De ce nu râde vaca ? Răspunsul era simplu, cădea ca un trăznet şi te lăsa fără replică, sau te pufnea râsul: „ păi tu dacă ai face sex odată pe an şi ai fi muls în fiecare zi ai avea chef de râs?” Ce să mai spui în faţa unui asemenea argument?
Am observat în ultimul timp că românii nu mai spun bancuri, nu mai fac bancuri, când se întâlnesc se ocolesc, ţin privirea în jos, răspund grăbiţi la întrebări, nu mai merg la chefuri  chiar dacă  se mai găsesc ceva bani, nici la revelioane nu se mai distrează ca altă dată. Merg la masă, bagă nasul în farfurie, se apucă să caute prin farfurie să găsească defecte şi noduri în papură pentru a putea să spună că din cauza aia nu are chef sau nu i-a plăcut revelionul, iese cu nevasta la dans, dansează ca să nu zică lumea că nu se înţelege cu nevasta, apoi vine la masă şi începe să se uite la ceilalţi. Aruncă câte un zâmbet forţat la unul  sau la altul mai pune absent în pahar, beau cu gândul la şeful care o apreciază mai mult pe fufa aia care nu face nimic decât râde şi stă cu nasul în calculator, dau paharul peste cap cu duşmănie şi apoi ies la o ţigare, sau să se răcorească sau aerisească  dacă nu fumează. Şi uite aşa trece şi noaptea de revelion, vai ce ne-am distrat.
Nu mai râdem,  nu mai avem chef de râs, nu mai avem chef de distracţii, de întâlniri, de onomastici, la sărbătorile naţionale mergem pentru fasole cârnaţi mici şi bere, sau ca să vedem cine cu cine se mai ceartă să nu pierdem evenimentul. În curând vom ajunge, dacă nu am ajuns deja să luăm locul vacii. O să inventeze tot francezii, că şi aşa ne iau la mişto de câte ori au ocazia, un nou sortiment de brânză, sau salam, sau cârnat sau iaurt, „Le rom qui rit ”. Răzbunarea e dulce nu ? Şi cum să râdă românul dacă este muls în fiecare zi şi întrebat de sănătate odată la 4 ani, nici măcar anual, ca vaca.
De ce nu râde vaca

vineri, 6 decembrie 2013

Cel beat, cel mic, cel galben

 
ponta si dragostea fata de putere
Se ascute lupta de clasă. Cu cât ne apropiem de 2014 şi alegeri cu atât se înteţeşte Campania electorală, promisiunile, palmele date adversarului din ce în ce mai făţiş, din ce în ce mai neortodox. Nu mai poţi intra într-o intersecţie, că dacă nu eşti atent te trezeşti cu o scatoalcă sau chiar un par în cap. Mă refer la cei care sunt implicaţi în campanie.
Cel beat, matrafoxat, matolul, cum este gratulat de purtătorul de cuvânt al guvernului cu blagoslovirea premierului, nu scapă nici o ocazie să pună piedici, frâne oricărei iniţiative venite din partea coabitatorului pentru orice motiv cât de mic ar fi el. Că e vorba de taxe pe carburanţi că e vorba de pensii, că e vorba de investiţii de bani, primiţi sau daţi, bugetari sau galbeni, nici un motiv nu este scăpat pentru a sparge imaginea din oglinda PSD sau USL. Aşa că beatul îl potcoveşte pe Micul Ponta  cu fiercare ocazie, cu afirmaţii, decizii, învinuiri, frâne pentru orice. După ce pe  timpul vizitei celui galben a încercat să caroteze pe cât posibil evenimentul ba organizând o şedinţă a CSAT care practic putea aştepta, sau se putea face înainte, după ce a încercat să arate că noua “orientare” a politicii este antieuropeană, după ce şi-a pus  foştii prim miniştri să mai rupă câte o halcă din “succesul” proiectelor chinezeşti, matrafoxatul a trecut la artileria agrea,  făcând declaraţii fără precedent vizavi  de Moldova, exact când situaţia în Urcaina se tensiona. Dar asta nu contează pentru şeful diplomaţiei, când e vorba de a lovi în adversarul politic sau coabitantul. Deşi ştie mai bine ca oricine că problema unirii cu Moldova nu poate fi abordată decât la pachet cu cea a împărţirii şi cedării Transilvaniei şi că problema nu se poate rezolva decât la nivel  Rusia-UE-USA aşa cum spuneam mai de mult şi cum au spus-o şi alţii mult mai direct,  cel beat se gândeşte să câştige electorat politic în preajma lui 1 Decembrie  fluturând steagul unirii. Oare românii or fi orbit toţi, încât  să creadă în dorinţa de unire a lui Băsescu când el chiar de Ziua Naţională stă separat de tribuna guvernului de parcă Guvernul ar fi duşmanul său şi ar aparţine altei ţări? Ce unire poate dori un om care  întărâtă lucrătorii la privat împotriva celor de la buget, medicii împotriva profesorilor, militarii activi împotriva rezerviştilor, civilii împotriva militarilor, jandarmii împotriva poliţiştilor, populaţia activă împotriva pensionarilor? Cum poţi să crezi în dorinţa de unire a unui om care a adus societatea românească la stadiul de colonie şi cerea renunţarea la suveranitate de dragul  unor State Unite ale Europei în care doar el crede?
Cel mic fie  el Titulescu sau Ponta, dar tot mic, nu se lasă cu nimic mai prejos. Aceeaşi propagandă ieftină, populistă, aceleaşi sloganuri “înduioşătoare” aceeaşi grijă prefăcută faţă de soarta celui pe care  îl beleşte şi el la concurenţă cu fratele de coabitare. El pune taxe şi impozite, dă mână liberă baronilor locali să jupoaie cetăţenul  ca să nu îi mai ceară lui banii pentru sprijinul acordat la alegeri, dar nu uită să asmută aceiaşi cetăţeni de a căror grijă “nu poate să doarmă” împotriva celui care – acoperit totuşi de lege- promite să pună piedici viitorului buget. Este nu jenantă, ci pur şi simplu penibilă încercarea lu ăla mic de a scoate lumea la proteste împotriva lui Băsescu pe motiv că din cauza lui nu ar mai putea el să le mărească pensiile. Care mărire, că ceea ce vor primi din aşa zisa mărire, vor pierde triplu prin taxele şi impozitele la care a dat mână liberă prin “descentralizare”. Aşa că încercarea pionierului Ponta de a se victimiza şi de a pune pe Beau – Beau Băsescu în faţa tancului românesc  este penibilă. Cu toată lovitura de imagine realizată local prin vizita sau mai bine spus promisiunile de infuzie ging-seng, românii nu mai sunt dispuţi să se îmbete cu apă rece şi nici să se mai lase târâţi în bătălii care nu le aparţin. Dacă ar fi după ei ar asista liniştiţi la   circul Ponta-Băsescu până ce unul din ei sau amândoi ar cădea în genunchi şi nu s-ar mai putea ridica. La ora asta un sondaj de opinie real i-ar arăta pe amândoi foarte apropiaţi unul de altul şi adevărul e că nimeni nu îi mai poate despărţi aşa sunt de încleştaţi şi sudaţi de actul pe care l-au semnat şi setea de putere. De fapt lui îla mic îi place puterea încă de mic-mic. A apărut pe piaţă o fotografie de la Congresul al XIII -lea al PCR în care, dacă fotografia nu e trucată, nu există nici o îndoială că micuţul cu breton şi ochelari de lângă toaşu,  este micul Titulescu. Aştept să văd dacă şi aici se va invoca pixelul albastru.
Cel galben a venit a semnat, a plecat. După ce a adus primăvara în sufletul ăluia mic, Li a plecat să arate acasă ce a primit de la Zgonea şi cum stătea el la prezidiu. Cât se va realiza din ce şi-a propus, cât va respecta ăl mic din ceea ce a promis, nici Budha nu ştie.Nu este exclus ca hărtiile semnate să ajungă la budă.  Ceea ce va rămâne sigur din marele proiect este circul făcut de cei doi coabitanţi cu această ocazie şi gura căscată a românilor. Deocamdată nimic nu este sigur. Unii spun că toată sceneta a fost făcută pentru a forţa mâna Europei atât spre deschiderea relaţiilor cu China cât şi spre sprijinul lui Ponta în defavoarea lui Băsescu. Adică un fel de “ dacă voi nu mă vreţi, ei mă vor”.
De fapt şantajul este moneda forte care nu se devalozirează niciodată. Mai nou, în bătălia sa pentru aprobarea bugetului, domnul Ponta scoate pa piaţă  comisia parlamentară pentru investigarea împrumutului pupilei prezidenţiale. Mesajul e clar: “aştept să votezi bugetul. Faci fiţe cu bugetul, fac fiţe cu comisia, aşa că mingea e în curtea ta matrafoxatule!” Mai clar de atât nu se putea şi am ajuns ultima ţară din lume dacă premierul şi preşedintele îşi trimit astfel de mesaje mai mult sau mai puţin voalate. Faptul în sine arată cât de mult îi doare pe amândoi de soarta cetăţenilor, pentru că de fapt ei se bat pentru scaun, nu pentru binele cetăţeanului aşa cum tocmai se laudă cel beat,  în cadrul programului “cucul de la ora 18.30” unde  a anunţat că nu va da aviz creşterii preţurilor la carburanţi. Mă uit cum îi curg lacrimile pe umerii pensionarilor care vor fi cei mai afectaţi după cum spune cucul în persoană şi mă întreb dacă este acelaşi cuc sau acelaşi om beat care afirma acum 2 ani în parlament că “trebuie să micşorăm numărul pensionarilor”.”Am spus eu aşa ceva? Înseamnă că am fost beat” ar spune cucul acuma. Primele măsuri cu adevărat reale pentru implementarea acestei directive europene fuseseră déjà implementate de guvernul Boc prin acceptarea unui program criminal şi la propriu şi la figurat, numit “Codex Alimentarus”. După el s-a încercat reducerea pensiilor cu 15% dar nereuşită, şi apoi s-a dat liber programului dereducere  pe cale naturală a numărului de pensionari. Realizarea acestui deziderat   se atinge prin:
-          Micşorarea la minimum posibil a numărului de spitale;
-          Modificarea sistematică până la eliminare a medicamentelor compensate sau gratuite;
-          Limitarea  internărilor pensionarilor şi bolnavilor cronici;
-          Deteriorarea condiţiilor din spitale, virusarea efectivă a saloanelor de operaţii astfel încât pacientul operat chiar dacă a scăpat de boala pentru care a fost internat, după ce a plătit bineînţeles tot, inclusiv  vata şi spirtul să plece acasă “contaminat” cu o boală de care să nu ştie şi să nu mai poată scăpa. Acest program se realizează efectiv şi nimeni nu ia nici o măsură, deşi semnale sunt, căci până la urmă tot cei care le semnalează vor plăti;
-          Scăderea în continuu a puterii de cumpărare a monedei naţionale în aşţa fel încât omului după plătirea taxelor, impozitelor, obligaţiilor faţă de bănci şi facilităţile de care nu beneficiază decât pe hârtie, să nu îi mai rămână nimic. Mărirea taxelor şi amenzilor la nivelul celor europene dar păstrarea salariilor şi pensiilor “tradiţionale”.
-           Folosirea instanţelor împotriva cetăţeanului în aşa fel încât să nu mai îndrăznească să mai dea în judecată statul deşi acesta comite abuzuri după abuzuri, inclusiv acela de a  anula şi de a nu respecta hotărâri ale unor instanţe judecătoreşti;
Toate acestea şi multe altele se întâmplă nu de azi de ieri, fac parte dintr-un program de decimare bine pus la punct care este aplicat şi dus la îndeplinire indiferent cine este la putere pentru că cei care îl aplică sunt puşi la adăpost prin legi, salarii, facilităţi, înlesniri, pe care şi le propun şi şi le votează singuri asigurându-şi familia şi viitorul. Parlamentarii, cei care înfrăţiţi peste interesele de partid îşi votează avion la scară, farmacie internă, SPA în interiorul parlamentului, interzic personalului auxiliar să folosească lifturile lor, sau să consume în bufetul lor, iar domnul Băsescu, cel care spune că luptă pentru drepturile pensionarilor, de fapt bă liber folosirii nelimitate a avionului parlamentarilor, scoţând limita de zboruri.
Deci cei doi Zmei frumoşi pe de o parte declară că nu mai pot de grija pensionarilor şi a cetăţenilor, pe de altă parte semnează legi cu facilităţi pentru clasa politică şi duc la îndeplinire planul de decimare naţional. Aceşti doi demolatori de ţară, antiromâni îşi fac ambiţiile unul cu altul pe spinarea românilor, susţinând cu neruşinare şi unul şi altul că o fac în numele celor de care îşi bat joc amândoi. O mai mare bătaie de joc nici nu se poate. Unul susţine că nu semnează memorandumul cu FMI din grijă faţă de pensionarii pe care îi considera prea mulţi cu doi ani în urmă, celălalt susţine că nu poate mări pensiile aceloraşi pensionari din cauza celui care nu îi semnează memorandumul şi bugetul pe 2014. În fond şi pe unul şi pe celălalt îi doare exact în cur de cei pentru care pretind că se bat. Pe ei îi interesează RMGC şi Chevron.
În timpul acesta jandarmii se scoală de dimineaţă, la ora 4 şi sar pe protestatarii de la Pungeşti (aşa cum nu au făcut-o niciodată în clanurile ţigăneşti sau româneşti cu activităţi mafiote) sub pretext că aceştia au blocat drumul . La ora 5 dimineaţa oamenii ăia blocau drumul, că altceva nu aveau ce face. Apucături de maidan, de maidanezi, dar nu ei sunt de vină ci cei care i-au trimis acolo, aceeaşi clasă politică, aceiaşi crocodili  care plâng la tv de grija cetăţenilor. Aceiaşi coabitanţi care mânuiesc cu dexteritate şi secera  şi ciocanul şi coasa şi pulanul împotriva celor pe care îi prostesc de 24 de ani şi cărora le cerşesc voturile la fiecare 4 ani. Dar nu ei sunt de vină ci românii care îi votează şi stau şi se uită la tv să vadă  ce a mai spus ăl beat despre ăl mic şi viceversa.  Nu-i nimic, astăzi în Pungeşti, mâine în Bucureşti, ce au păţit sătenii din Pungeşti o să păţească toată ţara, 2/3 din teritoriu este deja amanetat societăţilor pe prospecţiuni. Vizionare plăcută stimaţi români!
Update>
 La sesizarea corecta a unui cititor vizavi de fotografia cu Ponta şi Ceausescu, am sesizat că fotografia ar fi fost facută la Congresul al X-alea, deci când Ponta încă nu era născut, aşadar  fotografia e trucată. Am cautat apoi pe internet si am găsit orioginalul. După cum se observă, seamănă, dar nu răsare. De fapt şi o altă persoană din fotografie e trucată, fata aceea mai mare din dreapta lui Ceauşescu. În concluzie,  fotografia este trucată, aşa cum bănuiam, dar nu eram sigur. Fac deci rectificarea necesară, nu a fost cu intenţie. În rest toate datele din articol sunt reale.
Iată originalul fotografiei :
CEAUSESCU SI PIONIERII
Cel beat, cel mic, cel galben

miercuri, 4 decembrie 2013

1 DECEMBRIE 2013 CRAIOVA


OLYMPUS DIGITAL CAMERA
La Craiova ca în întreaga ţară s-a sărbătorit Ziua Naţională pe 1 Decembrie. De fapt nu a fost chiar ca în întreaga ţară pentru că în Craiova primăria nu a dat fasole cu cârnaţi şi nici mititei ca în alte locuri din ţară. Poate conducerea de partid şi de stat a considerat că stă destul de bine cu voturile ca să mai fie nevoie de o astfel de propagandă, poate în Craiova sunt mai puţini amatori de pomeni electorale, poate fondurile primăriei şi ale prefecturii sunt mai sărace, poate e mai interesant să fii capitală culturală europeană decât să faci concurenţă lui Onţanu, poate la Craiova nu există nici o doamnă Daiana, poate toate la un loc.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Cert este că  la Craiova evenimentul nu a fost stropit cu bere şi mititei nici împroşcat cu fasole, a fost un eveniment marcat printr-o prezenţă destul de mare a cetăţenilor, câteva discursuri lipsite de obişnuitele sforăituri din alţi ani, scurte, la obiect, fără pampoane.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Aş spune că a fost mai degrabă o sărbătoare  decentă, lipsită de acel entuziasm comandat prefăcut, cu speech-uri  pământeşti şi activităţi solemne.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
După slujba religioasă scurtă şi la obiect, au urmat discursurile celor 3 capi ai judeţului şi oraşului, în care chiar şi mesajul premierului s-a înscris în tonul activităţii. Apropo de slujba religioase, văzând cine are acces la farfuria cu colivă la veşnica pomenire, mi-am adus aminte fără să vreau că pe vremuri şampania era o băutură pe care o bea clasa muncitoare prin reprezentanţii ei.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Pe timpul  discursurilor s-a iscat un mic incident într-un anumit sector, câţiva cetăţeni erau supăraţi pe cameramani şi fotografii care stăteau în faţă şi din cauza lor respectivii cetăţeni nu o puteau vedea pe doamna Olguţa. Acum nu ştiu dacă dorinţa lor se datora faptului că avem cel mai frumos primar din ţară sau faptului că în ultimul timp nu prea a fost văzută prin Craiova. Cert este că uite lumea vrea să o vadă, aşa că doamna primar mai staţi şi pe acasă, ochii care nu se văd se uită.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
  Apoi   s-a trecut la depunerea coroanelor de către organizaţiile şi asociaţiile care au dorit să  cinstească memoria eroilor la Statuia lui Cuza. De data asta, faţă de anii de tristă amintire când unele asociaţii ale militarilor nu erau acceptate să depună coroane pentru că nu erau pe placul partidului tată, au depus coroane toţi cei care au simţit imboldul, inclusiv masonii care de regulă se menţin undeva în umbră.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Să fie un semn că aceştia încep să se facă tot mai simţiţi în viaţa publică, au primit verde la imagine sau cei care au depus coroana sunt doar  gardul vopsit? În fine, nu contează, am remarcat diversitatea şi multitudinea de  asociaţii. Până şi romii au venit cu două asociaţii, una mai colorată decât cealaltă, mă refer la fustele reprezentantelor . Parcă era mai frumos dacă unii dintre ei măcar pe timpul depunerii coroanelor s-ar fi oprit din mestecat ciunga. Mai e de lucru la imagine aici, ar trebui ca cineva să facă un pic de instrucţie de protocol. Bine că nu au mestecat de floare de soare.
După depunerea coroanelor a urmat mult aşteptatul moment al defilării trupelor şi tehnicii. Nu ştiu cu cât la sută din tehnică a ieşit armata, dacă a depăşit 40% din efectivele operative dar la capitolul tehnică nu am putut să nu constat că în timp ce armata a defilat cu tehnică de împrumut sau vechea tehnică revopsită  jandarmii şi SRI -ul au impresionat prin „tehnică de ultima generaţie” semn că actuala conducere, ca şi cea dinainte  se pregăteşte să lupte mai mult  cu populaţia decât cu duşmanii externi.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Este şi normal atâta vreme cât „ecoanarhiştii” sunt declaraţi acum duşmanii numărul unu ai României. Am auzit la ştiri că şi la Pungeşti au defilat jandarmii printre protestatari  şi localnicii sunt foarte „marcaţi” de această defilare care a început la ora 5. La Bucureşti un copil a fost rănit de un blinda. La Pungeşti se pare că au fost mai mulţi „copii” care s-au întâlnit cu “tancul”.
După defilare a urmat un program artistic, cu cântece şi dansuri populare. Nu la Pungeşti, la Craiova. La Pungeşti după defilarea jandarmilor, sătenilor  nu le mai ardea de cântat, că jucaseră tontoroiul sub bastoanele lor, suficient. Că aşa e în  România de Ziua Naţională.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
De remarcat că vremea a fost plăcută, măcar Dumnezeu a ţinut cu românii,  că vremurile sunt mult mai vitrege.

1 DECEMBRIE 2013 CRAIOVA