marți, 1 decembrie 2015

Epopeea lui Arafat, fără patimă

oprea si arafat


Primii paşi

Cum a început doctorul Raed Arafat să lucreze în România se ştie. Cum a
evoluat situaţia lui ca specialist în salvare se ştie. Cum a iniţiat şi
dezvoltat sistemul SMURD se ştie. Cum a ajuns să conducă acest sistem la
nivel naţional iarăşi se ştie.

Ce nu se ştie sau se ştie mai puţin este de ce a acceptat să se amestece
în cloaca politicienilor, cum s-a lăsat convins să spele faţa unui
partid prin intrarea sa în rândul „specialiştilor” din guvernul
politicienilor şi cum s-a lăsat folosit, pentru că imaginea şi numele
său erau curate. Arafat începuse frumos, deşi sunt voci care spun că şi
primii paşi în găselniţa SMURD la Târgu Mureş au ceva miros de afaceri
mai puţin curate. Dacă este aşa, atunci totul este explicat şi
explicabil, nu mai contează ce soartă va avea, merită să tragă singur,
împreună sau pentru cei cu care a lucrat. Dar eu înclin să cred şi merg
pe varianta că totuşi activitatea şi intenţiile sale cel puţin până la
intrarea în guvernul Tăriceanu, erau dacă nu imaculate, cel puţin fără
pete vizibile.

După ce strada l-a salvat de pedeapsa lui Băsescu şi PSD-ul l-a racolat
pentru a da impresia că vrea reforme aşa cum şi actualii guvernanţi se
laudă, ori Arafat s-a schimbat, ori a fost nevoit să accepte
compromisuri pentru că odată intrat în barcă, prin conformaţia sa
genetică, nu dă înapoi. Astăzi, la 3 ani de când masele îl adulau şi pe
internet apăreau zeci de pagini cu numele său, aparent aceiaşi oameni îi
cer capul, poate mai puţini, poate mai mulţi, îi cer capul, deşi avem
un Motoc adevărat în guvern.

Prima greşeală

Cum a ajuns Arafat într-un termen aşa de scurt la această contraperformanţă şi cât de vinovat este pentru această schimbare?

Părerea mea este că Arafat, un individ capabil, cu o putere de muncă
imensă, cu iniţiative bune, un simţ organizatoric dezvoltat, un lider cu
şarm şi lipici la oameni, a greşit când a acceptat să facă jocul unui
partid, indiferent care ar fi, ştiind că politica în România sugrumă
orice tendinţă de izolare, doboară orice voinţă, murdăreşte tot ce intră
în contact cu ea. Să nu fi cunoscut el că deşi i s-a promis, nu avea
cum să facă ceea ce voia el şi va fi prins între ciocan şi nicovală? Nu
avea cum să nu cunoască, avea deja prima experienţă cu guvernul Boc şi
reforma sănătăţii care i-au adus o demisie. A crezut că PSD-ul îl va
trata altfel decât l-a tratat BOC? A fost naiv dacă a crezut asta, cu
atât mai mult cu cât îl avea ca direcţional pe marele ZERO pe plan
profesional şi „Fac Totum” în plan mafiot, Gabriel Oprea. În plus, ca să
parafrazez un fost ministru, a avut şi ghinionul să fie contemporan cu o
grămadă de accidente şi nenorociri în care organizaţia condusă de el,
alături de altele la nivel naţional nu au putut gestiona situaţia. Asta
nu ar fi fost nimic, era la început de drum, nu avea toate dotările
necesare, tehnica şi experienţa lipseau, avea scuze obiective, dar pe
lângă astea a fost nevoit sau a acceptat să mintă sau să închidă ochii
la greşeli umane, la culpe ale unor potentaţi ai zilei, ale unor
structuri cu sprijin politic. Cazurile Apuseni şi Siutghiol trebuiau să
fie suficiente ca să înţeleagă unde a intrat. ACEASTA ESTE PRIMA MARE
VINĂ A LUI ARAFAT. Nu ştiu dacă a făcut-o pentru că a fost cooptat sau
prins în hora politică, pentru că a crezut că faptele sunt izolate şi va
avea puterea să le remedieze şi evite pe viitor, sau pentru că i s-a
cerut să rămână pentru că nu mai avea cum să dea înapoi, fiind deja
legat prin atâtea acoperiri de sistemul care l-a folosit, dar a rămas în
sistem iar sistemul nu iartă.

A doua

Oricare ar fi fost motivul, din momentul în care Oprea l-a chemat să îi
fie alături la locul incendiului, aparent fără sens dar în fapt cu
scopuri mascate, la nici o jumătate de oră de la incident,  Arafat
trebuia să realizeze că este din nou băgat într-un joc murdar şi că
numele, renumele şi imaginea sa sunt folosite pentru a spăla faţa unor
vinovaţi şi a-i scăpa, prin prestanţa şi profesionalismul său. ATUNCI,
ÎN ACEL MOMENT ARAFAT AR FI TREBUIT SĂ ÎŞI DEA DEMISIA. Dar probabil i-a
fost teamă că dacă o face, Oprea va face totul să îl scoată pe el
vinovat de tot ce s-a întâmplat de toate faptele de corupţie din sistem
şi din serviciul pe care l-a coordonat, dar nu condus, pentru că eu încă
cred că el nu a luat nimic, nu e mânjit cu fapte murdare, murdăria de
pe el este luată de pe hainele celor lângă care a stat timp de 3 ani.


A fost nevoit sau a acceptat senin,  să se facă că nu ştie că există
în ţară mii de locaţii, instituţii, şcoli, spitale care funcţionează
fără aviz ISSU, pentru că dacă ar fi încercat să le închidă nu ar fi
putut,  asta ar fi însemnat să închidă mii de şcoli, zeci de spitale,
stadioane, săli de spectacole iar viaţa socială în România ar fi fost
paralizată. În mod cert, decizia nu era a lui, problema era la nivel
naţional şi da, aici sunt de acord, pentru asta premierul trebuia să îşi
dea demisia pentru că problemele ţin de guvernare şi de autorităţile
administrative şi politice din teritorii. Toţi, inclusiv doctorul Arafat
au crezut şi încă cred, că merge şi aşa. Şi au dreptate, va merge aşa
şi în continuare. În ciuda scandalului, lucrurile vor evolua în
continuare pe aceeaşi direcţie. Se vor schimba nişte directori, se vor
închide câteva localuri private ale căror patroni nu au sprijin politic
şi nici suficienţi bani şi influenţă să evite lovitura, se vor face uşi
suplimentare la câteva şcoli , biserici şi spitale, tot din banii
românilor, nu din al celor care au mers pe burtă până acum primind sau
dând şpagă la controale sau „sponsorizări” şi cu asta basta, trece şi
asta. Oricât va striga strada, sistemul va face ce vrea el, iar la
nevoie va fi schimbată strada, va fi deturnată, Blocată, învăţată ce să
ceară, dacă nu de vorbă bună, atunci cu bastoanele că doar sistemul a
pompat la capitolul dotare în jandarmi cât n-a pompat în toate unităţile
care au plecat în Afganistan. Deci nu vă fie frică, sistemul nu pică
nici nu îşi schimbă năravul.

Dramă de cartier

Dar Arafat ar trebui să îşi dea demisia, nu pentru că ar fi vinovat
pentru incendiul de la Colectiv ci pentru a-şi mai păstra ce a mai rămas
din reputaţia mânjită de cei pe care i-a slujit. Domnule Arafat, dacă
mai aveţi mândrie, dacă mai ţineţi la numele dumneavoastră şi dacă vreţi
să îmbătrâniţi frumos şi să ieşiţi la pensie cu fruntea sus, lăsaţi
funcţiile politice, retrăgeţi-vă undeva pe o funcţie în care să nu fiţi
nevoit să faceţi compromisuri şi vedeţi-vă de meserie.

Chiar dacă campania începută acum împotriva lui Arafat nu este străină
de Băsescu, cel care a fost nevoit să-şi muşte pumnii şi care acum îşi
plăteşte poliţele, chiar dacă nu se simte vinovat faţă de morţii de la
Colectiv, Arafat trebuie să îşi dea demisia pentru a se extrage din
mocirla în care este băgat, pentru a se delimita de porcăriile făcute de
înstelaţii şi galonaţii din sistemul pe care l-a condus Oprea şi care
l-a stropit şi pe el, Arafat, din cap până în picioare pentru că dacă nu
ştia, acum a aflat că a fost minţit de foştii săi colegi sau
subordonaţi şi nici un om cu scaun la cap nu ar mai continua să lucreze
în acest mediu. Dacă crede că situaţia de la ISSU Bucureşti este izolată
şi că doar acolo se întâmpla ce s-a întâmplat, atunci merită să îşi
frângă gâtul, pentru că ei vor rămâne în picioare, iar el va trebui să
plece şi va pleca poate chiar până la sfârşitul anului. Oricum, chiar şi
necunoaşterea faptelor penale care se întâmplau sub pulpana sa nu îl
scutesc de responsabilitate şi cel puţin pentru incompetenţă, în acest
caz tot trebuie să demisioneze, mai ales că a supărat prea mulţi oameni
din sistem. Mai bine să plece el decât să fie dat afară, e şi mai
onorabil şi mai corect. Iar dacă pleacă, să nu se mai uite nici măcar o
clipă peste umăr, să lase Sodoma şi Gomora să ardă iar el să îşi vadă de
drumul lui. „Cum a zis şi procurorul, care-i om întreg la fire: realmente, Arafat, nu avea nici o ieşire”




Arafat conectat la aparat

Nu înţeleg, că tot am vorbit despre incendiul de la colectiv şi de
procurori, de ce sunt închişi patronii de la Colectiv, care erau şi ei
trei printre alte mii de patroni sau administratori de locaţii publice
fără aviz ISSU şi nu sunt lângă ei şi cei care au dat aviz de
funcţionare, căci fără acest aviz, localul nu ar fi funcţionat. În
definitiv respectivii patroni au amenajat un spaţiu aşa cum au putut ei,
dar cei care i-au controlat şi trebuiau să le dea sau să le retragă
avizele sunt cei care au înlesnit activitate şi tragedia, poate contra
unei şpăgi, poate la intervenţii de sus, poate din afinităţi politice,
poate din alte interese, dar să fie clar, fără un câştig, fără un
interes, fără un ordin, nu ar fi dat nimeni acest aviz. Dacă aceşti
oameni nu ar fi avut aviz de funcţionare şi ar fi activat fără el, da,
erau singurii vinovaţi, dar au avut avizul de funcţionare, deci legal
localul putea funcţiona. Aici Piedone a avut dreptate în prima sa
declaraţie, localul, din punctul de vedere al patronilor, funcţiona
legal, având aviz de funcţionare, ilegal însă era avizul dat de
primărie. Acum am văzut că au fost arestaţi sau sunt învinuiţi şi cei
care au vândut artificiile. Păi atunci să fie trimis în judecată şi cel
care a livrat curentul electric, că dacă nu ar fi fost curent, nu s-ar
fi ţinut spectacolul şi chiar şi cel care a fabricat buretele care a
luat foc, că dacă nu era buretele acolo, nu avea ce să ia foc. Numai
justiţia română cea zugrăvită de Zegrean poate să fie atât de absurdă şi
oarbă, văzând sau astupând culpe după cum bate vântul politic.

Eu nu doresc plecarea lui Arafat din sistem, eu doresc plecarea
sistemului din România, dar asta nu se poate, Arafat este doar o victimă
a lui Procust. Aşa că singura soluţie posibilă în România noastră este
scurtarea sau lungirea pacientului. Interesantă, sau mai bine spus
parşivă,  dar nu surprinzătoare este tăcerea domnului Iohannis cel care
este acuma cu toate pânzele sus, având vânt din pupa. Deocamdată tace,
reacţia „străzii” şi a internetului este împărţită,  aşa că nu riscă să
se exprime până nu se va decide sau se va afla ce vrea „vox populi”.
Deşi Arafat este şi el un român cosmetizat, sau împrumutat ca aproape
toţi mai marii de la conducerea sistemului, dar mai român decât ,mulţi 
români get beget,  Iohannis nu are nici o afecţiune personală faţă de
el, l-ar arunca fără regrete  la lei   pentru colaborarea sa cu Ponta,
dar a colaborat şi cu Oprea, de care el are nevoie,  iar Oprea se teme
că Arafat supărat poate spune multe, inclusiv despre Colectiv.
Deocamdată Arafat este ţinut „în viaţă” artificial.Uite că acuma simte
şi el cum e să respiri prin aparatul  ..  de stat.Dar după ce l-am văzut
pe Arafat la tv am înţeles că acesta nu vrea să demisioneze,  pentru că
vrea să dea un şah sistemului, mai ales celor care ar trebui să ia o
decizie, confruntaţi cu un alt val de proteste pe măsură ce ies afară
matrapazlâcurile din ISSU. Aşa că pentru cei trei ani de găluşte
înghiţite, Arafat se răzbună rămânând pe post, pentru a vedea cine e cel
care va ridica piatra. În nici un caz Iohannis, acesta o va pasa lui
Cioloş, care iarăşi va fi nevoit să scoată castane.

Epopeea lui Arafat, fără patimă

duminică, 29 noiembrie 2015

Epopeea lui Arafat, fără patimă



oprea si arafat


Primii paşi

Cum a început doctorul Raed Arafat să lucreze în România se ştie. Cum a
evoluat situaţia lui ca specialist în salvare se ştie. Cum a iniţiat şi
dezvoltat sistemul SMURD se ştie. Cum a ajuns să conducă acest sistem la
nivel naţional iarăşi se ştie.

Ce nu se ştie sau se ştie mai puţin este de ce a acceptat să se amestece
în cloaca politicienilor, cum s-a lăsat convins să spele faţa unui
partid prin intrarea sa în rândul „specialiştilor” din guvernul
politicienilor şi cum s-a lăsat folosit, pentru că imaginea şi numele
său erau curate. Arafat începuse frumos, deşi sunt voci care spun că şi
primii paşi în găselniţa SMURD la Târgu Mureş au ceva miros de afaceri
mai puţin curate. Dacă este aşa, atunci totul este explicat şi
explicabil, nu mai contează ce soartă va avea, merită să tragă singur,
împreună sau pentru cei cu care a lucrat. Dar eu înclin să cred şi merg
pe varianta că totuşi activitatea şi intenţiile sale cel puţin până la
intrarea în guvernul Tăriceanu, erau dacă nu imaculate, cel puţin fără
pete vizibile.

După ce strada l-a salvat de pedeapsa lui Băsescu şi PSD-ul l-a racolat
pentru a da impresia că vrea reforme aşa cum şi actualii guvernanţi se
laudă, ori Arafat s-a schimbat, ori a fost nevoit să accepte
compromisuri pentru că odată intrat în barcă, prin conformaţia sa
genetică, nu dă înapoi. Astăzi, la 3 ani de când masele îl adulau şi pe
internet apăreau zeci de pagini cu numele său, aparent aceiaşi oameni îi
cer capul, poate mai puţini, poate mai mulţi, îi cer capul, deşi avem
un Motoc adevărat în guvern.

Prima greşeală

Cum a ajuns Arafat într-un termen aşa de scurt la această contraperformanţă şi cât de vinovat este pentru această schimbare?

Părerea mea este că Arafat, un individ capabil, cu o putere de muncă
imensă, cu iniţiative bune, un simţ organizatoric dezvoltat, un lider cu
şarm şi lipici la oameni, a greşit când a acceptat să facă jocul unui
partid, indiferent care ar fi, ştiind că politica în România sugrumă
orice tendinţă de izolare, doboară orice voinţă, murdăreşte tot ce intră
în contact cu ea. Să nu fi cunoscut el că deşi i s-a promis, nu avea
cum să facă ceea ce voia el şi va fi prins între ciocan şi nicovală? Nu
avea cum să nu cunoască, avea deja prima experienţă cu guvernul Boc şi
reforma sănătăţii care i-au adus o demisie. A crezut că PSD-ul îl va
trata altfel decât l-a tratat BOC? A fost naiv dacă a crezut asta, cu
atât mai mult cu cât îl avea ca direcţional pe marele ZERO pe plan
profesional şi „Fac Totum” în plan mafiot, Gabriel Oprea. În plus, ca să
parafrazez un fost ministru, a avut şi ghinionul să fie contemporan cu o
grămadă de accidente şi nenorociri în care organizaţia condusă de el,
alături de altele la nivel naţional nu au putut gestiona situaţia. Asta
nu ar fi fost nimic, era la început de drum, nu avea toate dotările
necesare, tehnica şi experienţa lipseau, avea scuze obiective, dar pe
lângă astea a fost nevoit sau a acceptat să mintă sau să închidă ochii
la greşeli umane, la culpe ale unor potentaţi ai zilei, ale unor
structuri cu sprijin politic. Cazurile Apuseni şi Siutghiol trebuiau să
fie suficiente ca să înţeleagă unde a intrat. ACEASTA ESTE PRIMA MARE
VINĂ A LUI ARAFAT. Nu ştiu dacă a făcut-o pentru că a fost cooptat sau
prins în hora politică, pentru că a crezut că faptele sunt izolate şi va
avea puterea să le remedieze şi evite pe viitor, sau pentru că i s-a
cerut să rămână pentru că nu mai avea cum să dea înapoi, fiind deja
legat prin atâtea acoperiri de sistemul care l-a folosit, dar a rămas în
sistem iar sistemul nu iartă.

A doua

Oricare ar fi fost motivul, din momentul în care Oprea l-a chemat să îi
fie alături la locul incendiului, aparent fără sens dar în fapt cu
scopuri mascate, la nici o jumătate de oră de la incident,  Arafat
trebuia să realizeze că este din nou băgat într-un joc murdar şi că
numele, renumele şi imaginea sa sunt folosite pentru a spăla faţa unor
vinovaţi şi a-i scăpa, prin prestanţa şi profesionalismul său. ATUNCI,
ÎN ACEL MOMENT ARAFAT AR FI TREBUIT SĂ ÎŞI DEA DEMISIA. Dar probabil i-a
fost teamă că dacă o face, Oprea va face totul să îl scoată pe el
vinovat de tot ce s-a întâmplat de toate faptele de corupţie din sistem
şi din serviciul pe care l-a coordonat, dar nu condus, pentru că eu încă
cred că el nu a luat nimic, nu e mânjit cu fapte murdare, murdăria de
pe el este luată de pe hainele celor lângă care a stat timp de 3 ani.


A fost nevoit sau a acceptat senin,  să se facă că nu ştie că există
în ţară mii de locaţii, instituţii, şcoli, spitale care funcţionează
fără aviz ISSU, pentru că dacă ar fi încercat să le închidă nu ar fi
putut,  asta ar fi însemnat să închidă mii de şcoli, zeci de spitale,
stadioane, săli de spectacole iar viaţa socială în România ar fi fost
paralizată. În mod cert, decizia nu era a lui, problema era la nivel
naţional şi da, aici sunt de acord, pentru asta premierul trebuia să îşi
dea demisia pentru că problemele ţin de guvernare şi de autorităţile
administrative şi politice din teritorii. Toţi, inclusiv doctorul Arafat
au crezut şi încă cred, că merge şi aşa. Şi au dreptate, va merge aşa
şi în continuare. În ciuda scandalului, lucrurile vor evolua în
continuare pe aceeaşi direcţie. Se vor schimba nişte directori, se vor
închide câteva localuri private ale căror patroni nu au sprijin politic
şi nici suficienţi bani şi influenţă să evite lovitura, se vor face uşi
suplimentare la câteva şcoli , biserici şi spitale, tot din banii
românilor, nu din al celor care au mers pe burtă până acum primind sau
dând şpagă la controale sau „sponsorizări” şi cu asta basta, trece şi
asta. Oricât va striga strada, sistemul va face ce vrea el, iar la
nevoie va fi schimbată strada, va fi deturnată, Blocată, învăţată ce să
ceară, dacă nu de vorbă bună, atunci cu bastoanele că doar sistemul a
pompat la capitolul dotare în jandarmi cât n-a pompat în toate unităţile
care au plecat în Afganistan. Deci nu vă fie frică, sistemul nu pică
nici nu îşi schimbă năravul.

Dramă de cartier

Dar Arafat ar trebui să îşi dea demisia, nu pentru că ar fi vinovat
pentru incendiul de la Colectiv ci pentru a-şi mai păstra ce a mai rămas
din reputaţia mânjită de cei pe care i-a slujit. Domnule Arafat, dacă
mai aveţi mândrie, dacă mai ţineţi la numele dumneavoastră şi dacă vreţi
să îmbătrâniţi frumos şi să ieşiţi la pensie cu fruntea sus, lăsaţi
funcţiile politice, retrăgeţi-vă undeva pe o funcţie în care să nu fiţi
nevoit să faceţi compromisuri şi vedeţi-vă de meserie.

Chiar dacă campania începută acum împotriva lui Arafat nu este străină
de Băsescu, cel care a fost nevoit să-şi muşte pumnii şi care acum îşi
plăteşte poliţele, chiar dacă nu se simte vinovat faţă de morţii de la
Colectiv, Arafat trebuie să îşi dea demisia pentru a se extrage din
mocirla în care este băgat, pentru a se delimita de porcăriile făcute de
înstelaţii şi galonaţii din sistemul pe care l-a condus Oprea şi care
l-a stropit şi pe el, Arafat, din cap până în picioare pentru că dacă nu
ştia, acum a aflat că a fost minţit de foştii săi colegi sau
subordonaţi şi nici un om cu scaun la cap nu ar mai continua să lucreze
în acest mediu. Dacă crede că situaţia de la ISSU Bucureşti este izolată
şi că doar acolo se întâmpla ce s-a întâmplat, atunci merită să îşi
frângă gâtul, pentru că ei vor rămâne în picioare, iar el va trebui să
plece şi va pleca poate chiar până la sfârşitul anului. Oricum, chiar şi
necunoaşterea faptelor penale care se întâmplau sub pulpana sa nu îl
scutesc de responsabilitate şi cel puţin pentru incompetenţă, în acest
caz tot trebuie să demisioneze, mai ales că a supărat prea mulţi oameni
din sistem. Mai bine să plece el decât să fie dat afară, e şi mai
onorabil şi mai corect. Iar dacă pleacă, să nu se mai uite nici măcar o
clipă peste umăr, să lase Sodoma şi Gomora să ardă iar el să îşi vadă de
drumul lui. „Cum a zis şi procurorul, care-i om întreg la fire: realmente, Arafat, nu avea nici o ieşire”




Arafat conectat la aparat

Nu înţeleg, că tot am vorbit despre incendiul de la colectiv şi de
procurori, de ce sunt închişi patronii de la Colectiv, care erau şi ei
trei printre alte mii de patroni sau administratori de locaţii publice
fără aviz ISSU şi nu sunt lângă ei şi cei care au dat aviz de
funcţionare, căci fără acest aviz, localul nu ar fi funcţionat. În
definitiv respectivii patroni au amenajat un spaţiu aşa cum au putut ei,
dar cei care i-au controlat şi trebuiau să le dea sau să le retragă
avizele sunt cei care au înlesnit activitate şi tragedia, poate contra
unei şpăgi, poate la intervenţii de sus, poate din afinităţi politice,
poate din alte interese, dar să fie clar, fără un câştig, fără un
interes, fără un ordin, nu ar fi dat nimeni acest aviz. Dacă aceşti
oameni nu ar fi avut aviz de funcţionare şi ar fi activat fără el, da,
erau singurii vinovaţi, dar au avut avizul de funcţionare, deci legal
localul putea funcţiona. Aici Piedone a avut dreptate în prima sa
declaraţie, localul, din punctul de vedere al patronilor, funcţiona
legal, având aviz de funcţionare, ilegal însă era avizul dat de
primărie. Acum am văzut că au fost arestaţi sau sunt învinuiţi şi cei
care au vândut artificiile. Păi atunci să fie trimis în judecată şi cel
care a livrat curentul electric, că dacă nu ar fi fost curent, nu s-ar
fi ţinut spectacolul şi chiar şi cel care a fabricat buretele care a
luat foc, că dacă nu era buretele acolo, nu avea ce să ia foc. Numai
justiţia română cea zugrăvită de Zegrean poate să fie atât de absurdă şi
oarbă, văzând sau astupând culpe după cum bate vântul politic.

Eu nu doresc plecarea lui Arafat din sistem, eu doresc plecarea
sistemului din România, dar asta nu se poate, Arafat este doar o victimă
a lui Procust. Aşa că singura soluţie posibilă în România noastră este
scurtarea sau lungirea pacientului. Interesantă, sau mai bine spus
parşivă,  dar nu surprinzătoare este tăcerea domnului Iohannis cel care
este acuma cu toate pânzele sus, având vânt din pupa. Deocamdată tace,
reacţia „străzii” şi a internetului este împărţită,  aşa că nu riscă să
se exprime până nu se va decide sau se va afla ce vrea „vox populi”.
Deşi Arafat este şi el un român cosmetizat, sau împrumutat ca aproape
toţi mai marii de la conducerea sistemului, dar mai român decât ,mulţi 
români get beget,  Iohannis nu are nici o afecţiune personală faţă de
el, l-ar arunca fără regrete  la lei   pentru colaborarea sa cu Ponta,
dar a colaborat şi cu Oprea, de care el are nevoie,  iar Oprea se teme
că Arafat supărat poate spune multe, inclusiv despre Colectiv.
Deocamdată Arafat este ţinut „în viaţă” artificial.Uite că acuma simte
şi el cum e să respiri prin aparatul  ..  de stat.Dar după ce l-am văzut
pe Arafat la tv am înţeles că acesta nu vrea să demisioneze,  pentru că
vrea să dea un şah sistemului, mai ales celor care ar trebui să ia o
decizie, confruntaţi cu un alt val de proteste pe măsură ce ies afară
matrapazlâcurile din ISSU. Aşa că pentru cei trei ani de găluşte
înghiţite, Arafat se răzbună rămânând pe post, pentru a vedea cine e cel
care va ridica piatra. În nici un caz Iohannis, acesta o va pasa lui
Cioloş, care iarăşi va fi nevoit să scoată castane.

Epopeea lui Arafat, fără patimă

duminică, 15 noiembrie 2015

COLECTIVĂ



Motto


„Revoluţiile sunt ca ploile, nu contează cît ploua ci cât ţine
ploaia. Ploile scurte spală la suprafaţă, trec, sunt absorbite şi după
ce au trecut revine totul la normal, buruienile ies şi mai viguroase.
Cele lungi iau totul cu ele, inundă, acoperă pământul până putrezeşte
tot.”


Ce fel de ploaie vreţi?





cristian_piedone


Poate să îmi explice cineva de ce toţi guşaţii, inapţii pentru
serviciu militar sau cu intelect subliminal, cu crenvurşti în loc de
degete  se îmbracă în haine kaki, cu stele, insigne, etichete şi  trese
pe umăr, piept şi braţe?




COLECTIVĂ




De-atâţia ani aud plângând

Strângând din dinţi şi murmurând

Bătrâni docili, bolnavi, sperând

Cu mâna’ntinsă, aşteptând

Medicamente compensate.


De-atâţia ani îi văd votând,

Aceiaşi fraieri, ştampilând

Partide, liste abundând

De hoţi care ne flituiesc făcând

Averi nemăsurate.


De-atâţia ani îi văd plecând

Prin alte ţări, purtaţi de vânt

Profesori, medici, căutând

O slujbă, şi-un guvernământ

Cu taxe moderate.

De-atâţia ani şi ani, de când

E jecmănit omul de rând

Mă-ntreb ce-l ţine mut şi blând,

Când se vă răscula urlând

Cerând dreptate.


Să-nceapă înc-o revoluţie

Să scriem altă constituţie,

Să dăm cu hoţii de pământ

Să văd şpăgarii  transpirând

Cu-averile luate.


Să – i văd dormind pe scânduri ude

Nu pe şezlonguri în Bermude,

Să simtă sărăcia-n oase

Fără averi şi fără case

Muncind pe deşelate.


Să simtă frica pe sub piele

Să vadă cerul prin zăbrele

Să-i ardă dorul de copii

Cum alţi copii au ars de vii

Cu lacrimi neuscate.


Să-i văd scriind pe la ziar,

Că-i greu la penitenciar,

Că traiul este inuman

Că sunt trataţi ca-n Bantustan

C-aşa nu se mai poate.


Să plângă după o tigară,

Să-ntrebe „cum e pe afară„

Să nu mai vrea ziua de mâine

Să dea şpagă pentru o pâine

Să doarmă pe-apucate.


Şi în final, aliniaţi

Să-şi care palme disperaţi

Că au făcut doar legi tembele

şi-acuma stau proptiţi de ele

Cu mâinile legate.


De-atâţia ani aştept sperând

Să văd românul iar luptând

Nu pentru alţii sau haihui,

Ci-acasă, pentru el şi-ai lui

Şi pentru libertate.


Şi-acuma când nu mai credeam

Că o să-mi bată ploaia-n geam

Încep să mă mai răcoresc

Privesc şi plâng şi iar privesc,

Hai că se poate!


Neacşu Marin

COLECTIVĂ

COLECTIVĂ



Motto


„Revoluţiile sunt ca ploile, nu contează cît ploua ci cât ţine
ploaia. Ploile scurte spală la suprafaţă, trec, sunt absorbite şi după
ce au trecut revine totul la normal, buruienile ies şi mai viguroase.
Cele lungi iau totul cu ele, inundă, acoperă pământul până putrezeşte
tot.”


Ce fel de ploaie vreţi?





cristian_piedone


Poate să îmi explice cineva de ce toţi guşaţii, inapţii pentru
serviciu militar sau cu intelect subliminal, cu crenvurşti în loc de
degete  se îmbracă în haine kaki, cu stele, insigne, etichete şi  trese
pe umăr, piept şi braţe?


COLECTIVĂ


De-atâţia ani aud plângând

Strângând din dinţi şi murmurând

Bătrâni docili, bolnavi, sperând

Cu mâna’ntinsă, aşteptând

Medicamente compensate.


De-atâţia ani îi văd votând,

Aceiaşi fraieri, ştampilând

Partide, liste abundând

De hoţi care ne flituiesc făcând

Averi nemăsurate.


De-atâţia ani îi văd plecând

Prin alte ţări, purtaţi de vânt

Profesori, medici, căutând

O slujbă, şi-un guvernământ

Cu taxe moderate.

De-atâţia ani şi ani, de când

E jecmănit omul de rând

Mă-ntreb ce-l ţine mut şi blând,

Când se vă răscula urlând

Cerând dreptate.


Să-nceapă înc-o revoluţie

Să scriem altă constituţie,

Să dăm cu hoţii de pământ

Să văd şpăgarii  transpirând

Cu-averile luate.


Să – i văd dormind pe scânduri ude

Nu pe şezlonguri în Bermude,

Să simtă sărăcia-n oase

Fără averi şi fără case

Muncind pe deşelate.


Să simtă frica pe sub piele

Să vadă cerul prin zăbrele

Să-i ardă dorul de copii

Cum alţi copii au ars de vii

Cu lacrimi neuscate.


Să-i văd scriind pe la ziar,

Că-i greu la penitenciar,

Că traiul este inuman

Că sunt trataţi ca-n Bantustan

C-aşa nu se mai poate.


Să plângă după o tigară,

Să-ntrebe „cum e pe afară„

Să nu mai vrea ziua de mâine

Să dea şpagă pentru o pâine

Să doarmă pe-apucate.


Şi în final, aliniaţi

Să-şi care palme disperaţi

Că au făcut doar legi tembele

şi-acuma stau proptiţi de ele

Cu mâinile legate.


De-atâţia ani aştept sperând

Să văd românul iar luptând

Nu pentru alţii sau haihui,

Ci-acasă, pentru el şi-ai lui

Şi pentru libertate.


Şi-acuma când nu mai credeam

Că o să-mi bată ploaia-n geam

Încep să mă mai răcoresc

Privesc şi plâng şi iar privesc,

Hai că se poate!


Neacşu Marin

COLECTIVĂ

joi, 29 octombrie 2015

Cupa 25 Octombrie 2015

tinta piept nr 4Așa trage un rezervist la 58 de ani.

A mai trecut un an, un an în care Armata Română cu servanții și
comandanții ei, cu înzestrarea și dotarea ei, cu legile și regulamentele
care o guvernează, cu misiunile ei, au reuși să supraviețuiască,
prinzând astfel o nouă zi aniversară. Nu mai amintesc azi, în ajunul
sărbătoririi Zilei Armatei stadiul la care a fost adusă Armata Țării de
către o clasă politică deopotrivă inconștientă și trădătoare, am scris
destul, s-a scris destul dar mai ales degeaba. Nu o să mai comentez nici
cu privire la alegerea acestei zile ca zi de referință a Armatei, este
la fel de inutil dar parcă este o culme a ironiei sorții ca această zi
să fie legată de un alt moment în care generalii din apropierea șefului
statului au decis să mângâie orgoliul regal planificând raportarea
eliberării ultimei brazde exact de ziua sa, atârnând de gâtul armatei
numele său, bătându-și joc de armată pentru că practic sărbătorim
tradiția servilismului înstelat.


grup

La Craiova Ziua Armatei a fost și este organizată din nou cu multiple
activități desfășurate de militarii Brigăzii 2 Rovine activități pe care
purtătorul de cuvânt al brigăzii le-a anunțat și le puteți vedea aici.

Una din aceste activități s-a desfășurat în data de 22.10.2015 în
poligonul Balta Verde, respectiv Cupa Presei și Cupa Rezervistului la
trageri cu armamentul de infanterie. Vremea a fost mai neîndurătoare de
data asta față de edițiile precedente.


OLYMPUS DIGITAL CAMERA


Deși cu o zi înainte soarele își făcuse simțită prezența dând
speranțe organizatorilor și celor ce doreau să participe, dimineața
zilei de 22 nu a fost deloc promițătoare fiind închisă ( DNA-ul nu are
totuși nici o vină aici) la scurt timp după începerea activității
începând chiar să plouă. Probabil vremea nefavorabilă a făcut ca
prezența să fie scăzută, deși organizarea a fost și de data asta la
înălțime.


cateaua


Au fost organizate direcții de tragere cu pistolul, pistolul
mitralieră, PSL-ul și ”Cățeaua ” de companie, ca să păstrez terminologia
consacrată, pentru reprezentanții presei și separat pentru rezerviști,
nu pentru că nu s-ar suferi unii pe alții, ci pentru că ziariștii având
și obligații de serviciu trebuiau să plece mai repede.


cateaua 2

Tragerile s-au desfășurat cu respectarea măsurilor de siguranță
specifice, fără incidente, poate doar cu ceva probleme în ceea ce
privește recuperarea tuburilor, ca și anul trecut, pentru că cu toate
măsurile luate, noroiul iarba mare și ploaia au creat probleme, măsurile
luate, captatoarele improvizate fiind insuficiente. Într-o țară în care
nimeni nu mai respectă nici o lege, nici tuburile sau gloanțele nu mai
respectă legile împrăștierii. Pentru că actualul Șef al Statului Major
General, Generalul Locotenent Ciucă Nicolae, cunoaște foarte bine
poligoanele și chinurile comandanților de subunități după fiecare
ședință de tragere, fac un apel la domnia sa să schimbe ceva, fie dotând
unitățile cu detectoare de metale eficiente și performante pentru a le
ușura astfel misiunea de căutare a tuburilor și scurta timpul pierdut
prin poligoane după aceste activități, fie umblând pe la instrucțiunile
și ordinele privind justificarea muniției trase. Sper ca la viitorul 25
Octombrie să văd o schimbare și să îi mulțumesc pentru grija față de
colegi.

Iată clasamentul la secția presă:

Clasament individual:

1. Lucian Sandu- Jurnalul Olteniei

2. Sorin Galiceanu- Oltenia 3 tv

3. Liviu Balică – Radio România Oltenia

Clasament pe echipe:

1. Oltenia 3 TV

2. Radio România Oltenia

3. Jurnalul Olteniei


La secțiunea Rezerviști clasamentul a fost următorul:

La categoria Pistol:

1. Cpt.(r) Simion Nicolae

2. Col (r) Ion Nicolae și Lt.col.(r) Moroșanu Constantin având același puncaj. Locul 3 nu s-a mai acordat.


clasament pistol


La categoria Pistol Mitralieră .


clasament general

1. Col. (r) Petroiu Gheorghe

2. Col. (r) Ion Nicolae

3. Col. (r) Neacșu Marin

Clasament general p + pm însumând punctajele obținute : identic cu cel de la Pistol Mitralieră.

În urma acestor rezultate, pentru că s-au făcut insinuări cum că în
calitate de fost șef de poligon am făcut aranjamente cu țintele (care
–zice lumea rea- ar fi neschimbate de când eram eu comandant –cu numele –
în poligon) și așa am reușit să mă lipesc de 3 ori de podium, voi lua
în calcul varianta  ca anul viitor să mă ”focusez” pe alt obiectiv,
ridicând standardele de vârstă așa că mă gândesc ca la anul să mă
înscriu  pe listele colegilor mai tineri din presă, care de când
participă la Cupa Presei la armată, poliție și jandarmerie, trag mai des
decât bieții polițiști care au ajuns să dea în gropi în locul, sub
conducerea și în ”interes național”.


felicitari

Diplomele au fost înmânate de către Col. Stefan Bora, șeful de stat
major al B2 Rovine, domnul General Dorin Blaiu fiind plecat la un ”tăiat
de moț” instituțional dacă pot numi astfel înmânarea unui drapel de
luptă. Mulțumesc în numele colegilor rezerviști, conducerii Bg 2 pentru
organizarea activității și militarilor B. 20 și 26 pe care îi și salut
camaraderește, pentru eforturile depuse, timpul pierdut cu noi și
respectul pe care încă îl mai acordă foștilor colegi.

La mulți ani dragi camarazi de arme!



Cupa 25 Octombrie 2015

miercuri, 14 octombrie 2015

Netanyahu, terorismul și România



frica





Moda în terorism


Domnul Benjamin Netanyahu a schimbat recent definiția terorismului,
scoțând pe piață varianta ”Iarna 2015” mult mai silențioasă și cu
sistemul de software pentru noxe nemodificat. Este îndeobște cunoscut
faptul că așa cum Parisul este capitala modei și a parfumurilor, Grecia
dă tonul la măsline și guverne anti UE, Budapesta este specialistă în
iredentism, Washingtonul dă tonul la muzică iar Bucureștiul asigură
”instrumentiștii”, terorismul se schimba după cum dorește Tel Aviv ul.


Înainte, teroriști erau, indiferent de culoarea pielii, religie,
cetățenie sau sex,  cei care terorizau populația, aruncau în aer
diferite obiective, atacau oameni nevinovați, deturnau avioane etc. 
Apoi teroriști au devenit arabii luaţi aşa cam la grămadă, numiţi ei şi
goym, sau mai ştiu eu cum,  pentru că cineva avea nevoie de petrolul,
pământul, câmpurile de maci și viețile lor și pentru că nu se lăsau
”civilizați”.  Acum, conform noii definiții lansată de domnul Netanyahu,
pentru perioada următoare,  probabil următorul sezon de vânătoare,
scopul terorismului este să răspândească frica. Nu ar fi exclus ca
mâine, poimâine sau viitorul  sezon de vânătoare să auzim că terorismul
are ca scop  nerespectarea  nu ştiu căror cărţi sfinte sau „critica
naţiunii pure”.  Nu știu cum va fi aplicată această nouă definiție în
lumea occidentală dar în România această nouă directivă ar putea duce la
desființarea statului de drept mai ceva ca referendumul privind
demiterea lui Băsescu. Păi dacă aplică această definiție ad literam, nu
mai rămâne piatră pe piatră în structurile sociale, guvernamentale și
politice  din scumpa noastră patrie.


frica 2


Efectele modei Netanyahu asupra României

Dacă e să aplicăm în România  definiția dată de specialiștii în
terorism,  DNA ar trebui sa fie desființat pentru că răspândește frica
în rândul instituțiilor statului şi corupţilor din afara aripii  Koco,
în special în rândul  parlamentului și guvernului, mascații ar trebui
arestați pentru ca răspândesc frica în rândul ”întreprinzătorilor”
autohtoni, ANAF merită decimat pentru că răspândește teroarea printre
neplătitorii de taxe, Biserica  crucificată pentru ca amenință cu
Apocalipsa și Pedeapsa Divină sau Iadul,  Parlamentul pentru că
constituie o amenințare la adresa președinților când majoritatea nu este
cea dorită de Cotroceni, Magistrații pentru că au speriat lumea cu
dosarele şi deciziile lor, Presa pentru că constituie un pericol la
adresa dependenței justiției de politic, Guvernul trebuie de asemenea
scos din circuit pentru că a speriat toţi investitorii străini cu
şpăgile pe care le cere şi  constituie o amenințare la adresa
dezvoltării României, instituția Prezidențială ar trebui și ea
„cucuvelită”  pentru că constituie o amenințare la adresa bunului simț, a
banului public și agențiilor de turism, iar partidele politice ar
trebui desființate pentru că constituie o amenințarea la adresa 
încrederii românilor, a legii electorale și  noţiunilor  de adevăr,
respect şi decenţă.


Armata ca ONG

Singura instituție care ar trebui păstrată este Armata și pentru asta
trebuie să îi mulțumim domnului Gabriel Oprea care în ultimii 10  ani a
luptat neobosit pentru a o aduce unde este acuma, în poziția de a nu
reprezenta nici un pericol pentru nimeni, nu sperie pe nimeni,  pentru
că  nici unui stat,  oricât de mic ar fi el,  nu îi mai este frică de
armata română iar argumentele pot fi găsite în Carta Albă Apărării
ediția 2014. Ăsta da interes național. Asta ca să nu mai spun că
intern,  de armată nu îi este frică nici lui Băsescu, cel care şi ca
preşedinte rezervist  loveşte în ea din toate poziţiile, nici primarului
de Sfântu Gheorghe căruia i se fâlfâie steagul de la primărie când vrea
el,  nici grupărilor paramilitare constituite de cetăţeni români de
alte naţionalităţi.


Ţinta piept nr 6


În aceste condiții, participarea lui Dușa la Reuniunea miniștrilor
apărării din statele membre NATO, care are loc la Cartierul General al
Alianței din Bruxelles ar părea inutilă din punct de vedere operațional,
strategic sau tactic, dar nu e chiar așa,în primul rând pentru că iată,
va ava ocazia să mai facă câteva poze pe care să le arate publicului.
În al doilea rând, din punct de vedere  logistic România este un
partener solid, încă  mai are terenuri de pus la dispoziția bazelor
militare și Comandamentelor NATO și oarece carne de tun, chiar şi pentru
Siria,  chiar dacă armata ca instituție rămâne la fel de inofensivă și
lipsită de orice șanse de a speria pe cineva. Este adevărat, nu se
sperie nimeni de noi, dar suntem o țintă perfectă și în lume trebuie să
existe și astfel de state.  România, cu toate scuturile ei başca câteva
baze militare şi comandamente, a devenit ţinta nr. 6, cu cercuri. 
Probabil  că domnul Netanyahu va acorda celor doi pacifiști din fruntea
armatei ”Cocarda Pentru Merite Deosebite în Combaterea Terorismului”.
Trăiască și înflorească lupta împotriva terorismului.


Cui dăm arhivele?

Și totuși o frază din cuvântarea domnului Netanyahu nu îmi dă pace. Domnia sa spune, citez: ”Cetățenii israelieni sunt în prima linie a războiului împotriva terorismului și trebuie să fie în stare de alertă maximă”.
Păi dacă situația stă chiar așa, dacă Israelul este în prima linie,
deci amenințat permanent de teroriști și terorism, cine poate să îmi
explice de ce Directiva 95/46/CE consideră Israelul cea mai sigură țară
”europeană” și recomandă păstrarea arhivelor cetățenilor europeni în
această țară? Mi se pare mie sau cineva minte? Presupunând totuși,
într-o încercare de a acorda credibilitate ambelor declarații, că la
data apariției Directivei respective situația era alta, nu ar fi oare
potrivit ca acum, după declarația domnului Netanyahu, să se revizuiască
decizia și să se găsească alt loc mai sigur? Nu ar trebui ca
autoritățile românești  să își retragă arhivele din linia întâi? Întreb
și eu.


În final, o ghicitoare:


De ce a fost chemat  Oprea în SUA de către Maior ?


1. Ca să se facă de râs.


2.Ca să vadă şi americanii  cum arată  interesul  naţional în România.


3. Ca să se convingă partenerul strategic că schema cu ochii şi colturile buzelor nu sunt trucaje aranjate din pixeli.


4. Ca să se asigure momentul de divertismet al activităţii, pentru că Doru Octavian Dumitru a boicotat activitatea.


5. Ca să servească la masă.


6. Toate  răspunsurile sunt bune.

Netanyahu, terorismul și România

vineri, 2 octombrie 2015

Migranții români

 


limba romanaRomânia gubernie sau stat vasal?


Am mai scris de câteva ori despre americanizarea României, care a
devenit de 25 de ani o sucursală a dorințelor economice, politice,
militare ale Statelor Unite ale SUA. Unii au pretins că am fi devenit un
nou stat din componența SUA. Ar vrea ei. Păi statele care compun
mărețul conglomerat au legi proprii, au guvernatori cu drept de viață și
de moarte asupra supușilor, au senatori care reprezintă al dracu de dur
interesele celor care i-au votat. Ați văzut așa ceva în Românistan? Hai
să fim serioși, nu ne putem permite să aspirăm la acest statut, să ne
mulțumim cu cel de vasal.Păi nicăieri în SUA, în nici unul din statele
care compun marele stat nu o să vedeți ambasadori chemând senatorii la
ordin, sau intervenții din Washington pentru numirea unui procuror
districtual sau pentru soluționarea unui dosar. Nu, acolo asemenea
practici nu sunt posibile pentru că statele Americii au autonomie, noi
avem ”suveranitate”. E o mare diferență.


Stat viteaz sau stat tampon?

Vorbeam deunăzi cu cineva despre faptul că din toate statele vecine
cucerite sau supuse de turci, principatele române nu au fost niciodată
transformate în pașalâc. Acesta este un adevăr istoric. Întrebarea se
pune, de ce. Noi, cei mai bătrâni, am învățat din istoria comunistă că
datorită vitejiei și mândriei românilor, care de la Menumorut încoace 
nu s-au lăsat cuceriți, dat și-au dat de bună voie fetele, apoi și
băieții, grânele, aurul și mai nou gaze de șist, cuceritorilor sau
prietenilor strategici.   Unde este vitejia și mândria românilor acum?
Eu cred că de fapt nu am fost cuceriți de ruși, transformați în pașalâc
și nici supuși ai imperiului austro-ungar exact pentru motivul că ne-am
aflat la granița dintre ele și am fost păstrați ca o zonă tampon, a fost
dacă vreți o măsură de prevedere pe care și-a luat-o fiecare preferând
să păstreze acest buffer-zone sub control, dar nu ca teritoriu anexat
pentru că asta ar fi însemnat și obligații administrative și cheltuieli,
nu numai spoliere. Așa că a fost preferată această semi-independență cu
ajutorul căreia a furat și luat fiecare cât a putut duce, fără să aibă
vreo obligație economică, politică sau militară față de cei care mergeau
pe principiul că dacă țin capul plecat acesta nu va fi tăiat.


Îmbogățirea românilor

Cu ocazia asta vocabularul românilor s-a îmbogățit preluând termeni din
toate cele 3 imperii, termeni inexistenți până atunci în vocabularul
românesc, pentru că defineau evenimente, lucruri, plante,alimente,
produse inexistente în terminologia autohtonă. Așa am învățat ce este
ăla bomfaier, laibăr, foraibăr, era să spun și zaibăr, așa au apărut
terminațiile ”giu” de la geamgiu, iaurgiu, gargaragiu, așa am aflat ce
sunt alea pogromuri. Ceea ce se întâmplă însă în ultimii 25 de ani
depășește nu doar limitele care țin de menținerea sau încălcarea
suveranității unui stat ci și limitele lingvistice pentru că ne
confruntăm cu o siluire grosolană a limbii române, o călcare în picioare
nu atât impusă, cât auto-acceptată de către cei care sunt datori să o
apere. Astfel, termeni consacrați existenți și folosiți de secole în
vocabularul limbii române au ajuns să fie înlăturați, uitați, dați la o
parte cu brutalitate, nu din necesitate ci din prostie, snobism și chiar
mai rău, dorință de a linguși, de a arăta cât de devotați sunt unii
față de ”cuceririle” sau calitățile stăpânului. Așa ne-am procopsit cu
termenii manager în loc de director, a aplica în loc de a solicita, sau a
te înscrie, a te focusa în loc de a te concentra, mentenanță în loc de
întreținere, anduranță în loc de rezistență și altele de acest gen care
arată înainte de toate incultura celor care preiau termeni din dorința
de a epata sau de a se considera ”în rândul lumii”.


Migranți vechi și noi

Iată că noua ”criză” europeană creată la ordin și auto-acceptată de
vasali la fel ca și termenii înghițiți pe nemestecate, ne aduc pe
ecranele tv și în discursurile mai marilor țării dar mai micilor lumii,
un nou termen care demonstrează nu numai lenea, incultura și
incompetența ci și apucăturile de slugă. Presa internațională, cea de
limbă engleză folosește –pe drept cuvânt- termenul de ”Migrants”
când se referă la așa zișii refugiați politic deși numai 20% din ei
sunt plecați Siria, ceilalți fiind plecați din țările de baștină pe
motive economice, sărăcie, ceea ce nu ar face obiectul acordării de azil
politic așa cum încearcă să impună și vor reuși mai marii lumii.
Termenul ”migrant” există în limba engleză dar în limba română nu. În
limba română există termenii imigrant, care se referă la o persoană
stabilită într-o țară, alta decât cea de origine și emigrant care
reprezintă o persoană care pleacă din țara sa pentru a se stabili în
altă țară. Deci așa zișii refugiați politic sunt emigranți
pentru foștii lor conaționali și imigranți pentru cei care îi primesc.
Mai există în limba română și termenul de migrator, dar acesta se referă
la populații întregi, dacă e vorba de oameni sau, cârduri, haite,
hoarde, sau alte forme de organizare socială dacă vorbim de alte forme
de viață, care părăsesc temporar sau definitiv un teritoriu, datorită
condițiilor neprielnice.
Numai că la noi lenea, incultura,
snobismul, lipsa de profesionalism, pupincurismul, duc până acolo încât
sunt preluați termeni și folosiți în forma brută deși pe de o parte nu
au nici un înțeles, pe de altă parte sunt folosiți în locul unor termeni
consacrați care există în vocabularul românesc. Păi dacă de limba
română ne batem joc cu atâta ușurință de ce am mai respecta Constituția
sau voința românilor? Pentru mine cei care se fac părtași la aceste
violuri sunt ”migranți” sau mutanți. Așa că dragi români, nu vă
impacientați, migranții nu vor veni în România, ei sunt născuți aici,
aparțin acestui neam de secole iar noi, toleranți cum suntem i-am lăsat
să crească mari, i-am făcut mari.


Acești ”migranți” sunt mutanți români, ei și-au mutat averile,
idealurile, unii familiile, afacerile, sufletele, către alte state chiar
dacă fizic încă mai fac umbră pământului românesc. Acești ”migranți” au
vândut tot ce puteau vinde altora pentru a lăsa pământul pustiit au
făcut tot ce a ținut de ei pentru a-i determina pe români să plece să
lucreze în alte părți să se mute în alte țări lăsând vetrele pustii
pentru ca apoi, ei, prin aparatul numit stat să ”confiște” terenurile
nefolosite pentru a și le însuși sau a le închiria, concesiona sau vinde
altora. Răul vine din interior.

Migranții români

marți, 15 septembrie 2015

De râsul lumii

angela

Ce se întâmplă prin România, pe la granițele ei, prin viața ei politică
este de râsul lumii. Nicicând, nici pe vremea lui Nero lumea nu s-a
delectat cu atâta circ. Nu știu dacă chiar avem rădăcini romane sau
romanii au rădăcini trace, dar după cum evoluăm, după ceea ce văd se
pare că avem circul în sânge de mai mult de 2000 de ani. Nu se poate ca
într-un timp așa scurt să devenim atât de buni în a ne face de râs.

Un primar ”opresat”

Aoleu, ce să mă fac Doamne eu, a fost arestat don doftor Oprescu
premarul general al capitalei. Presa moare de trei zile de grija
”independentului Oprescu” . Unii zic că i s-a organizat un flagrant,
alții că nu e flagrant, că nu a fost găsit el cu mâna în borcan, că a
fost găsit doar borcanul în casa lui, dar miere pe mâna lui canci. Chiar
luminăția sa Kovesi, văzând că a fost prinsă în flagrant cu flagrantul
și ca să nu riște să îi pună cineva DEX-ul în față, a simțit nevoia să
iasă pe post și să o regleze din proțap, spunând că nu, nu a fost
flagrant, dar nu spune ce a fost și că premarele nu a fost turnat de
colegul său ci de alte două persoane, că dosarul este în lucru din
martie. Păi da, în martie apar ”ghioceii”, e normal, ghioceii sunt cele
mai iubite flori în sistemul judiciar, ar trebui ca oarba aia cu balanța
să dispară de pe stema justiției și să apară ghiocelul. Păi fără
turnători, DNA nu ar mai avea obiectul muncii, mai mult de 70”% din
dosare se sprijină pe denunțuri forțate sau comandate. Atenție, s-a
deschis sezonul la primari și șefi de consilii, se apropie alegerile așa
că fraților ori săriți în barca de salvare ori deveniți subiect de
breaking news. Să nu ziceți că nu v-am spus. Se simte careva suficient
de curat încât să stea liniștit? Hai că am glumit.

Un primar de fier

Un alt primar sfidează Constituția, armata, legile, dând cu tifla
conducerii de partid și de stat. La Sfântu Gheorghe, primarul Arpad
Antal, cel care a reușit să schimbe un prefect și-a mai trecut la activ o
chiflă. A reușit să pună la pământ steagul României pe care veteranii
armatei ar fi vrut să îl ridice pe sediul primăriei în cadrul unei
activități inițiate de MApN,activitate  la al cărei debut a participat
din câte știu chiar Seful Marelui Stat Major. Cred că e una din cele mai
mari umilințe pe care o suportă armata română în ultimii 25 de ani ,
poate cea mai mare după cea de a fi condusă de Oprea și poate nu
întâmplător s-a ”întâmplat” asta. Cum au reacționat autoritățile?
Prefectul tace, ca să nu fie și el schimbat, domnul Oprea, cel care
poartă discuții pe ascuns cu toți dracii, numai să fie singur că oricine
ar lua puterea este și el în cărți, a dat o replică de catifea, spunând
că nu e de acord cu ce s-a întâmplat,( dar dacă interesul național o
cere, el este pentru stabilitatea guvernului) domnul Dușa încă nu a
primit în plic declarația pe care să o dea(și dacă nu se fac poze el nu
se bagă), domnul Ponta este prea bucuros că i se finalizează dosarul ca
să mai aibă timp de altceva, iar domnul Iohannis  pregătește viitoarea
ședință a CSAT și face exerciții în fața oglinzii cu discursul pe care
îl va ține cu această ocazie. I s-au recomandat 10 cuvinte și se
gândește să mai taie din ele ca să apuce și ceilalți să spună ceva, să
nu i se reproșeze că vorbește numai el.

Cu ceva ani în urmă, un un soldat oltean, sergentul Iovan  și-a agățat
opinca  pe Parlamentul Ungar la Budapesta.. Astăzi brava armată română
nu poate să agațe nici măcar steagul românesc pe o biată primărie. Unde
ați adus armata stimați conducători? Cine conduce armata română și către
ce? Armata română are tupeu numai în Afganistan pentru apărarea
drepturilor și intereselor altora? În țară cine luptă pentru steagul
României și drepturile românilor?

Frații moldoveni sunt tot români

Spre deosebire de ministrul apărării român, cel din Moldova dă dovadă de
putirință. Supărat că oficialitățile rusești au participat la
sărbătorirea a 25 de ani de când Tiraspolul e independent și face ce
vrea în Moldova cum face Arpat în Sfântu Gheorghe, ministrul moldovean
al Apărării Anatol Șalaru anunță că a sistat orice relație cu atașatul
militar rusesc la Chișinău. Să mori de ras si alta nu. Săracu atașat nu
mai poate dormi noaptea iar Putin are coșmaruri cu Salaru. Dar acum 25
de ani când s-a format republica Tiraspol, unde era domnul Salaru, de ce
nu au fost suspendate relațiile cu Federația rusă atunci, de ce nu s-a
făcut nimic nici de atunci încoace, nici când le erau sechestrati
ziariștii în propria țară de trupele rusești, nici când le mureau copii
in războaiele rușilor sau băgați poeții în închisori. Acuma, pentru că
rușii au sărbătorit lașitatea moldovenilor, așa cum ungurii o
sărbătoresc pe a românilor, moldovenii, împinși de prietenii strategici
ai României fac pe vitejii si își lasă pantalonii jos în fața Rusiei, ca
țigăncile fustele în fața camerelor, în baza promisiunilor americanilor
că nu sunt singuri, li se va livra vaselină gratuit. Sa mai spună
cineva ca moldovenii nu sunt români, că ii iau glanda. Dar lasă că e
bine, poate iau exemplu și autoritățile române și întrerup relațiile cu
Ungaria pentru ca aceștia sărbătoresc în fiecare an ocuparea
Transilvaniei de către hortiști. Pana una alta nu ar fi exclus ca
autoritățile de la Sfântu Gheorghe sa rupă relațiile cu Bucureștiul
pentru ca au îndrăznit sa pretindă ca au dreptul sa arboreze steagul
românesc pe primăria lor.

Aut emigranti aut nihil

În timp ce Arpad se șterge la fund cu steagul național și armata română
iar Ponta se dă rotund pretinzând că nu își vinde țară pe degeaba, și
acceptă cotele sau tichetele de emigranți doar dacă românii sunt primiți
în Shengen, frau Angela cea căreia tineretul pedelist îi dedicase un
clip libidinos acum 2 ani, ne anunță că dacă nu ne băgăm mințile în cap
și ne mai dăm tigri, ne taie unghiile și rația de șoricei.  Madam Merkel
amenință pe față cu proceduri judiciare(dar de fapt putea să amenințe
și că nu le mai dă voie să circule pe dreapta, tot aia era, bossul e
boss orice ar cere) pe cei care se opun directivelor. Ponta și Iohannis,
două feline cu răget de tigru și gheare de pisic se dau de ceasul
morții, că ei nu acceptă cote obligatorii ei vor doar cote voluntare.
După această declarație așteaptă ca românii să îi strângă în brațe
pentru curaj. De fapt diferența este o chestiune de … răget. Astăzi
domnii declară că vor doar 1500 de emigranți, când de fapt ar trebui să
spună că  nu primim nici unul. Dar mâine, după discuțiile ce vor avea
loc la nivel european, aceiași pisicuți vor spune că primim oricâți ne
sunt trimiși, noi respectăm deciziile șefilor și uite așa se va împăca
și capra și varza, pentru că va fi o cotă acceptată, își vor declara
disponibilitatea la numărul propus, deci nu i-a forțat nimeni. A dracu
politica asta. Cineva spunea cândva că doamna Merkel s-ar trage din
Hitler, că ar fi odrasla nazistului. Eu nu știu dacă e adevărat sau nu,
dar dacă nu are origini, apucături are sigur iar Iohannis se comportă
așa cum s-a comportat și Mihai în 44 în fața rușilor.



De râsul lumii

luni, 31 august 2015

Eutanasierea unui muritor regal



Mihai la o răsucită cu un ”comisar european”


În imagine, regele Mihai primește ”lumină” de la ruși.

Isteria unei maziliri

Am scris isteria? Pardon, am vrut să spun istoria. A se citi după
preferință. Presa de scandal politic tratează cu mare zgomot ultima
trădare a celui care își spune Regele Mihai al României. Când spun
ultima nu mă refer la ea ca și cum nu ar mai urma nici una, pentru că
asta nu garantez, ci la ultima în ordine cronologică. Celelalte din
istoria lui Mihai se știu, numai cine închide ochii nu le vede.
Antepenultima în ordinea succesiunii dar nu la tron, este cea prin care a
cerut domeniile pe care spune că le-a moștenit și care i-au fost luate
cu forța când de fapt le-a cedat cu semnătură proprie primind și
răscumpărare și dotă pentru ele. Nu știu cine își mai amintește dar când
a venit în țară s-a juruit că nu vrea averi, nu vrea valută nici ce
voiau lucrătoarele de la Apaca în 90 de la Petre Roman, se lăuda că el
vrea să fie cetățean, un simplu cetățean al României și atât. După ce
s-a văzut cetățean al României s-a auto-decretat Rege de România, deci a
terminat cu muritorii de rând, el și ai lui erau deja peste ceilalți. A
mai urmat o trădare, penultima, și-a trădat familia de Hohenzollern
pentru că oricum nu mai era agreat de aripa germană, pentru că dacă își
păstra denumirea respectivă nu se mai putea pretinde De România, dar mai
ales, nu mai putea să îl lase pe ”Prințul Duda” cel care l-a ajutat să
își recapete averile, moștenitor al tronului ca soț al primei clasate la
concursul de succesiune. Despărțirea de rădăcina Hohenzollern s-a făcut
pentru a putea evita Legea Salică, care nu îi dădea voie să o pună pe
Margareta pe tron. După ce a scăpat de rădăcini, domnul Mihai și-a dat
un mic decret ceva cam cum a dat Oprea pentru salariul lui Iohannis, sau
cum și-au dat parlamentarii când și-au votat imunitățile și salariile
și pensiile și gata, acum spune el că e în legalitate.

Mihai uitucul

Domnul Mihai uită însă două lucruri: primul este acela că persoana
domniei sale este rege al României așa cum Alexandru Ioan Cuza este
domnitorul Moldovei și al Țării Românești, cu diferența că cel de-al
doilea, fiind mai în vârstă, este puțin decedat. Mihai nu este rege
pentru că :


– România nu are Monarhie la ora actuală, deci nu există  obiectul muncii;


– Fostul rege Mihai A ABDICAT  în 1947, ceea ce înseamnă pentru orice
om, muritor sau semizeu, că acesta  a renunțat la orice pretenții la
tron, atât pentru el cât și pentru toți descendenții lui.


Deci cine vorbește despre Regele Mihai vorbește despre niște fotografii de epocă.


Al doilea fapt care trebuie reținut este că dacă prin absurd el ar fi
regele românilor, indiferent câți sunt ei, sau al României pe care,
sunt convins, și el crede că a luat-o înapoi măcar un pic, ar trebui ca
toate decretele regale să fie întărite sau de fapt legalizate de
Parlament. Deocamdată legal, constituțional și real, domnul Mihai poate
să se joace în curtea castelului de-a ce vrea el și să pretindă ce vrea
mușchii lui, pe noi nu ne interesează și nu simțim nevoia să îi vedem
rufele murdare, ca să nu spun indispensabilii fluturând pe sârmă sub
formă de steag regal. Ne-au ajuns luptele cu cocoși din America. Și
totuși, după lupta dintre el și mister Paul finul băsist, domnul Mihai
ne mai prezintă o luptă între doi cocoși, Nicolae și Duda. Cu toate
decretele sale regale, ceea ce se întâmplă în curtea casei sale nu are
nimic de a face cu România, nici juridic nici administrativ nici măcar
moral. Să se bată între ei, să își scoată ochii, ciorapii, ce vor ei,
dar să le păstreze acolo, pe moșia lor.

Cea mai penibilă declarație regală all times

De data asta a câștigat Duda, că așa e la români, după fiecare revoluție
câștigă tot securiștii, dar nu cred că definitiv, chiar dacă din punct
de vedere regal, domnul Mihai îl eutanasiază pe Nicolae. Foarte
interesant și reprezentativ pentru Mihai, motivul mazilirii lui Nicolae
care iată, se spune că a devenit muritor de rând, adică neica nimeni: „Nicolae
a avut implicări în sportul de performanță, activități private ce nu
concordă cu activitatea de moștenitor, nu avea experiență diplomatică,
iar aceste provocări erau prea mari și puteau nu meargă atât de bine în
viitor.
” Deci Nicolae  nu avea voie să fie sportiv, asta
este o rușine în casele regale.  Dar când fiica sa Irina organiza
activități ”sportive” între cocoși pe moșia sa din Irrigon nu s-a
sesizat înălțimea sa? Dar de ce activitățile sportive sunt interzise în
familiile regale? Mi se pare mie sau un membru al familiei Grimaldi de
Monaco, Charlene soția prințului Albert al II-lea, a fost campion
olimpic? Ok, veți spune că ea nu e de sânge albastru, ea a devenit
prințesă prin căsătorie cu Albert al II-lea, deci nu se pune. Da, dar și
acesta a fost sportiv de performanță, el a practicat atletism, fotbal,
tenis, judo, canotaj, volei, schi, squash, natație, bob și pentatlon
modern. A participat ca sportiv monegasc la Jocurile Olimpice de iarnă
din 1988, 1992, 1994 și 2002 la bob și la raliul Paris-Dakar în 1985 și
1986.Doamne ce rușine pe biata familie. Am înțeles că nu îi mai bagă
nimeni în seamă, sunt izolați, nu îi vizitează nimeni din cauză că au
mirosit transpirația sportivilor de rând. Noi am scăpat de rușinea asta
grație măsurilor luate de nenea Mihai, dar nu cel viteaz. Oare chiar așa
să fie? Din cauza asta a fost mazilit Nicușor? Ce sport o fi practicat,
de a fost așa rușinos, Halbere? Pe Valea Prahovei curge zvonul că
motivul e altul, dar săracul Mihai ”nu a găsit altă rimă”. Foarte,
foarte, foarte interesantă este nu motivarea ci filozofia mazilirii:

1. “În calitate de Șef al Casei și Familiei Regale ale
României, Regele Mihai a luat deciziile de mai sus cu gândul la România
timpurilor care vor veni după încheierea domniei și vieții fiicei sale,
Margareta, Custodele Coroanei. Majestatea Sa a afirmat că Familia Regală
și societatea românească din acele vremuri vor avea nevoie de o
cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale,
respect și mereu cu gândul la ceilalți.”


Români, Mișu vă pregătește ceva! Nici Nostradamus nu a fost mai
vizionar. După cum se vede, Mihai se gândește nu la moartea sa ci a
principesei Margareta și dă ca sigură,domnia acesteia.


De aici rezultă ori că domnul Mihai mai pregătește o lovitură de
palat ca pe 23 August 44 și intenționează să ia puterea iar acum își
pregătește succesiunea, ori lucrează la Constituția țării și s-a ajuns
la varianta finală care prevede instaurarea Monarhiei fără referendum,
ori este un prevăzător și știe deja varianta de Constituție care va fi
promulgată nu se știe când și astfel știe că în România va fi …
Monarhie? Să fim serioși, una e să visezi, să speri, să dorești și alta e
să dai decrete anunțând că ai în vedere viitoarea conducere politică a
țării și viitorul țării. Fără nici o exagerare, această
declarație venită din partea ”Casei Regale” este egală sub toate
aspectele cu declarațiile lui Orban care vede Transilvania sub sceptru
unguresc. Nu diferă decât naționalitatea pretendentului și mărimea
țării, în rest, lipsa de respect față de Constituție și votul românilor
este identică. Ambele declarații și … afirmații se înscriu în aceleași
articole ale Constituției. Nu se sesizează nimeni?
Ce ne facem
noi cu țara asta că o vor prea mulți. Iohannis pretinde că și-a luat-o
înapoi, pe România, Mihai o vrea și el pentru familia lui, ungurii cer
și ei bucata lor, Ștefan o lăsa cândva urmașilor lui și urmașilor
urmașilor lui, Rareș Bogdan a inventat și el o țară a sașilor în
aceleași granițe locuite de români. dar pe noi, românii nu ne întreabă
nimeni ce vrem?

2. Domnul Mihai are o filozofie de viață extrem de interesantă. Pentru
el e simplu, cum nu se înscrie cineva de la bun început în direcția lui,
cum este… îndepărtat, pentru că iată ce ne spune domnul Ioan Luca Vlad
consilier privat al Casei Regale : ”Și de ce să aștepți să
fie o problemă când poți să o închei de comun acord înainte. Coroana
rămâne puternică cu Linia de Succesiune pe care o avem”
Se
spune că până și Stalin mai acorda o șansă moșierilor care voiau să
adere la comunism, dar Nicolae nu a avut nici o șansă. A declarat Mihai
că nu e bun, că nu are nici un viitor și basta. Cică s-ar fi stabilit
asta în Consiliul de Coroană, dar parcă nu știm noi cum e cu ședințele
astea de partid, haide breeeeeeeee, se știe cine pune ștampila.

Lenjerie regală

Nu știu cum sună altora această afirmație și filozofie criminală, dar eu
nu pot crede că vine din partea unei persoane care are deja 90 de ani
și nu mai are nici un viitor. Păi conform acestei filozofii, dacă fostul
principe Nicolae nu mai prezenta nici un viitor la cei 30 de ani ai săi
și a fost ”decapitat” politic din lipsă de perspective și șanse de
”reabilitare”, nu înțeleg de ce Mihai la cei 90 de ani mai este păstrat?
De ce nu îl eutanasiază, pentru că nu e așa, conform Casei Regale, ”de ce să aștepți să fie o problemă, (adică să moară) când poți să o închei de comun acord înainte”?
Această declarație mi se pare CEA MAI MARE GAFĂ COMISĂ VREODATĂ DE O
PERSOANĂ PUBLICĂ ÎN TOATĂ ISTORIA EUROPEI, NU DOAR A ROMÂNIEI, CEA MAI
PENIBILĂ DECLARAȚIE A UNEI CASE REGALE. Dacă Nicolae ar fi fost
handicapat, paralizat, debil mintal, sau mă rog declarat inapt medical
pentru îndeplinirea atribuțiunilor ce i s-ar fi acordat-prin absurd- ca
rege, poate o asemenea decizie ar fi fost înțeleasă, dacă instaurarea
monarhiei ar fi fost iminentă. Dar să faci asemenea declarații, când
nici măcar nu s-a pus problema monarhiei, cu atât mai puțin a persoanei
nominalizate la tron, să iei asemenea decizii, să scurtezi practic de
cap un pretendent la tron cu sânge regal, de teamă că ar putea ridica
pretenții-legitime de altfel – în fața unui prinț infiltrat, mi se pare
un alt act de trădare al lui Mihai, de data asta față de propria sa
familie, fată și nepot. După Antonescu, militarii de pe frontul de Est,
România, familia de Hohenzollern, românii de după 89, iată că a venit și
rândul copiilor și nepoților, dați la o parte în favoarea ginerelui. A
mai rămas cineva netrădat de Mihai?


Eu cred că mai degrabă se așteaptă ieșirea din scenă a altei persoane
și pentru că după decesul bunicului său Nicolae ar fi putut invoca
legea Salică, în vigoare încă în România atâta vreme cât legal nu a fost
anulată de Parlament, s-a decis ”eutanasierea ” delfinului în avantajul
pupilului, acum cât regele este încă în viață și nu are cine să îi
conteste deciziile. Ce sport, ce diplomație, ce viitor? Lenjerie
ieftină.


Mihai si comunistiiÎn imagine,  regele Mihai între prieteni, la activități mondene


PS:  Apropo de anumite legi actualizate care condamnă legionarii,
dacă Antonescu Ioan a fost judecat, condamnat pentru legăturile sale cu
Mișcarea Legionară, pe care  realistic vorbind tot el a decapitat-o,   
când vedem și judecarea lui Mihai și scoaterea sa din Istorie pentru
legăturile sale cu legionarii, dar și comuniștii? Există dovezi încă în
arhive sau în România se condamnă persoanele, nu faptele?


Mihai si legionariiÎn imagine, regele  Mihai salutându-și cu drag susținătorii, la Iași

Eutanasierea unui muritor regal

duminică, 2 august 2015

Românii la viol

viol


Un bun prieten de-al meu, rezervist militar ca şi mine, condeier
pasionat şi talentat, nu ca mine, jumătate scârbit de modul heirupist şi
total ineficient dar mai ales devorator de rating în care televiziunile
au tăbărât în ultimul timp pe cazul celor 7 băieţi cucuieţi vasluieni
bravi descendenţi ai marelui Ştefan, a decis să abordeze subiectul mai
profund, în binecunoscutu-i stil diamantin scriind despre”Violul la
români” vrând să scoată în evidenţă mai mult decât cazul în sine, 
mentalitatea românului indiferent de treapta pe care se află el. Din
titlu şi din articol putem afla cam cum se manifestă violul la români,
adică, am înțeles eu, cum se manifestă românul ca violator dar eu cred
că ar fi interesat de văzut cum se manifestă românii la viol, adică când
sunt violați.





Nimic mai simplu. Hai să purcedem în istorie. Nu în istoria
violurilor din dosarele XXX ale sistemului Juridic românesc ci în
istoria românilor.

Neavând date despre violurile săvârşite de romani asupra „dăcoaicelor”
după ce- conform unor istorici- dacii de pe 85 % din teritoriul Daciei
ar fi  fugit toţi nu se ştie unde încât au rămas numai femeile singure
şi fără violatori legali, dând ocazia romanilor să violeze, guverneze,
și romanizeze întreaga Dacie deși cuceriseră doar 14% din ea,  să venim
mai aproape, undeva după Retragerea Aureliană când
Gohungeaslavbulungpecumtătu dădură dosu prin Bătrâna Dacie. Conform unor
teorii care se apropie ca logică şi fantezie de deciziile unor
procurori şi judecători din zilele noastre- de aici continuitatea
dacilor pe acest pământ- odată cu retragerea romanilor au plecat cam tot
ce a fost dac sau roman sau daco-roman între graniţele Daciei, rămânând
poate doar unele femei cu fuste mai lungi sau lovite de gută, acestea
căzând pradă -din vina lor bine-înţeles- invadatorilor care au purces la
prădat şi violat în ”deplină legitimitate”. Unii dintre violatori, s-au
simţit – se spune – atât de bine şi au coabitat atât de fecund cu
bietele victime încât nu s-au mai dus în Panonia ci au rămas aici că tot
“erau casele goale”. Se vede treaba că şi pe vremea aia judecătorii şi
procurorii luau şpagă, altfel nu văd de ce nu au reacţionat şi istoria
nu menţionează nimic iar “practica judiciară”,  mama tuturor deciziilor
aberante,  nu este invocată.




Au urmat imediat şi alte violuri, unele recepţionate de români  mai
puţin fastuos, cum ar fi incursiunea lui Carol Robert de Anjou prin
teritoriile bănuite tot “fără bărbaţi” numai că socoteala de acasă nu
s-a potrivit cu cea din Posada şi bieţii ungurihoţi au fost violentaţi
destul de dur.





De aici încolo violurile s-au cam ţinut lanţ, românii răspunzând
fenomenului după cum i-au ţinut brăcinarii. Unii, cum ar fi Mihnea
Turcitul sau Turcescu, că nu mai ştiu sigur cum îl chema, s-au aplecat
de bunăvoie şi au primit Sfânta Împărtăşanie cu seninătate, pe
principiul “capul plecat sabia nu-l taie”. Istoria medievală românească
abundă de astfel de degrabă aplecători care au preferat violul
semi-acceptat şi s-au bucurat de binefacerile alifiei de castane sau
gălbenele, bineînțeles,  în ”interes național”.




Unii mai încăpăţânaţi au preferat să îşi piardă capetele decât să îşi
dea pantalonii jos şi aşa au rămas în istorie ca oameni “fără cap” sau
cu trupul sau sufletul într-un loc şi capul prin alte părţi. Aşa pieriră
Mihai, Alexandru Ioan, Neica Tudor, Nicolae,(Bălcescu, dar unii l-ar
include şi pe Ceauşu), Constantin, Antonescu (dar nu Crin), şi alţii,
foarte puţini față de numărul celor cu pantalonii în vine.  În rest, de
la cam 1821 încoace, se poate spune că exemplele sunt de cele mai multe
ori pozitive, adică oamenii au fost cooperanţi, coabitanți sau  nu s-au
pus contra valului. E adevărat, a mai fost unul care s-a cam opus
violului celor din neam cu el, unul de îşi spunea Carol Întâi dar nu se
pune, el a fost român doar în simţire, nu de sânge. În schimb nepotul
lui, născut în România da, s-a aplecat duios,  el ”copil” fiind şi-a dat
spilhohenzolii  jos mai des, politicește vorbind,  când în faţa
unchiului, când în faţa lui Antonescu, când în fața  Gărzii de Fier,
când în faţa lui Bodnăraş, chiar şi în faţa marelui Stalin că doar e
sănătos, chiar dacă e ruşinos.

Dacă este să concluzionăm, până în acest moment reacţia românilor la
”viol” a fost în general binevoitoare, aşa au reuşit bieţii conducători
şi boiernaşi să se menţină şi să-şi păstreze averile şi vieţile.

Şi a venit momentul ”eliberării”, momentul 89, când românii au crezut că
au scăpat de viol, că nu vor mai fi nevoiţi să se lase violaţi cu sau
fără voie. Mulţi, bucuroşi că au scăpat de violul de la răsărit, şi-au
dat pantalonii jos ostentativ, convinşi că nu mai există violatori şi au
început să-şi agite provocator  fesurile, aşa de ai dracu. Au sărit
imediat prietenii să îi protejeze strategic, adică să îi violeze
protejat şi uite aşa au apărut firmele de exploatare a gazelor de şist,
scuturile antirachetă, bazele şi comandamentele ”aliate”, FMI-ul, UE şi
alte “ONG”-uri pline de intenţii bune, mai ceva ca drumul spre Iad.

Ca treaba să fie oablă, au apărut şi violatorii interni purtând diferite
nume, FSN, PSD, UNPR, UDMR, PDL, PNL şi alții mai mici care s-au gândit
că e păcat să lase frumuseţe de piaţă de desfacere nefructificată. Şi
uite aşa de 25 de ani încoace, românul, violatul tradițional al marilor
imperii stă cu fundul ridicat și  steagul fâlfâind parcă a invitaţie
oricui este dispus să îşi încerce virilitatea. Aşa au rămas românii fără
salarii, fără pensii, fără drepturi, fără case, fără păduri, fără
avioane, fără armată, fără sistem educaţional, fără doctori, fără
spitale, fără industrie, fără agricultură, ce să mai continui,  au rămas
cum se spune în curul gol numai buni de violat. La toate aceste rapturi
românii au stat pasivi, şi continuă să stea la fel şi acuma, bucuroşi
că sunt protejaţi şi nu pot lua SIDA. Se spune  că o băbuţă de 95 de ani
a mers la farmacie să ceară pastile cu SIDA, că a auzit ea că dacă ai
SIDA, mai trăieşti cam 5 ani şi voia şi ea să bată suta. Așa sunt
românii, vor să trăiască mult, indiferent cum.








Undeva prin Vâlcea, un polițist încearcă să violeze o fată de 17 ani.
Vina fetei era aceea că avea o ținută mai de vară, arăta bine și se
îmbătase. Din toate astea polițistul a înțeles că este invitat să o
violeze puțin. Nu a reușit, fata a scăpat, a făcut plângere la poliție,
polițistul și-a recunoscut vina în fața șefilor  dar pentru că nu s-a
făcut plângere la parchet iar familia victimei nu a vrut să ”se
complice”cu un proces în care tot ei ar fi fost făcuți de râs, bravul
apărător al legii se află la post. Văzând ce s-a întâmplat cu fata din
Vaslui care a făcut plângere penală, mai că îți vine să le dai dreptate
părinților fetei din Vâlcea. Dar este normal? Ascunderea și nepedepsirea
celor care încearcă să violeze le dă curaj bestiilor care violează în
grup. Cică prin America la fiecare două minute o femeie este agresată
sexual. Se contabilizează în statistică  și micile atingeri, apropouri,
și alte”nimicuri” de genul ăsta. Păi cine ar avea timp să contabilizeze
în România toate fluierăturile, apelativele gen ”ce faci păpușa” și
celelalte ”amabilități” care la noi sunt chiar ”gustate” de destinatare?
Păi dacă am angaja jumătate din populația Chinei să numere, tot nu ar
reuși.








Ei bine, având aceste exemple şi această atitudine faţă de viol, violatori  și agresiuni sexuale, ce pretenții putem avea?


Când facem un erou dintr-un voievod care își trimite fata în patul
dușmanului, sau un domnitor care trimite fete în saraiul sultanului  ca
să rămână ei pe tron  pe cine mai miră că într-un sat din Vaslui, 7
indivizi cu minţile în migraţie au violat o fată iar localnicii sar pe
reporteri că „i-au făcut de râs” ei , reporterii nu ”bieţii copii”?


Când sanctificăm un domnitor care pe unde trecea lăsa biserici și
femei gravide iar boierii își lăsau fetele și nevestele însămânțate de
domnescul mădular cu mândrie,  de ce ne mirăm că un alt localnic
întreabă mirat ce s-a întâmplat, ”că doar nu a călcat-o trenul?”





Când actualii domnitori și boieri  își vând țara și se lasă violați
din toate pozițiile de reprezentanții unor ambasade,  de dragul
ciolanului,  de ce ne mai miră că un consătean al celor 7 ”voievozi”
spune că „să plătească exact cât a durat „plăcerea”, adică 5 minute.








Când o polițistă abuzată  de un șef de poliție este transformată în
infractoare iar abuzatorul este păstrat în funcție pe  cine mai miră  că
judecătorii și procurorii mențin în libertate 7 bestii?





Când purtătoarea de cuvânt a unui inspectorat de poliție spune că de
vină este și victima pentru că este o adolescentă naivă,   pe cine să
mai mire că mama unuia din făptuitori deschide o pagină pe FB în  care
mai că instigă la viol în grup iar  victima este transformată în
vrăjitoare ademenitoare de „suflete inocente”?





Ce ne mai miră că judecătorii şi procurorii primesc mită pentru
astfel de decizii, când „marile porţi” cereau şi primeau mii de pungi cu
galbeni ca să închidă ochii la fărădelegile domnitorilor şi boierilor
aşa cum azi tot „marile porţi” primesc  rezervoare de aur petrol şi gaze
și acces la datele personale și discuțiile private ale cetăenilor, 
pentru a închide ochii la măgăriile şi fărădelegile actualilor domnitori
şi boiernaşi căftăniţi de ei?





Ce reacție vreți să aibă pălmașul de rând  la viol  într-o societate
în care vede viol la fiecare butonare  a telecomenzii televizorului? 
Românul a devenit imun la viol, s-a învăţat să fie perforat ca măgarul
cu samarul  şi nu mai simte nimic, nu mai poate avea compasiune pentru o
victimă,  pentru că violul a fost instituţionalizat la români,
violatorul a devenit stăpânul țării iar violații stau impasibili, iar
dacă se supără,  se supără pe cei care mai reacționează normal, pentru
că ”le strică rânduielile”, îi fac de râs, sau  îl supără pe violator.
După atâtea violuri interne, externe private sau instituționalizate, cum
vreți să reacționeze românul?


http://haribm.blogspot.ro/2015/07/violul-la-romani.html



Românii la viol

joi, 30 iulie 2015

Pipa păcii şi securea războiului



pipa pacii


Pipa păcii

Aflăm cu bucurie că un alt conflict istoric sau un alt război rece
regional a fost închis. SUA şi Cuba şi-au reluat de astăzi relaţiile
diplomatice, redeschizându-şi ambasadele închise cu 54 de ani înainte.
Relaţiile diplomatice fuseseră întrerupte în 1961 când Fidel Castro
ameninţase că va expulza diplomaţii americani pentru amestec în
treburile interne ale Cubei. Nu mai este nevoie să menţionăm că marele
Castro nu făcuse acelaşi lucru şi cu “diplomaţii ruşi” care nu numai că
se amestecau în treburile interne ale Cubei ci chiar nu dădeau voie
cubanezilor să se amestece în propriile treburi interne. Dar asta este
politica. Cert este că exact de când SUA au decis să se amestece puţin
şi în treburile interne ale Ucrainei, mişcând apele Mării Negre, s-a
perceput o “destindere” a relaţiilor cu marele duşman din sudul
Floridei. Nimeni nu a sesizat atunci mişcarea şi chiar nu a fost
comentat de loc ciudata îngăduinţă a Americii faţă de Cuba lui Castro,
fie el Fidel sau Raul. Adevărul este că după ce au început “exerciţiile”
cu partenerii NATO prin mările care se învecinează cu Rusia, unchiul
Sam şi-a luat măsurile de siguranţă ca nu cumva marelui Urs să îi vină
ideea să se joace şi el de-a exercițiile planificate din timp prin
aproprierea Floridei. Păi vă dați seama ce ar însemna să li se ia
cubanezilor mâine dreptul de a intra în ambasada americană fără să fie
fotografiați acordat azi? Ar fi crimă, ar fi revoltă populară, ar fi
sfârșitul lumii pentru libertatea cetățeanului cubanez.


Pipa si securea

Lumea “bună” se bucură şi aplaudă arborarea steagurilor pe ambasadele
celor două ţări şi redeschiderea relaţiilor. Eu nu prea mă bucur. Nu
prea mă bucur pentru că am sesizat că de câte ori americanii au pus
capăt unui război şi au retras nişte trupe sau au fumat pipa păcii
într-un capăt de lume, în altul dezgropau securea războiului. Să le luăm
pe rând: Coreea, Vietnam, Iugoslavia, Irak, Afganistan, Siria, ca să nu
mai pomenesc de Panama, Haiti, Republica Dominicană, Egipt, şi alte
”mici” intervenţii care au condimentat istoria postbelică. Şi toate, dar
absolut toate cu coadă înstelată. Nu a fost conflict în lume în ultimii
60 de ani în care să nu se vadă steagul American. Iar când în sfârşit
undeva flutură un steag al bucurie poţi fi sigur că în altă parte un
altul se lasă în bernă.


Bucuria germanilor


Să luăm un exemplu mai concret şi mai aproape de noi. Germanii
răsuflă uşuraţi că au scăpat de o parte bună din bazele americane cu
care erau blagosloviţi după cel de-al doilea război mondial. Trecând
peste partea de şicane “diplomatice” cu interceptări la nivel înalt este
ştiut că nemţii oricât de federali au fost ei, nu au suportat cu
zâmbetul pe buze prezenţa americană în landul lor aşa cum nici
democraţii nu dormeau cu steagul rusesc sub perină dar au “profitat” şi
unii şi alţii de imensele sume pompate de cele două mari puteri şi
sisteme pentru a demonstra “ superioritatea” regimului. Germania a fost
şi pentru unii şi pentru alţii Show-room-ul de prezentare a măreţelor
realizări ale sistemelor. Ei bine, după căderea sistemului comunist şi
spargerea zidului, germanii aşteptau momentul să scape şi de bazele
americane nu numai de cele ruseşti. Uşor – uşor vor scăpa de toate,
chiar dacă vor păstra “şcolile” NATO de care şi ei au nevoie, nu pentru
a-şi şcoli militarii, că nemţii nu au nevoie de alte şcoli de război ci
pentru că vor să ştie ce îi învaţă americanii pe alţii.


Pieile roşii

Ei bine, odată cu bucuria nemţilor şi steagul german ridicat în fostele
baze militare americane din Germania, în alte părţi ale lumii se coboară
în bernă steagurile naţionale făcând loc celor americane. Se ştie unde
au fost trimise tancurile, tunurile şi toată tehnica plecată din
Germania. Se poate spune că niciodată americanul nu se retrage el doar
se redislocă, se mută dintr-o parte în alta cu tehnică, cizme ,
conflicte, obiceiuri şi belele cu tot. În România bucuriile prezenţei
americane au început. Deja în Braşov câteva familii de români “nu îşi
mai încap în piele de bucurie”, că au venit americanii în România. Un
soldat American cu 1,3 la mie alcool în sânge a intrat pe contrasens şi a
lovit o maşină în care se aflau doi români. Ca şi în cazul Teo Peter,
soldatul beneficiază de imunitate pentru că atunci când s-au semnat
actele de înfiinţare a bazelor militare americane în România s-a semnat
şi statutul de stăpân al americanilor în România, ei pot face orice, de
la accidente de maşină la crime, violuri, scandaluri, bătăi, oriunde vor
în România, legea română nu îi poate atinge, ei sunt albi noi jucăm
rolul afro-americanilor sau chiar al pieilor roşii în acest film. Din
film nu lipsesc nici caii tot de origine autohtonă şi tot bând apă. Nu
m-ar mira să auzim peste câţiva ani un general American spunând că un
român bun este un român mort, după exemplul eroului Custer.


Hai Libiiiii!

Cel mai umil janitor american care dă cu mătura prin bazele americane se
află deasupra legilor române deşi se spune în Constituţie că în România
nimeni nu este mai presus de lege. Şi atunci cum se semnează protocoale
în care legea română nu are efect? Oare aceste protocoale nu încalcă
Constituţia cumva? Suntem stat independent şi autonom, nu ne aflăm –
cred, ca un prost ce sunt- sub ocupaţie. Dar aşa au crezut şi părinţii
mei până prin 1958. Începem o nouă eră, aceea a “binefacerilor prezenţei
americane” în România. Să nu ajungem cumva să cerem ruşilor să ne
elibereze de “partenerul strategic” cum le-a cerut Regele Mihai să ne
elibereze misiunea germană, că un alt Gheorghiu Dej nu se mai naşte.


Măsuri asiguratorii

Aşa că eu zic să nu ne bucurăm atât de mult pentru redeschiderea
ambasadei Cubei la Washington, nici o minune nu ţine mai mult de trei
zile şi mai ales, nu este minune, este doar o manevră
diplomatico-militară, un fel de life-insurance în vederea activităţilor
care vor avea loc în zona Mării Negre. Americanii doar îşi asigură
spatele, nu au prins drag de cubanezi, poate doar de trabucurile femeile
şi băuturile tradiţionale. Redeschiderea relaţiilor cu Cuba înseamnă că
se apropie momentul deschiderii războiului în zona Mării Negre.

PS Vizavi de soldatul american care beat la volan a spulberat un vehicol
care circula regulamentar, românii nu au voie să ştie nici măcar cum îl
cheamă, ca să ştie pentru binele cui să se roage prin biserici. Numele
său este secret, este protejat de acordurile de subordonare şi subjugare
semnate la nivel înalt.


http://www.mariustuca.ro/actualitate/cazul-teo-peter-se-repeta-soldatul-american-baut-la-volan-imunitate-diplomatica-soldati-americani-11630.html

Pipa păcii şi securea războiului