Tupeul lui Băsescu şi folclorul

Antena 3 se banalizează

De 4 luni Antena 3 nu mai pridideşte să ne vorbească despre Băsescu.
Insistenţa cu care abordează de mai bine de 120 de zile acelaşi subiect
este deja plictisitoare. Partea proastă este că chiar dacă au dreptate
orice text repetat la infinit îşi pierde nu numai interesul dar şi
sensul, se banalizează, intră din sfera interesului în sfera
stresantului. Întri pe Antena 3 şi vezi titlul „Traian Băsescu… lugu
lugu „îţi spui „ a tot despre Traian Băsescu” şi schimbi canalul. Culmea
culmilor, doamna Kovesi este invitată la  televiziuni  pentru a vorbi
despre… lupta anticorupţie, sau mai clar lupta anti-Băsescu. După ce din
2012 s-a tras în ea cu mitralierele antiaeriene acum este chemată să
povestească despre lupta ei cu sistemul ticăloşit al lui Băsescu. Mâine,
când Elena Udrea va lovi direct în Băsescu, o vom vedea şi pe ea mare
eroină a domnilor Gâdea şi Badea cei doi papagali care acum se laudă că
ei de mult spuneau cine e Băsescu dar nu i-a crezut nimeni. Dacă se va
continua în ritmul acesta, lumea va ajunge să îi ia apărarea lui
Băsescu, aşa cum i-a luat apărarea lui Becali. De la infractor la
victimă a sistemului juridic nu este decât o virgulă.

Băsescu ordonă, Cristoiu execută

Dar pentru că atât PSD-ul cât ş PNL-ul vor să scape de Băsescu cu
mâna propriilor lui acoliţi, toate televiziunile au început să tragă,
dar cu ricoşet. De la un timp, cu cât se strânge laţul în jurul foştilor
acoliţi, cu atât se strâng şi celelalte televiziuni în jurul lui
Băsescu, crezând că gata, i-a venit sfârşitul şi trebuie să fie şi ei la
pomană sau la aruncat o mână de pământ pe copârşeul politic. Părerea
mea este că se înghesuie degeaba. Băsescu se poate preda, dar nu moare.
Când se va preda Băsescu, vor muri alţii. Ultimele declaraţii şi atacuri
la adresa sistemului juridic pe care până acum l-a format, îndrumat şi
lăudat par a fi doze de nesimţire sau tupeu de ordinar. Nu este aşa,
este doar un calcul şi un avertisment pe care nu l-ar fi transmis dacă
nu ar fi avut cu ce să îl susţină. Băsescu nu pleacă la vânătoare fără
gloanţe.

Aşa zisul interviu sau discuţia cu Cristoiu, nu s-a făcut chiar aşa la
întâmplare. Piticul atomic nu a pus întrebările lui Băsescu aşa că ar fi
avut el o nelămurire, ci pentru că a fost pus să le pună. Băsescu nu ar
fi putut să atenţioneze pe cele două doamne din justiţie că el le-a pus
în funcţie, fără să atragă oprobiul public şi fără să semene a „ nu
uitaţi că eu v-am numit domnule chestor.” Oricum toată lumea ştie că
acesta este mesajul, că răspunsul lui este un avertisment, dar oficial
este totuşi un răspuns la o întrebare, nu un apel personal. Iată deci că
mai sunt păpuşari care încă mai joacă după cum cântă Băsescu, pozând în
jurnalişti „independenţi”. Să fim serios, Cristoiu a fost este şi va
rămâne un oportunist gata să mănânce orice dacă este bine garnisit.

Cui îi e frică de Băsescu?

Acum să revenim la tupeul lui Băsescu. Cine crede că acesta face atâta
scandal pe tema injusteţii justiţiei (în paranteză fie spus chiar are
dreptate), de dragul ochilor Elenei Udrea, se înşeală. Am mai spus şi o
repet, pentru Băsescu, în afară de familie nimic nu a contat niciodată.
Oamenii de care s-a folosit au fost protejaţi atunci şi cât a avut
nevoie de ei. Stolo ştie de ce. Cine crede că acum încearcă să o apere
pe Elena Udrea se înşeală, el de fapt încearcă să se apere pe el. El nu
de grija Elenei sare la gâtul lui Kovesi sau a sărit la gâtul CIA, ci de
dragul lui. Elena este gata să dea totul pe goarnă, până la urmă va
ceda, ea a fost băgată la mititica pentru a nu vorbi prea multe despre
ce nu trebuie şi pentru a spune ce trebuie despre cine trebuie. La
această oră în această fază a jocului nimeni nu este sigur pe soarta sa,
nici chiar cei care sunt călare pe situaţie. Nici doamna Kovesi, cea
atât de lăudată de Băsescu cândva nu doarme liniştită, pentru că dacă
Băsescu i-a dat măcar odată un ordin sau indicaţie ilegală iar ea l-a
executat, sunt convins că Băsescu are dovezi, şi acum, prin intervenţia
făcută „în scârbă” Băsescu o avertizează că dacă se va lua de el sau o
va forţa pe Elena să îl dea în gât, el, cel care a numit-o are ac de
cojocul ei. Este un nou şantaj de tipul celui pentru care are un dosar
penal, numai că doamna Kovesi nu îşi permite să spună că se simte
şantajată pentru că atunci ar trebui să răspundă pentru ce anume. Doamna
Firea a putut spune că era şantajată cu serviciul soţului primar, dar
doamna Kovesi cu ce să spună că e şantajată? Cu Coldea? Şi asta ar fi
destul de „nepotrivit” pentru ea.



Castane fierbinţi căutăm mână care să ne scoată

Cât de departe va merge Băsescu, dacă a ajuns să şantajeze aproape pe
faţă pe şefii DNA şi ICCJ ? Părerea mea este că va merge până în pânzele
albe câtă vreme este vorba de viaţa sau libertatea lui, chiar până la a
se autodenunţa (şi a scăpa astfel nepedepsit) dacă asta va rămâne
ultima opţiune, spunând şi chiar probând că s-a folosit de cele două
doamne în diferite ocazii pentru procese politice. Că este în stare să
facă asta o dovedeşte faptul că acum a declarat că a fost informator al
securităţii spunând că nu are cine ce să îi facă. Deci atâta vreme cât
ştie că este absolvit de vină, va spune şi ce nu a făcut, numai să îşi
lovească adversarii chiar dacă a condus prin ei. Cine spune că acum
minte, nu vrea să vadă adevărul. Să fim serioşi, de ce atunci când
Băsescu era la putere şi se spunea că manevrează justiţia toată lumea
credea, deşi nu exista nici o probă, iar acum când există probe şi o
spune chiar el, nu vrea nimeni să creadă, pentru că asta ar însemna să
cadă mai întâi exact cei care i-au făcut jocurile şi acum le fac pe ale
altora. Cei care acum se folosesc de sistemul creat de Băsescu, sistem
cu care vor să îl înfunde pe el de fapt, vor ca mai întâi să cadă
Băsescu, apoi vor vedea ei ce fac şi cu cei care l-au slujit. Nu cred că
vor reuşi, Băsescu nu moare până nu distruge tot şi are date să îi
distrugă pe toţi, din cauza asta toţi încearcă să o facă pe Udrea să
vorbească, ca să nu se răzbune Băsescu pe ei. Toţi ştiu că cine dă în
Băsescu, cade odată cu el şi nimeni nu vrea să taie craca Băsescu pentru
că asta înseamnă să îşi lege o piatră de moară de gât. Eu sunt convins
că undeva într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat şi maurul
Kovesi va avea soarta maurului Bica dar deocamdată este încă nevoie de
ea pentru a da jos cu Băsescu şi alţii de pe lângă el sau de pe lângă
alţii. Să nu uităm că un procuror militar a fost avansat la gradul de
general de Băsescu atunci când a muşamalizat accidentul KOCO. Ei bine,
Băsescu ştie de ce l-a făcut general şi sunt convins că are şi
mijloacele necesare să îl facă să vorbească la nevoie.

Preşedintele concediului bine făcut

Din cauza asta eu cred că Băsescu are şi va mai avea tupeu, aşa cum a
avut tupeu să se ascundă la Scroviştea şi va rămâne acolo atâta timp cât
va vrea el, pentru că iată, Iohannis ştie să coabiteze, el şi-a obţinut
Vila Lac 3, a plecat şi în concediu. La întoarcere va scrie o nouă
carte, „Preşedintele concediului bine făcut!” Să mai spună cineva că
Iohannis se mişcă încet. Nu au trecut nici 3 luni de muncă şi iată-l în
concediu. Da, ăsta da preşedinte, tace şi face .. concedii în Madeira.

Folclor

Revenind la celălalt preşedinte, cel jucător, nu mutul, rămân la
părerea că Băsescu nu va intra în puşcărie pentru că are prea mulţi
procurori şi judecători la mână şi dacă el este arestat, va trebui să
fie arestaţi apoi cam jumătate din cei numiţi de el în justiţie, ca să
nu spun toţi. Băsescu nu are numai tupeu, are şi probe. Cine are curaj
să îl nominalizeze şi să îi pună un dosar penal în spinare, altul decât
dosarul Firea în care nu va fi condamnat, trebuie să îşi facă mai întâi
rezervare şi să îşi angajeze zugrav. Nu se miră nimeni că DNA-ul îl
arestează preventiv pe Vâlcov dar îl cercetează în stare de libertate pe
Băsescu, cel care are date primite de la serviciile secrete şi cu care
poate să şantajeze nu numai indirect pe oricine? Bineînţeles, nimeni nu
are curaj, pentru că nimeni nu vrea să sară în faţa trenului. A devenit o
cutumă ca de câte ori un personaj de calibru este „ interpelat” de un
pretin pe un subiect subţire, să spună că „ nu îl interesează „ ce spune
cutărică, dar nu spune niciodată dacă e adevărat sau nu ce se spune. E
atât de evident încât nici nu mai este sesizat. A intrat totul în
folclor, deja nu mai vedem realitatea nu mai sesizăm anormalul ne uităm
chiorâş la cei care mai au bun simţ şi ne mirăm că mai există.

Îb final, cu dedicaţie, se ştie pentru cine .. Los Paraguayos…









Tupeul lui Băsescu şi folclorul

Provinciale

Motto :

“Într-o bună primăvară,

într-o firmă de privat,

Diluind cu sârg prin ţară

se făcură de ocară,

ca să nu spun de rahat…”








Într-un orăşel de provincie, să îi zicem “Bricul Mircea”, chiar dacă
nu avem un astfel de oraş, dar nu am găsit altă rimă, se afla o firmă de
telefonie mobilă, să zicem “Portocala” chiar dacă nu avem o astfel de
firmă, dar ştiţi, rima. Aşa cum spunea Ardiles, tragedia oamenilor care
lucrează sau îşi duc veacul prin micile orăşele provinciale este că ei
nu pot da tunuri mari, sau ca să îl citez pe Ardiles, “nu au talent să
facă furăciuni avăvărate” ca la Bucureşti, adică să fure cu camionul, ei
fură şi ei cu căruciorul ăla de butelii. Oameni sărmani fură de nevoie,
ca în Ţara lui Ardiles.

Ei bine un angajat, un mic Ardiles dar cu tupeu de Bobiţă, se gândeşte
să îşi rotunjească şi el bugetul de remuneraţie mică la privaţii ăştia
care te sug de parcă ai avea 10 ţăţe şi te plătesc de parcă ai lucra
numai la ciclu. Aşa că personajul nostru, băiat descurcăreţ, s-a gândit
să trăiască bine pe seama firmei care îl exploatează şi bagă mâna în
fondurile realizate din vânzări. Ca să se asigure în caz că apare câte
un Dandanache, se dă bine pe lângă şeful, cadouri de zile aniversare,
limbi în ureche, mici agape provinciale, tot tacâmul, doar suntem
români, ne descurcăm nu? Şi uite aşa amicul nostru începe să cunoască
viaţa de şmecheraş de cartier şi toate mergeau strună.

Cum de a îndrăznit el să facă asta este un mister, dar o păsărică spune
că ceva ceva era la mijloc, a sesizat el că nici şeful nu este tocmai
curaţel şi face şi el mici găinării prin care scoate ceva profit. Cum
anume şi de unde? Păi de la clienţii provinciali care semnează contracte
fără să citească ce anume citesc şi nu îşi cunosc drepturile. Cum ţara
lui Ardiles e plină de inconştienţi care semnează contracte fără să le
citească şi să vadă ce prevăd şi de naivi care cred tot ce li se spune,
alţii, alde Ardiles profită şi le iau banii. Compania despre care
vorbeam cică răsplăteşte fidelitatea clienţilor prin puncte acumulate la
plata abonamentului. Aceste puncte se acumulează şi după un timp se pot
transforma- la cererea clientului- în reduceri la cumpărarea unui
obiect, gadget cum îi mai spune, sau accesoriu sau poţi cumpăra un
telefon dacă ai acumulat suficiente puncte încât să acopere
contravaloarea telefonului, dar asta mai greu pentru că se acumulează
greu. Aceste puncte se pot păstra şi ani de zile, până se decide
clientul să cumpere ceva. Ce nu ştiu mulţi clienţi, cu atât mai puţin
cei din “provincie” este că nu există limită de timp şi fiecare poate să
îşi păstreze contul de puncte cât vrea el.

Ei bine, profitând de naivitatea şi credulitatea celor mai mulţi din
clienţi, unii “manageri” îşi pun lucrătorii să urmărească punctajul
obţinut de clienţi şi când se acumulează o anumită sumă să îi sune şi să
le spună că expiră sau a expirat perioada în care puteau să folosească
punctajul respectiv  deşi practic  aceste termen nu există. Chestiunea
la prima vedere ar fi lipsită de efect prea mare dacă ţinem cont că
pentru a cumpăra să zicem un stick de memorie ai nevoie de mai mult de
100 de puncte să zicem, iar pierderea suferită de un client   nu este
prea mare, dar dacă te gândeşti că sumele se acumulează de la mai mulţi
clienţi şi adunate sumele se ridică la nivel de mii de lei  periodic, nu
mai este chiar lipsit de importanţă. Bineînţeles că persoanele
respective pierd punctele pentru că lucrătorul care a anunţat pierderea
lor sau şeful lui, întocmeşte o hârtie ca fiind în numele clientului
pentru a cumpăra ceva,  a folosi punctele adunate şi adunate  toate  fac
o sumă, sumă care este retrasă din magazine sub formă de produse care-
vezi Doamne – au fost cumpărate de clienţi. Apoi produsele sunt
comercializate  şi banii intră în buzunarul lui Ardiles.  În felul
acesta avem mai multe  infracţiuni, una de înşelare a clientului, care
intră sub incidenţa OPC dar şi a codului penal, una de fals şi uz de
fals pentru că pentru a ridica produsele trebuie întocmite acte în
numele clientului ale cărui date lucrătorul le are în baza de date, o a
treia infracţiune este cea de abuz în serviciu şi alta de însuşirea de
bunuri necuvenite.




Revenim acuma la lucrătorul nostru care a băgat mâna în fondurile
firmei. În urma unui control s-a constatat paguba produsă a cărei
valoare nu contează, este pagubă. În mod normal managerul ar fi trebuit
să desfacă contractul de muncă lucrătorului şi eventual să facă plângere
la poliţie. Numai că ştiindu-se cu musca pe căciulă, datorită punctelor
de fidelitate pe care le rezolva prin lucrătorul respectiv cu care avea
relaţii de “prietenie” mai strânse decât cele de la angajat la manager,
domnul manager a închis ochii şi a păstrat lucrătorul cerându-i doar să
pună banii la loc apoi s-au pupat, şi-au strâns mâna tovărăşeşte ca de
la Ardiles la Ardiles  şi trai nineacă, s-a şters totul cu… cârpa, că
nici burete nu îi putem spune. Uite aşa sunt promovaţi cei din neamul
lui Ardiles. Aşa că oameni buni, dacă furaţi, nu fiţi fraieri furaţi cu
cap, împărţiţi şi cu şefii,  sau staţi geană pe ei când fură  să îi
întrebaţi de postavul de manta când sunteţi prinşi. V-aţi prins?

P.S. Orice asemănare cu fapte sau persoane reale este pură coincidenţă.  Eu însă am mai spus, nu cred în coincidenţe.

Provinciale