luni, 23 octombrie 2017

Tinerețe fără bătrânețe, o poveste depășită sau mai actuală ca oricând?






Am auzit că unul din posturile de televiziune a decis să prezinte o
emisiune privind afacerile cu automatele  de cafea din școli și cât de
nocive sunt ele pentru tineri. Dacă nu aș cunoaște scopul acestor
subiecte ”de senzație” ale canalelor media și nu aș ști că ele urmăresc
doar senzaționalul și după ce fac ceva rating pe un subiect îl aruncă la
gunoi fără a urmări să schimbe ceva, aș aplauda inițiativa. Dar
cunoscând obiceiurile acestor posturi tv și mai ales ale patronilor și
făcătorilor de zgomot care își spun realizatori, m-am calmat. În plus,
meditând mai mult asupra subiectului asupra tematicii intitulată
”tinerețe fără bătrânețe” mi-am dat seama că această ” campanie” este
inutilă și din alt punct de vedere. Să mă explic.


Cine nu a auzit de povestea lui Ispirescu Petre  despre Făt Frumos și
al său periplu în căutarea izvorului dătător de tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte? Poate copii din ziua de azi, care nu mai sunt
impresionați de astfel de ficțiuni sau lumi virtuale. Dacă cineva ar fi
avut idea sau inițiativa de a transforma vechile povești în jocuri pe
calculator altfel ar fi stat problema, dar așa copii de azi au alți
eroi, alți idoli, alte repere, alte modele. Ei caută,  se adâncesc în
telefoane și tablete căutând în jocurile de acolo  zăcăminte de aur,
uraniu, petrol, comori, arme sofisticate, nu pieptene, gresii, sau
albine. Tot ce părea imposibil, avangardist, sau ireal pe vremea lui
Ispirescu, astăzi este depășit, căci  iată cum începe povestea
Ispirescului:


” A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai
povesti, de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele, de când se
băteau urşii în coade, de când se luau de gât lupii cu mieii de se
sărutau, înfrăţindu-se,  de când se potcovea puricele la un picior cu
nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne
aducea poveşti…”



Citind mai atent însă, cred că copii de azi au dreptate să nu mai fie
interesați de astfel de povești care sunt deja depășite. Depășite ca
năzuințe și idealuri depășite și uzate moral, tehnic și ideatic. Hai să
vedem de ce. În primul rând să vedem când se întâmplau cele povestite de
autor?


1.       ”Când făcea plopul mere și răchita micșunele”. Păi să ne fie
cu iertare, asta s-a întâmplat în 89 , toată lumea știe că la
Grozăvești au apărut în plin decembrie, pere în plopi. Cine mai
năzuiește la vremurile alea? În nici un caz copii. Nu acum.


2.       ”Când se băteau urșii în coade”. Aici bineînțeles asistăm la
o expresie folosită pe atunci, care ar fi trebuit să fie ”când stăteau
urșii la/în coadă” sau ”când aveau urșii coadă”. Indiferent că autorul
se referea la ursul Grizzli, la ursul Siberian, sau la ursul Carpatin,
astăzi asistăm la la o bătaie a primilor doi, dar numai în cozi, nu își
folosesc ghearele, nu se mușcă, se duelează doar în cozi. În ceea ce
privește ursul nostru Carpatin, de când cu defrișările celor de la
Holzindustrie, Dușa sau Chereștoi Atilla, se poate spune că ”stă ursul
în coadă” fără a greși cu ceva.


3.       ”De când lupii se pupau lupii  cu miei” este văzut,  fapt
împlinit tot cam din 89 încoace. Păi după loviluție, când marii
”dizidenți anticomuniști” formau guvern cu foștii lor ”călăi” securiști
sau secretari de partid înființând partide de stânga sau de dreapta și
până astăzi când formează comisii de etică în parlament și fac legi de
basm, ce am văzut dacă nu lupi pupându-se cu mieii?


4.       ”De când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi
nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea povești”.
Păi și asta s-a văzut. Puricele nord-corean potcovit de cei doi urși
despre care vorbeam mai înainte, se urcă în slava cerului și spune
povești despre cât de mare și tare este el și ce îi va face el ursului
dacă îl prinde.


Ei bine, cum să creadă copii de azi în așa ceva, cum să își dorească așa ceva cum să citească astfel de răsuflături ? Nu e cool.


În plus, chiar și scopul fugii de acasă  a lui Făt Frumos( Doamne ce
nume aiurea, păi nu putea să își spună și el Danny Șmecherul, sau
Cheloo, sau Smiley, sau CRBL, sau Dezbrăcatu, ce puii mei?)este deja
depășit. De ce a plecat el de la babaci ? Ca să caute tinerețe fără
bătrânețe și viață fără de moarte?  Păi ești dus  frate? Pentru asta nu
trebuie să pleci, ci să stai acasă în țară, nu să pleci peste șapte mări
și țări fără booking.


Și au dreptate din nou copii să gândească așa. Hai să calculăm:


Coca Cola,Energizante, Mc Donnald, hamburger, crispy chicken, cartofi
prăjiți, automate de cafea, semipreparate, E-uri, Coloranți sintetici,
aditivi, Codex Alimentarius, sunt tot atâtea căi de a atinge această
aspirație, pentru că toate astea duc către ”mult visata” tinerețe fără
bătrânețe în cel mai pur  și nedorit sens al cuvântului. Credeți că cu o
astfel de alimentație  copii de azi vor mai ajunge la bătrânețe? Eu nu.
Nu numai la bătrânețe, ci nici la pensie așa că  să nu ne mai mirăm că
guvernele facilitează accesul copiilor și fac jocul producătorilor de
otravă, pentru că cu ajutorul lor, în anii care vin, (dacă mai luăm în
calcul și creșterea vârstei de pensionare pas cu pas până la 90 de ani)
nu se vor mai plânge că nu au bani de pensie, cel mult că nu au
pensionari pentru fondurile respective.


Cât despre viață fără de moarte, ce să mai spunem. Idealul ăsta este
atins de foarte mulți tineri, începând cu vârsta de 16 ani, când
prafurile, ierburile, băutura, teribilismul, inconștiența, bolizii
babacilor sau cei primiți cadou pentru că au luat bacul, îi aduc în acea
stare în care ei cred că sunt fără de moarte și vor să dovedească și
altora. Iar părinții lor vor confirma apoi, spunând că copii lor sunt în
ceruri, au devenit îngeri și vor fi veșnic lângă ei.


Deci despre ce vorbea Ispirescu? Hai să fim serioși, povestea asta este răsuflată.


Dar, mai e un aspect, povestea mai are și un aspect mai actual decât
oricând. Având în vedere că Făt Frumos a plecat să caute ce îi promisese
tatăl lui, împăratul  pe când era bebeluș în scutece și plângea ca să
îl liniștească, sfătuiesc tinerii părinți să nu vorbească ce nu trebuie
în fața copiilor, să nu le promită luna de pe cer, ca politicienii în
campanie electorală, că uite, copii,  așa mici și aparent proști, aud,
bagă la cap, țin minte și te trezești cu ei plecați de acasă la cules de
căpșuni sau spălat de funduri străine  sau ieșiți în stradă pentru
viața aia frumoasă promisă, poate la beție, încă de pe vremea când se
învârteau în căldare sau în Cristelniță. Aveți mare grijă, stimați
viitori părinți,  că o să vă mănânce și urechile și ficații și salariile
și pensiile dacă nu le dați ce le-ați promis. Aranjați și cu
ursitoarele alea care vă iau banii la botez să o lase mai moale cu
laudele și floricelele, că ele pleacă, voi rămâneți cu copii. Nu le mai
cumpărați jucării chinezești cât sunt mici  că o să vă ceară mașini
japoneze sau nemțești, fonduri europene și dolari  americani când se fac
mari.  Nu le promiteți nici marea cu sarea, că nu se știe cât o să o
mai avem acces la ea.  Sub acest aspect, povestea lui Ispirescu este
încă  actuală.



Tinerețe fără bătrânețe, o poveste depășită sau mai actuală ca oricând?

joi, 19 octombrie 2017

Autobuzul lui Banciu




Domnul Banciu, acest pplange pe care nu îl mulțumește nimic, nu îi
place nimic, căruia totul îi pute, care crede ca dacă e spoit cu un pic
de cultură și vorbește rârâit este cel mai cosmopolit român,  sau mai
francez decât francezii, a dat nu odată rateuri, dar rateuri mari, pe
măsura pretențiilor sale. Că vede în toate răul primordial nu e un
defect, poate asta e conformația lui, poate visează la o lume perfectă
sau poate chiar vrea sa îndrepte ce poate pe ici pe colo și ține treze
pretențiile și aspirațiile nației, dar o face cu atâta scârbă în voce și
atitudine, încât te întrebi dacă chiar nu are ceva dereglat prin
propriul sistem. Ce este însă deranjant pentru unii, sau efectiv
enervant pentru alții la Banciu, este că nu admite că poate greși și
nici nu caută să vadă dacă și unde greșește, nu se documentează, el
merge înainte cu capul între urechi surd și orb la tot ce nu ține de el.
El nu se documentează, el reacționează la prima strigare, cu caută
răspunsuri sau detalii privind un fenomen sau altul nu îl interesează
opinia altuia el știe tot, pune etichete la tot toată lumea trebuie să
se încadreze în patul lui taie sau lungește picioare fără să își pună
măcar odată problema că poate unitățile lui de măsură sunt calpe. Pe
lângă toate astea mai folosește și un limbaj de biciușcar, ceva în genul
lui Mircea Badea, alt fante de scară de bloc pe care bineînțeles nu îi
suportă pentru că îi face concurență în ceea ce ei consideră că ar fi
satiră sau pamflet. Probabil ar trebui să redefinim această sintagmă
pentru că din ce în ce mai mulți pretinși moderatori, realizatori de
emisiuni și cătători de rating, pseudo-jurnaliști marca Rifai confundă
mojicia sau ignoranța  cu pamfletul.


O singură persoană din jungla politică îl face pe Banciu să saliveze
și când vorbește despre ea, mâinile îi pleacă automat sub tejgheaua care
îi ține loc de masă, sau arenă de circ, este vorba de  blonda lui
Băsescu, doamna Elena, care pentru el, îndrăgostitul, adulatorul,
admiratorul declarat  Banciu reprezintă un pod prea îndepărtat. A auzit
el că această Zoe a vremurilor noastre, ar fi ceea ce un elev scria
cândva în teză, și anume că ”Zoe Trahanache este soția unui grup de politicieni”și
visează să ajungă și el un astfel de politician. Poate pentru acest
motiv a tras cu dinții să ajungă și el măcar consul în Marsilia. Numai
că nu a reușit să ajungă nici la Marsilia nici la cetatea  Troia. În
fine, de gustibus non disputandum, cum spuneau latinii.


Marți seara, în emisiunea sa, domnul Banciu, cum spuneam, a mai dat
odată dovada înaltei competențe când, amintind sau prezentând un sondaj
realizat prin Anglia parcă, a menționat că este vorba de un sondaj sau
un studiu omnibus. În ignoranța sa, dovedind că îi este lene atunci când
întâlnește un termen nou și să caute pe goagăle, domnul Banciu a spus
cu veșnicu-i dispreț,  ”ce o mai fi și asta, omnibus, probabil un studiu
făcut în autobus, printre călători”. L-am mai surprins în câteva
rânduri făcând astfel de greșeli de gâgă, cu fața unuia care se crede
unul din apostoli și deși am vut să scriu despre ele, m-am abținut,
pentru că am considerat că nu merită, sau că orice om poate greși. Dar
el nu, ignoranța lui este depășită numai de înfumurarea și mojicia care
se pare că nu mai lasă loc de altceva în eul personal. Domnule  Banciu,
dacă nu ai aflat, să știi că omnibus nu înseamnă ceea ce ai spus tălică,
dar nu îți spun ce sens are, te las să cauți singur, măcar atât să faci
și matale din când în când. Nici  ”ombudsman” să știi că nu înseamnă
șofer de autobus. Mai ieși din lumea ta și din gazete scrise de oameni
de aceeași calitate pe care le prezinți din când în când tot la mișto și
mai intră în library să studiezi. Apropo, vezi că library nu înseamnă
librărie. Succesuri!



Autobuzul lui Banciu

marți, 3 octombrie 2017

Anunț umanitar : Olguta Vasilescu suferă de o boala incurabilă



O fi de la răceala?





Din surse neoficiale dar demne de încredere, doamna ministru Olguța
Vasilescu are mari probleme de sănătate. Boala de care suferă, deși
cunoscută,  nu este tratabilă, nu există medicamente pentru eradicare,
nici măcar pentru ameliorare. Ce este mai rău este că se transmite celor
apropiați deci și familiei,  ceea ce face situația și mai
îngrijorătoare.


Aceleași surse m-au informat că nu există nici medicamente străine
pentru boala ei,  deci nici clinicile din Austria sau Turcia frecventate
de obicei de demnitarii români nu pot face nimic pentru boala doamnei
ministru. Unii spun că ar fi vorba de o boală profesională, alții că ar
fi o boală de sistem deci sistemică, dar nimeni nu poate să dea un
răspuns clar. În literatura de specialitate există unele explicații ale
cauzelor bolii, dar nimic nu este sigur,nu există nici un medicament
care să fie omologat. Cum baba Vanga nu mai trăiește, necazul doamnei
Vasilescu pare fără lecuire.


Bineînțeles că doamna ministru a apelat la cei mai buni specialiști
și a răsfoit toate paginile de pe internet care au ca subiect boala.
Astfel a găsit o informație care inițial a liniștit-o, dar apoi a pus-o
pe gânduri și îngrijorat-o. Iată ce scria acolo:


„Sughițul nu este anormal, totuși, dacă persistă mai mult de 48 de ore, ar fi bine să te prezinți la un control medical.”


Așa a aflat doamna ministru că boala ei este ceva normal dar a
realizat că de fapt  sughițul ei a început cam de când a deschis
subiectul pensiilor militare. Cum de atunci sughiță fără oprire și ea și
familia, ba –din unele surse-  cam toate neamurile, și alea bune și
alea proaste, sughițul doamnei ministru a intrat în atenția guvernului.
Mulți miniștri se întreabă dacă nu cumva e molipsitor și se spune că
deja unii au cerut trecerea doamnei în carantină sau tratament
prelungit, chiar cu DNA, numai să nu se transmită.


I s-au recomandat de unii specialiști două leacuri :


Primul a fost ținerea respirației, remediu cvasi-băbesc, dar acceptat
de medici. Se pare că s-a încercat varianta, dar când i s-a spus că
trebuie să își țină respirația până îi trece sughițul sau dispare cauza
sughițului, doamna ministru a renunțat la tratament, pe răspunderea ei. E
prea sensibilă probabil.


Al doilea tratament a fost gargara cu apă rece și o linguriță de apă cu zahăr sub limbă  până când se dizolvă zahărul.


Doamna ministru a replicat că nu crede nici în acest tratament, cu
atât mai mult cu cât gargară a făcut de când se știe, mai ales în
preajma alegerilor și când trebuie să justifice măsurile pe care le
propune, dar nu a văzut nici o ameliorare. În plus cum a fost secetă,
recolta de sfeclă de zahăr  este insuficientă la cât i-ar trebuie ei iar
producătorii de trestie de zahăr au refuzat contracte, pentru că au mai
vândut zahăr guvernului Boc acuma 7 ani și nici în ziua de azi nu au
primit banii.


Ce e de făcut? Se spune că este singura boală căreia nu  s-a găsit nici leacul și nici numele.


Cine are informații, de orice natură care ar putea ajuta, vă rog să sunați la 22.22.22.


Vă mulțumesc !


PS: O băbuță demnă se încredere din Dolj, pe numele ei  Baba Novac
mi-a transmis că din câte știe ea de la mama ei,  boala i se trage de la
pomeni sau pomeniri și că ar trece cu Infuzie De Misie dar asta e o
plantă rară care nu crește în grădina lui Dragnea.








http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/medicina-interna/sughitul-cauze-si-tratament/


http://a1.ro/lifestyle/health/cum-opresti-sughitul-id27482.html



Anunț umanitar : Olguta Vasilescu suferă de o boala incurabilă

duminică, 1 octombrie 2017

Simona




Poate nu aș mai fi scris, așa cum am promis și m-am jurat în sinea
mea,  despre Simona Halep, dar ieșirile septuagenarului Ilie Năstase cu
ocazia investirii sale ca consul al Cehiei, ( nu am vrut să evit kako
fonia cu bună intenție, pentru că e meritată) care este mentorul
spiritual al Simonei, ca și ultimul rezultat al Simonei la Wuan, mi-au
ridicat din nou mingea la fileu și tensiunea. Pe Năstase nu îl mai
comentez, se comentează singur păcat de talentul lui, l-am idolatrizat
ca jucător, îl detest ca om. Eu l-am scos de mult din tribuna
competițiile și interesul meu, e prea bătrân ca să îl mai învețe cineva
ce înseamnă decența, bunul simț, respectul. Nu merită.


”Vreau și eu cu Simona”


Simona în schimb este în creștere, din păcate nu și de formă. Ceea ce
nu înțeleg eu este cum poate un jucător, sau mă rog, jucătoare ca ea să
fie nr 2 mondial jucând așa de prost și având rezultate atât de slabe.
Explicația nu poate fi decât aceea că tenisul feminin este în regres, nu
mai există valori certe, se câștigă turneele după adaptarea la fusul
orar, ciclul lunar,sau contul bancar,  nu după talent sau
profesionalism, antrenamente, etc. Au dispărut locomotivele, vagoanele
merg din inerție, nu le mai trage nimeni înainte, nici măcar nu le mai
împinge ”la cocoașă”, e un fel de ”Dumnezeu cu mila” în tenisul feminin
la ora asta. Despre Simona am mai scris de atâtea ori, dezamăgit de
jocul, dar mai ales de atitudinea ei, de spiritul ei de jucător și de
instabilitatea ei emoțională sau incapacitatea de a se concentra, de a
se monta, de a face ceea ce știe să facă, dar numai când iese soarele pe
strada ei.În două rânduri am crezut că și-a revenit, dar a fost numai
de moment, nimic serios.  Ea nu știe să joace ”pe ploaie”  sau ”în
condiții vitrege” mental, dacă lucrurile nu ies cum vrea ea din primele
schimburi de mingi devine un copil râzgâiat supărat că i s-a stricat
jucăria și se supără pe toți, și pe jucărie și pe cel care i-a
cumpărat-o și pe cel care îi spune că ea a stricat-o. Asta nu e
performanță, asta nu e sport, asta nu e profesionist, cu tot locul doi
pe care îl ocupă. Ea are pretenția ca toate jucătoarele sub ea în
clasament să se dea la o parte când intră ea pe teren, pentru că ea e
Simona Halep,”campioana noastră”. Uite că nu e așa, se pare că în
ultimul timp jucătoarele da la poziția 20 la 100 în clasament se roagă
să nimerească cu Simona, ca să se poată lăuda și ele că au bătut nr 2
mondial și să meargă în turul următor.


Vreau  și eu antrenor


În meciul jucat azi cu Daria Kasatkina, noul ”coach!” Andrei Pavel a
intrat să îi dea indicații în setul 2 la 1-4, când era clar că va pierde
din nou, Andrei îi spune : ”  Încearcă să o pui pe ea să
alerge, acum te aleargă ea… Să o alergi, nu cu viteză, cu periatele,
gândește-te că tu ai avut minge de ghem, ai avut și un pic de ghinion
acum.… hai …trage un pic de ghemul ăsta  și vreau să văd că .. cum..
când…  cum e  la.. dacă areeee.. ce trebuie să terminăm meciul… da nu îi
da tu, țin’ te de ea.  Dacă e să termine ea, să termine ea, dar nu îi
da tu!”  
A fost ceva în genul ”să ne fie bine, să nu fie rău”. 
mă ierte Dumnezeu dar dacă asta spune un antrenor elevului său și asta
îl învață când el e dărâmat psihic, mă fac și eu antrenor, psiholog,
consigliere,  orice,  că nu e cine știe ce filozofie. Simona, mă auzi ?
Cer mult mai puțini bani decât Pavel, eventual doar cheltuielile de
călătorie și cazare că mai mult nu cred că face nici Pavel. Ei i-aș fi
spus:” Simona , din acest moment, uită cine ești tu, uită cine e ea,
uită unde ești, șterge tot, nu ai nimic de pierdut, doar de câștigat.
Joacă tenis fără să te gândești la rezultat gândește-te doar la ceea ce
trebuie să faci să câștigi punctele. Relaxează-te, trage aer în piept,
joacă calm, știi să joci tenis, arată-le și celor care te privesc că
știi. Nu e mai bună ca tine!”



Rezultate ”a la Simona”


Și pentru că se vor găsi destui, ca și până acum, să spună că sunt eu
prost, că ea e pe locul doi și asta spune ceva, că e a doua jucătoare a
lumii, hai să îi vedem performanțele de anul acesta:


1 Ianuarie, Shenzen – O victorie în turul întâi  apoi învinsă în turul doi de Siniakova


16 Ianuarie, Australian Open Melbourne –pierde în primul tur la Shelby Rogers


30 Ianuarie, Petersburg – câștigă două meciuri, pierde în turul 3 la Natalia Vikhlyantseva


07 Martie Indian Wells, California  –câștigă un meci, îl pierde pe al doilea la Kristina Mladenovic


21 Marie Miami-câștigă 3 meciuri, pierde în sferturi la Johanna Konta


24 Aprilie Stutgard –câștigă dpuă meciuri pierde pe cel de-al treilea la Laura Siegemund


6 mai Madrid – câștigă 5 meciuri, câștigă  în finală cu  Mladenovic


14 Mai, Roma –câștigă 4 meciuri, pierde în finală la Elina Svitolina


28 Mai Roland Garros – câștigă 6 meciuri pierde în finală la Jelena  Ostapenko


25 Iunie Eastbourne –câștigă două meciuri pierde la Caroline Wosniacki


3 Iulie Wimbledon – câștigă 4 meciuri pierde în sferturi  la Johanna Konta


31 Iulie Washington –câștigă două meciuri, pierde la Ekaterina Makarova


7 August Toronto –  câștigă 3 meciuri, pierde la Elina Svitolina


13 August Cincinnati – câștigă 4 meciuri, pierde la Garbine Muguruza


28 August US Open – pierde în primul tur la Bunica Șarapova


24 Septembrie Wuhan – pierde în primul meci cu Kasatkina.


Deci exceptând meciurile din Fed Cup, a participat la 16 competiții, 
a câștigat  o finală, de 3 ori finalistă, de doua ori semifinalistă, de
trei ori  în sferturi dar  și de trei ori ieșita din primul tur, de
trei  ori la al doilea meci, de trei  ori la al treilea meci, situațiile
de mijloc nu le mai bag în calcul. Raportul meciuri câștigate meciuri
pierdute e irelevant, pentru ca poți câștiga o finală amărâtă nu știu pe
unde, ai făcut 5 victorii și să pierzi 4 alte turnee din primul tur,
apoi să te lauzi că ai golaveraj pozitiv.


Dacă ăsta e parcurs de mare campion sau de locul doi mondial, atunci
ori trebuie să schimbăm definiția  campionului, ori tenisul feminin a
 scăzut la un nivel care nu își merită banii. Cu așa nivel, în țara
orbilor orice chior e împărat.


Simona și declarațiile


Ce mă mâhnește pe mine este că talent are, știe tenis, dar stă
dezastruos la capitolul mental, e îngâmfată, încăpățânată, îi plac
laudele și se lipește doar de lingăi, pe cei care îi spun că și mai ales
unde greșește îi îndepărtează. O parte din vină o poartă și
televiziunile care o lăudau de exemplu la Roland Garros că  cea mai bine
îmbrăcată jucătoare, ca și când ea s-ar fi dus să prezinte moda acolo.
 Dar asta e. Sper să nu ajungă la 70 de ani o altă  Năstase, că înseamnă
că școala românească de tenis de câmp scoate numai  campioni
înfumurați,  lipsiți de bun simț. Și declarațiile de după eșecuri, cu
care ne-a obișnuit deja, cum că a făcut ce a putut, că adversara și-a
dorit mai mult victoria, sau că a avut o probleme de sănătate ba la nas,
ba la stomac, ba la glezna, ba la călcâiul lui Heracles, tot de bun
simț țin. Dar de unde nu e …. Declarația lui Halep după ultimul meci
este identic cu toate declarațiile date după fiacre înfrângere
rușinoasă. Sunt șabloane  învățate de la consilierii de PR.  „Nu
am mai jucat de vreo lună. Este greu să revii și să joci meciuri. Este
greu să intri în ritm în câteva ghemuri. Poate a fost o greşeală că nu
am jucat, dar aveam nevoie de odihnă după US Open. Cred că Daria a jucat
foarte bine şi i-a ieşit totul. Dar nu a fost cea mai bună zi a mea.
Este greu, dar iau lucrurile aşa cum sunt. Nu este nicio dramă. Dar cu
siguranță voi discuta despre acest meci şi voi învăţa multe din el”
Proști
consilieri are. Cum dracu să ai nevoi de odihnă după un turneu în care
ai jucat doar un meci? Păi Șarapova a stat pe bară cam doi ani și când a
revenit i-a tras-o Simonei cu strigături și la propriu și la figurat.
Auzi, Kasatkinei i-a ieșit totul.Păi da, că ea aleargă la antrenamente
de îi ies ochii.Nu știu dacă îi ies și clătitele la fel de bine, dar o
poate ajuta Simona că le are cu tigăile.


Kasatkina și Ostapenco sunt viitoarele stele ale tenisului. Dacă le
lasă Șarapova. Apropo, auzeam acum câteva zile un comentator specializat
în tenis că nu îi place de Ostapenko, pentru că nu e sensibilă, cică e
prea serioasă pe teren, ”nu zâmbește la el când joacă”. Păi aia nu intră
pe teren ca să facă clipuri publicitare, aia când intră joacă tenis.









http://www.espn.com/tennis/player/results/_/id/936/simona-halep

Simona