EVANDRO ROSETTI - Un nume , o voce , o amintire?
Câţi vi-l mai amintiţi ? Sunt convins că nimeni din cei care l-au ascultat nu l-a putut uita. O voce cu adevărat frumoasă, un suflu şi un spirit neliniştit, o înfăţişare plăcută, un nume cu rezonanţe italieneşti, căruia puţini îi ştiam originea. Fac acuma o reparaţie în timp şi pentru ce nu au ştiut, vorbesc despre cel ce ne-a încântat sufletul cu muzica şi vocea sa. Destinul , întâmplarea, au jucat un rol hotărâtor în viaţa artistului.
Tatăl, Alberto, Italian a fost luat prizonier de ruşi şi repartizat în lagărul de la Plopeni. După ce a fost eliberat din lagăr, a ajuns în Bucureşti, unde a cunoscut-o pe Maria Chirculescu mama lui Evandro.Unul din prieteni, italian şi el, căsătorit cu sora Mariei, cănta la chitară. Împreună, unul la chitară, altul la voce şi un alt amic tot italian la acordeon, au început să cânte, şi au ajuns să cânte în deschidere la Restaurantul Wilson la spectacolele Mariei Tănase. Aşa a devenit tatăl lui Evandro, jumătate român. S-a căsătorit cu Maria în 1946. Apoi a fost nevoit să plece în Italia, dar soţia nu l-a putut însoţi neavând aprobările necesare, decât după un an . Apoi a apărut, la Roma, Evandro, un Romeno Romano.
Evandro a venit prima oară în România la 17 ani, în 1969.Apoi s-a întors în Italia a satisfăcut serviciul militar şi a revenit în România în 1973. A dat examen şi a intrat la facultate la Stomatologie şi pentru a nu lăsa numele Rosetti fără muzică, a început să cînte la Athene Palace, unde mai cânta şi Johnny Răducanu, care nu îl prea înghiţea, pentru că câştiga mai bine. Mai târziu a aflat Johnny că Evandro era copilul lui Alberto, la ale cărui spectacole, Johnny copil fiind, mergea să asculte cum cîntă italienii . Aşa leagă Soarta destinele unor oameni.
Sorin Minghiat cu care a rămas prieten şi cu care colaborează şi acuma , când mai vine în ţară la spectacole, l-a introdus la Flacăra. Apropo de Flacăra, Evandro este cel care iţa pus prima oară chitara în mână lui Andrei Păunescu. Soarta a vrut ca acest ROMÂN- ITALIAN SĂ fie legat de celebrităţi ale culturii române, iar românii trebuie să-i mulţumească. La cenaclul Flacăra i-a cunoscut pe Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Nicu Alifantis cu care a colaborat şi atunci şi mai târziu. De Doru Stânculescu îil leagă p prietenie deosebită, iar de Nicu Alifantis o prietenie şi o colaborare pe care eu personal o consider magistrală. Albumul După melci al lui Alifantis, pe care eu îl consider cel mai reuşit album al muzicii româneşti din toate timpurile, cigar cu riscul de a fi contrazis este rodul unei colaborări a mai muţi muzicieni iar Evandro Rosetti are partea lui de contribuţie . Mie mi se pare cel mai complet , mai sensibil, şi mai reuşi poem musical, l-as compara cu albumul Hair. Muzica este sublimă, iar tragismul, tensiunea, sensibilitatea din “ În care vorbele’s prefăcute” nu sunt cu nimic mai prejos decât cele din “Let the sunshine“ Recomand albumul tuturor celor care nu l-au ascultat. Nu se putea o simbioză mai bună între versurile marelui Ion Barbu şi muzică. Numai sufletul unor artişti de valoare putea găsi drumul spre versurile marelui poet.
Evadro Rosetti este căsătorit cu Lorella şi are doi copii, un băiat şi o fată. In 2008 încă nu era cetăţean român deşi era mai român decât cei ce ne conduceau ţara. Unii români l-au făcut să se simtă străin în ţara care îi datorează multe. Nu numai muzica ci şi sufletul său a fost pus în melodiile pe care le-a interpretat. Asta e România, o ţară în care Evandro mai vine să îşi viziteze prietenii şi să mai cânte. Nu compune decât melodii pe versuri în limba română şi asta spune multe. Nu are totuşi nici un disc înregistrat la Electrecord, pentru că era cetăţean străin şi .. nu se făcea. Aceste este Evandro Rosetti, căruia în numele tuturor românilor care l-au ascultat îi mulţumesc şi îl asigur că adevăraţii români nu l-au uitat.
Mille Grazie signor Rosetti.
Mille Grazie signor Rosetti.
Cozma Răcoare
Dacă te afli cumva în Europa
Cântec
MULŢUMIM FRATE EVANDRO ROSETTI !!
AMERICAN WOMAN
Cine din generaţia mea nu îşi aminteşte melodia care în anii 70 a făcut turul tuturor topurilor? Cine nu l-a auzit măcar odată pe Jimmy Hendrix sau pe Lenny Kravitz cântând frumoasa melodie. Câţi ştiu însă că la originea melodiei se află cei de la The Guess Who, o formaţie canadiană din Winniped Manitoga . Formaţia nu a cunoscut o chiar aşa de mare faimă pe plan internaţional decât după ce au dat lovitura cu American Woman, o melodie ale cărei versuri nu sunt chiar aşa de plăcute naţionaliştilor americani. De altfel chiar fosta prima doamnă Pat Nixon la un concert privat la Casa Albă le-a cerut să nu cânte melodia. Melodia a apărut în Ianuarie 1970 în albumul cu acelaşi nume şi a trecut rapid pe locul 1 in Bilboard Hot 100. Dar a fost prima oară cântată în 1969 la un concert pe un patinoar de curling în Ontario şi a început ca o încercare de a încălzi publicul, printr-o improvizaţie Jam,după care vocalul formaţiei a început să improvizeze şi versuri.
În afară de American Woman formaţia se mai poate lăuda şi cu chitaristul Randy Bachman cel care avea să facă parte apoi din grupul Bachman Turner Overdrive un nume de referinţă în pop rockul anilor a căror melodie „You ain’t see nothing yet” nu mai are nevoie de prezentare.
Melodia (American Woman )devenită apoi Hit, are două versiuni, una de album şi alta cea de single în care partea introductivă nu mai apare. Din cei care au preluat melodia, doar Led Zeppelin a păstrat forma originală cu introducerea blues. Ca o curiozitate, în varianta lui Lenny Kravitz lipseşte partea de sollo chitară, sau mai bine zis este modificată, dar nu pentru că nu i-a plăcut ci pentru că după cum declară el însuşi, nu i-a ieşit.
Acum vă las să ascultaţi melodia în 4 interpretări una mai frumoasă decât alta. Mie personal îmi place varianta originală, poate tocmai pentru că elev la liceu fiind am avut fericirea să ascult un single original al unui amic, pe vremea când să deţii un asemenea disc era egal cu dezertarea. Nici nu vă pot explica ce simţeam când ascultam „placa” pe un pick-up Supraphon, parcă cehoslovac la origine, cu difuzor în capacul de plastic, dar totuşi pick-up. Cred că încă mai supravieţuieşte pe la maică-mea prin casă. Ce vremuri.
Mircea Baniciu - Intoarcerea la Orient de alexandru2006
VALERIU STERIAN
Nicu Alifantis
Nilsson Without You
Harry Nilsson - Me And My Arrow
Harry Nilsson-The Point (1971) –Are you sleepingPart 1
CREDENCE CLEARWATER REVIVAL
Zager & Evans - In the year 2525
The Monkees - I'm a Believer
LYNYRD SKYNYRD-Free Bird
URIAH HEEP-THE WIZARD
CU MUZICA ASTA AM CRESCUT.
DOAMNE, CE VREMURI.
CUM SA ASCULT FLORIN SALAM, DUPA CE AM ASCULTAT LA METRONOM URIAH HEEP?
URIAH HEEP - JULY MORNING
TITANII :
DEEP PURPLE AND BLACK SABATH -SMOKE ON THE WATER
Ce v-ati putea dori mai mult ?
_
href="http://www.slideshare.net/neacsum2005/deep-purple-perfect-strangers" title="Deep purple perfect strangers">Deep purple perfect strangers
View more videos from neacsum2005.
